Și ziceau: Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: Eu M-am coborât din cer?
Ce mare greșeală facem totdeauna când judecăm pe un copil după părinții lui, după faptele și starea părinților săi.
Nu sunt pe pământ nici două ființe absolut la fel.
De cele mai multe ori copiii sunt foarte departe de caracterul părinților lor și nu le seamănă deloc.
Am putut vedea copii de o înțelepciune uimitoare și plini de foarte alese daruri sufletești, născuți din niște părinți cu totul simpli și neînsemnați, dacă nu chiar răi.
Sau am putut vedea copii uimitor de josnici, necinstiți, neascultători și destrăbălați, născuți din niște părinți care au un caracter și o viață din cele mai frumoase.
Am putut vedea flori de nevinovăție din niște părinți cu o viață cu totul nelegiuită.
Și invers, copii nelegiuiți din niște părinți cu o viață curată ca lumina.
De aceea să nu judecăm niciodată pe copil, după părinții lui. Nici după faima rea a locului de unde se trage (Ioan 1, 46).
Și să nu-l judecăm așa mai ales atunci când faptele și viața sa, au ajuns la maturitate și ele mărturisesc singure despre el.
Să nu ne uităm la felul de a fi al părinților săi, când vedem felul lui de a fi.
Crinul este crin chiar dacă este răsădit într-o grămadă de gunoi.
Gunoiul e gunoi chiar dacă ar sta pe o tavă de aur.
Și să nu judecăm nici pe părinți după felul de a fi al copilului lor.
Există părinți care și-au chinuit sufletul ani de zile, pentru a face din copilul lor un om de treabă și credincios.
L-ar putea scălda în câte lacrimi au vărsat pentru el și lângă el, ca să-l apropie de Dumnezeu și să-i moaie inima,
dar el n-a vrut.
A rămas mereu ca o piatră nesimțitoare și își vede nepăsător de nelegiuirea lui, în timp ce bieții părinți își pârjolesc sufletul de durere pentru starea lui cea rea.
Și așa în fiecare zi până la moartea lor.
Sau până la a lui.
Probabil că părinții lui Isus mai trăiau încă și atunci când iudeii spuneau: Nu este Acesta Fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem?...
Nu puteau crede în Isus din pricina acelora pe care ei îi credeau părinții Săi.
Originea lor pământească, îi împiedica să vadă Dumnezeirea Lui. Din pricina familiei Sale nu puteau crede în Hristos.
Dacă vrei să-L cunoști pe Hristos, o, atunci nu-L privi prin nici un om. Priviți-i pe oameni prin Hristos, nu pe Hristos prin oameni.
Dacă vreți să veniți la Domnul Isus, nu vă împiedicați de nici unul din membrii familiei Domnului.
Nici chiar de cei mai de seamă dintre ei.
Nici chiar de cei care sunt părinți în familia Domnului și în Casa Lui, căci vă puteți înșela amar.
Hristos nu vine de la ei, ci vine din Cer, de la Tatăl.
Iar voi care sunteți din Familia Domnului, nu-L înjosiți și nu-L faceți de rușine pe Domnul.
Nu dați prilejul celor ce sunt străini de El, să-L înjosească și să-L vorbească de rău (Rom. 2, 24).
Dacă sunteți născuți din El, siliți-vă să-I semănați Lui în toate privințele, ca să se poată spune despre voi că sunteți din neamul Lui (Fap. Ap. 17, 28).
O, nu vă uitați la cei care vă spun că Hristos a venit de la oameni, de la niște ucenici, de la niște mituri, de la niște basme, de la Iosif...
Ci uitați-vă dacă este cu putință să vină de la oameni așa ceva.
Judecați voi singuri dacă oamenii pot să nască așa ceva. Dacă oamenii pot concepe așa ceva. Și pot da ființă la așa ceva.
Gândiți-vă și voi dacă Hristos poate să fi fost om. Și dacă poate să fi venit de la om Lucrarea Lui uriașă!
Nu vă puteți gândi că o astfel de lucrare nu poate fi scornită de o minte omenească și nici nu poate fi continuată prin vreo putere de la oameni?
Ce putere omenească a mai dat o așa viață și trăinicie unei lucrări?
Numai cine nu-L cunoaște sau nu vrea să-L cunoască pe Hristos, vorbește așa.
Și numai cine este orb. Sau vrea să fie.
Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos,
Te rugăm să ne ierți că de multe ori am avut o purtare necuviincioasă în fața lumii.
Și din pricina slăbiciunilor noastre nu a fost cinstit după cuviință și după toată cutremurătoarea Lui sfințenie nici Numele Tău.
Ajută-ne Doamne să ne purtăm în așa fel încât prin viața noastră Numele Tău să fie prețuit și iubit de toți cei care ne vor cunoaște.
Amin.