Şi ziceau: Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: Eu M-am coborât din cer?
Ce mare greşeală facem totdeauna când judecăm pe un copil după părinţii lui, după faptele şi starea părinţilor săi.
Nu sunt pe pământ nici două fiinţe absolut la fel.
De cele mai multe ori copiii sunt foarte departe de caracterul părinţilor lor şi nu le seamănă deloc.
Am putut vedea copii de o înţelepciune uimitoare şi plini de foarte alese daruri sufleteşti, născuţi din nişte părinţi cu totul simpli şi neînsemnaţi, dacă nu chiar răi.
Sau am putut vedea copii uimitor de josnici, necinstiţi, neascultători şi destrăbălaţi, născuţi din nişte părinţi care au un caracter şi o viaţă din cele mai frumoase.
Am putut vedea flori de nevinovăţie din nişte părinţi cu o viaţă cu totul nelegiuită.
Şi invers, copii nelegiuiţi din nişte părinţi cu o viaţă curată ca lumina.
De aceea să nu judecăm niciodată pe copil, după părinţii lui. Nici după faima rea a locului de unde se trage (Ioan 1, 46).
Şi să nu-l judecăm aşa mai ales atunci când faptele şi viaţa sa, au ajuns la maturitate şi ele mărturisesc singure despre el.
Să nu ne uităm la felul de a fi al părinţilor săi, când vedem felul lui de a fi.
Crinul este crin chiar dacă este răsădit într-o grămadă de gunoi.
Gunoiul e gunoi chiar dacă ar sta pe o tavă de aur.
Şi să nu judecăm nici pe părinţi după felul de a fi al copilului lor.
Există părinţi care şi-au chinuit sufletul ani de zile, pentru a face din copilul lor un om de treabă şi credincios.
L-ar putea scălda în câte lacrimi au vărsat pentru el şi lângă el, ca să-l apropie de Dumnezeu şi să-i moaie inima,
dar el n-a vrut.
A rămas mereu ca o piatră nesimţitoare şi îşi vede nepăsător de nelegiuirea lui, în timp ce bieţii părinţi îşi pârjolesc sufletul de durere pentru starea lui cea rea.
Şi aşa în fiecare zi până la moartea lor.
Sau până la a lui.
Probabil că părinţii lui Isus mai trăiau încă şi atunci când iudeii spuneau: Nu este Acesta Fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem?...
Nu puteau crede în Isus din pricina acelora pe care ei îi credeau părinţii Săi.
Originea lor pământească, îi împiedica să vadă Dumnezeirea Lui. Din pricina familiei Sale nu puteau crede în Hristos.
Dacă vrei să-L cunoşti pe Hristos, o, atunci nu-L privi prin nici un om. Priviţi-i pe oameni prin Hristos, nu pe Hristos prin oameni.
Dacă vreţi să veniţi la Domnul Isus, nu vă împiedicaţi de nici unul din membrii familiei Domnului.
Nici chiar de cei mai de seamă dintre ei.
Nici chiar de cei care sunt părinţi în familia Domnului şi în Casa Lui, căci vă puteţi înşela amar.
Hristos nu vine de la ei, ci vine din Cer, de la Tatăl.
Iar voi care sunteţi din Familia Domnului, nu-L înjosiţi şi nu-L faceţi de ruşine pe Domnul.
Nu daţi prilejul celor ce sunt străini de El, să-L înjosească şi să-L vorbească de rău (Rom. 2, 24).
Dacă sunteţi născuţi din El, siliţi-vă să-I semănaţi Lui în toate privinţele, ca să se poată spune despre voi că sunteţi din neamul Lui (Fap. Ap. 17, 28).
O, nu vă uitaţi la cei care vă spun că Hristos a venit de la oameni, de la nişte ucenici, de la nişte mituri, de la nişte basme, de la Iosif...
Ci uitaţi-vă dacă este cu putinţă să vină de la oameni aşa ceva.
Judecaţi voi singuri dacă oamenii pot să nască aşa ceva. Dacă oamenii pot concepe aşa ceva. Şi pot da fiinţă la aşa ceva.
Gândiţi-vă şi voi dacă Hristos poate să fi fost om. Şi dacă poate să fi venit de la om Lucrarea Lui uriaşă!
Nu vă puteţi gândi că o astfel de lucrare nu poate fi scornită de o minte omenească şi nici nu poate fi continuată prin vreo putere de la oameni?
Ce putere omenească a mai dat o aşa viaţă şi trăinicie unei lucrări?
Numai cine nu-L cunoaşte sau nu vrea să-L cunoască pe Hristos, vorbeşte aşa.
Şi numai cine este orb. Sau vrea să fie.
Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos,
Te rugăm să ne ierţi că de multe ori am avut o purtare necuviincioasă în faţa lumii.
Şi din pricina slăbiciunilor noastre nu a fost cinstit după cuviinţă şi după toată cutremurătoarea Lui sfinţenie nici Numele Tău.
Ajută-ne Doamne să ne purtăm în aşa fel încât prin viaţa noastră Numele Tău să fie preţuit şi iubit de toţi cei care ne vor cunoaşte.
Amin.