Iosia avea opt^* ani când s-a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boțcat^**.

El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în toată calea tatălui său David; nu^* s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

În anul^* al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Șafan, logofătul, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam. El i-a zis:

„Suie-te la marele preot Hilchia și spune-i să strângă argintul adus^* în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc^** pragul.

Să se dea argintul acesta în mâinile^* meșterilor însărcinați cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.

Dar să^* nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Atunci, marele preot Hilchia a zis lui Șafan, logofătul: „Am găsit^* cartea legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat cartea lui Șafan, și Șafan a citit-o.

Apoi, logofătul Șafan s-a dus să dea socoteală împăratului și a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă și l-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

Șafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului.

Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele.

Și împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor^*, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului:

„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia^* Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva^*, fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce i-au vorbit,

ea le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneți omului care v-a trimis la mine:

«Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri^* asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărții pe care a citit-o împăratul lui Iuda.

Pentru că M-au^* părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge.›»

Dar să spuneți împăratului^* lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Domnul: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:

‹Pentru că ți s-a mișcat^* inima, pentru că te-ai smerit^** înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă^† și de blestem^††, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul.

‹De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat^* în pace în mormântul tău și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.