O, nu-i de-ajuns!
Traian Dorz - Hristos - Pâinea noastră
O, nu-i de-ajuns Credinţei
că m-am predat cândva
se cere pân-la moarte
să nu mă las de ea.
O, nu-i de-ajuns Nădejdii
că m-am predat să lupt
ea trebuie să-mi crească
mai tare ne-ntrerupt.
O, nu-i de-ajuns Iubirii
că ei m-am dăruit
ci vasul meu s-o poarte
mai rodnic şi sfinţit.
Şi din adâncul vieţii
spre arderea de tot
tot binele şi răul
din inimă să-l scot.
Şi-n setea nemaistinsă
de nalt şi de frumos
să mi le-aduc Luminii
prinos după prinos.
Să mai păstrez în mine
doar scrumul lor cel sfânt
ca semn al ascultării
promisă-n legământ!