
O pildă din istorie
Pr. Iosif Trifa - Alcoolul - duhul diavolului
Un mort şi omorât în beţie a înviat şi a scăpat la o viaţă nouă, cu puterea Evangheliei
În chipul de alături se vede un om decăzut... un om atât de decăzut, încât poate unii ar crede că acest om nici nu există, ci e dat ca o arătare - ca un tip - al omului decăzut.
Dar chipul de alături a trăit aievea. El se poate vedea în protocoalele poliţiei din New York, Walter Street.
Acest decăzut era cunoscut la New York sub numele de Old Colonel Johnson, adică bătrânul Colonel Johnson.
Avea o înfăţişare grozavă. Era numai de 60 de ani, dar părea de 80-90 de ani.
Istoria lui, pe scurt, e aceasta. S-a născut dintr-o familie bună din Ohio. A primit o creştere aleasă şi a învăţat dreptul. S-a făcut avocat şi s-a căsătorit. Pe urmă a intrat la armată, ajungând până la rangul de colonel.
Dar încă de tânăr apucase cu patima beţiei. Încetul cu încetul, diavolul a tot îngroşat lanţurile acestei patimi, până ce colonelul a apucat cu totul în căile pierzării, şi-a părăsit familia şi a fugit la New York, cu un nume fals.
Aici şi-a mâncat şi ce a mai avut, devenind un cerşetor de stradă, aşa cum îl arată chipul de mai înainte. Ani de zile a stat în această ultimă treaptă a decăderii trupeşti şi sufleteşti.
Cine ar mai fi crezut că din acest cu adevărat „mort” ar mai învia un om nou? Şi totuşi minunea s-a petrecut.
Cerşetorul colonel Old ajunse în contact cu nişte creştini adevăraţi care îi vestiră pe Mântuitorul şi mântuirea. Cel căzut primi vestea mântuirii şi, închizându-se în bordeiul său, s-a rugat şase zile de-a rândul, strigând cu lacrimi fierbinţi: „O, Dumnezeule, dacă nu e prea târziu, eu Te rog, iartă-mă şi pe mine, sărmanul pierdut şi ticălosul”.
Şase zile s-a rugat neîncetat, aşteptând răspunsul cerului de sus. Şi răspunsul a sosit. În dimineaţa zilei a şaptea - duminica - s-a ridicat de jos cu faţa şi sufletul plin de pace şi bucurie, zicând: „Sunt iertat... sunt mântuit”.
Domnul îi frânsese lanţurile robiei şi îl scăpase de sub puterea lui Satan. Decăzutul şi-a recâştigat sănătatea şi i s-a schimbat înfăţişarea. Dintr-un om „mort”, a ajuns un om viu.
A ajuns o mărturie vie despre puterea Evangheliei.
A mai trăit 14 ani şi a devenit un vestitor al Domnului.
Vestea pe tot locul minunea ce s-a petrecut în viaţa lui.
Viaţa acestui om, ce „mort era şi a înviat”, este şi ea o mărturie vie şi grăitoare că cei biruiţi de patima beţiei pot scăpa de acest diavol cumplit numai cu puterea Evangheliei.
De bețiv nu trebuie să râdem, ci să plângem de mila lui și să ne rugăm pentru mântuirea lui
Alături e chipul unui pătimaş beţiv pe care tot mereu îl văd pe o stradă lăturalnică cum măsoară drumul şi pruncii se ţin după el cu ţipete şi cu râsete, ca după urs.
Din cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, iată ce face diavolul cu ajutorul alcoolului: un obiect de râs sau, mai bine zis, de jale.
Naţia (poporul) spune că de cel nebun nu-i iertat să râzi. Dar de cel beat da, pentru că beatul se face cu voia lui un fel de „nebun”. Dar această judecată, în lumina Evangheliei, nicidecum nu poate sta în picioare. Pătimaşul beţiv nu trebuie batjocorit, ci trebuie compătimit şi trebuie ajutat să scape din lanţul patimii.
Pătimaşul beţiv este un înfrânt de puterea lui Satan... este un legat de puterea lui Satan... este un fel de „îndrăcit”. Pătimaşul beţiv este doar cea mai grăitoare mărturie despre ce înseamnă a fi robul lui Satan. Iar nouă trebuie să ne fie milă de un suflet căzut în această ticăloasă robie. Noi trebuie să-l ajutăm în tot chipul pe un astfel de nenorocit, să scape de lanţurile lui Satan.
Alături de fiecare beţiv decăzut şi biruit de patimă, noi trebuie să auzim cuvintele Apostolului Pavel: „Piere fratele tău pentru care a murit Hristos” (1 Cor 8, 11).
Eu, de câte ori văd un pătimaş beţiv, mă cutremur şi ochii mi se umplu de lacrimi, gândindu-mă cu Apostolul Pavel că în faţa mea „piere un suflet, un frate, pentru care a murit Hristos”.
Beţivul este un fel de legat de Satan, pe care trebuie să-l mântuim, aducându-l la Domnul, Căci El a venit anume să strice lucrurile diavolului (1 In 3, 8).
Slăvit să fie Domnul! Oastea Domnului a scăpat o mulţime de astfel de nenorociţi şi pierduţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Să căutăm pe tot locul astfel de pierduţi şi să stăruim pentru mântuirea lor.