
O pildă din istorie
Pr. Iosif Trifa - Alcoolul - duhul diavolului
Un mort și omorât în beție a înviat și a scăpat la o viață nouă, cu puterea Evangheliei
În chipul de alături se vede un om decăzut... un om atât de decăzut, încât poate unii ar crede că acest om nici nu există, ci e dat ca o arătare - ca un tip - al omului decăzut.
Dar chipul de alături a trăit aievea. El se poate vedea în protocoalele poliției din New York, Walter Street.
Acest decăzut era cunoscut la New York sub numele de Old Colonel Johnson, adică bătrânul Colonel Johnson.
Avea o înfățișare grozavă. Era numai de 60 de ani, dar părea de 80-90 de ani.
Istoria lui, pe scurt, e aceasta. S-a născut dintr-o familie bună din Ohio. A primit o creștere aleasă și a învățat dreptul. S-a făcut avocat și s-a căsătorit. Pe urmă a intrat la armată, ajungând până la rangul de colonel.
Dar încă de tânăr apucase cu patima beției. Încetul cu încetul, diavolul a tot îngroșat lanțurile acestei patimi, până ce colonelul a apucat cu totul în căile pierzării, și-a părăsit familia și a fugit la New York, cu un nume fals.
Aici și-a mâncat și ce a mai avut, devenind un cerșetor de stradă, așa cum îl arată chipul de mai înainte. Ani de zile a stat în această ultimă treaptă a decăderii trupești și sufletești.
Cine ar mai fi crezut că din acest cu adevărat „mort” ar mai învia un om nou? Și totuși minunea s-a petrecut.
Cerșetorul colonel Old ajunse în contact cu niște creștini adevărați care îi vestiră pe Mântuitorul și mântuirea. Cel căzut primi vestea mântuirii și, închizându-se în bordeiul său, s-a rugat șase zile de-a rândul, strigând cu lacrimi fierbinți: „O, Dumnezeule, dacă nu e prea târziu, eu Te rog, iartă-mă și pe mine, sărmanul pierdut și ticălosul”.
Șase zile s-a rugat neîncetat, așteptând răspunsul cerului de sus. Și răspunsul a sosit. În dimineața zilei a șaptea - duminica - s-a ridicat de jos cu fața și sufletul plin de pace și bucurie, zicând: „Sunt iertat... sunt mântuit”.
Domnul îi frânsese lanțurile robiei și îl scăpase de sub puterea lui Satan. Decăzutul și-a recâștigat sănătatea și i s-a schimbat înfățișarea. Dintr-un om „mort”, a ajuns un om viu.
A ajuns o mărturie vie despre puterea Evangheliei.
A mai trăit 14 ani și a devenit un vestitor al Domnului.
Vestea pe tot locul minunea ce s-a petrecut în viața lui.
Viața acestui om, ce „mort era și a înviat”, este și ea o mărturie vie și grăitoare că cei biruiți de patima beției pot scăpa de acest diavol cumplit numai cu puterea Evangheliei.
De bețiv nu trebuie să râdem, ci să plângem de mila lui și să ne rugăm pentru mântuirea lui
Alături e chipul unui pătimaș bețiv pe care tot mereu îl văd pe o stradă lăturalnică cum măsoară drumul și pruncii se țin după el cu țipete și cu râsete, ca după urs.
Din cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, iată ce face diavolul cu ajutorul alcoolului: un obiect de râs sau, mai bine zis, de jale.
Nația (poporul) spune că de cel nebun nu-i iertat să râzi. Dar de cel beat da, pentru că beatul se face cu voia lui un fel de „nebun”. Dar această judecată, în lumina Evangheliei, nicidecum nu poate sta în picioare. Pătimașul bețiv nu trebuie batjocorit, ci trebuie compătimit și trebuie ajutat să scape din lanțul patimii.
Pătimașul bețiv este un înfrânt de puterea lui Satan... este un legat de puterea lui Satan... este un fel de „îndrăcit”. Pătimașul bețiv este doar cea mai grăitoare mărturie despre ce înseamnă a fi robul lui Satan. Iar nouă trebuie să ne fie milă de un suflet căzut în această ticăloasă robie. Noi trebuie să-l ajutăm în tot chipul pe un astfel de nenorocit, să scape de lanțurile lui Satan.
Alături de fiecare bețiv decăzut și biruit de patimă, noi trebuie să auzim cuvintele Apostolului Pavel: „Piere fratele tău pentru care a murit Hristos” (1 Cor 8, 11).
Eu, de câte ori văd un pătimaș bețiv, mă cutremur și ochii mi se umplu de lacrimi, gândindu-mă cu Apostolul Pavel că în fața mea „piere un suflet, un frate, pentru care a murit Hristos”.
Bețivul este un fel de legat de Satan, pe care trebuie să-l mântuim, aducându-l la Domnul, Căci El a venit anume să strice lucrurile diavolului (1 In 3, 8).
Slăvit să fie Domnul! Oastea Domnului a scăpat o mulțime de astfel de nenorociți și pierduți pentru Împărăția lui Dumnezeu. Să căutăm pe tot locul astfel de pierduți și să stăruim pentru mântuirea lor.