Oriunde și oricând
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Dumnezeul nostru Viu și Puternic este totdeauna cu noi.
Cuvântul și Ochiul Său este la fel oriunde cu noi, cu fiecare și cu toți.
Oriunde și oricând.
Uneori Îl vedem, Îl auzim, Îl înțelegem.
Alteori nu. Tot așa cum uneori ne vedem umbra lângă noi, alteori nu,
- deși ea este totdeauna alături de noi - și când o vedem și când nu.
2 - Unii avem ochii deschiși și umbra în lumină. Aceștia Îl vedem atât de bine pe Domnul,
înțelegem așa de bine Cuvântul Lui.
Și simțim atât de bine Ochiul Lui Păzitor și Veghetor asupra noastră.
Dar alții care au încă ochii închiși și umblă încă în întuneric, nici nu-L văd pe Domnul
- și nici nu-I aud Cuvântul Lui.
Aceasta este cea mai mare orbie și surzime.
3 - Chiar dacă încă n-ai venit la Hristos
și chiar dacă încă umbli pe căile cele întunecate ale păcatului
și chiar dacă nici nu vrei să crezi încă în existența lui Dumnezeu și în Judecata lui Hristos
- să știi că tu totuși nu ești ascuns de El. Cum nu poți fi ascuns de propria ta umbră...
În zadar te înșeli acum că poate nu-i chiar așa. Să știi sigur că chiar așa este.
Și s-ar putea s-o vezi asta chiar mâine.
4 - Dumnezeu te însoțește pretutindeni și nu poți scăpa de El niciodată și nicăieri,
cum nu poți scăpa de Cuvintele Lui din mintea ta.
Și de Prezența Lui în conștiința din inima ta!
5 - Dacă ești credincios, așa ești vegheat de Hristos ca de umbra ta.
Iar dacă ești necredincios, așa ești supravegheat.
Când ți se vor deschide ochii ai să vezi.
Și vei fi fericit pe vecii vecilor
- ori nefericit tot așa.
Depinde numai de tine.
Și poate numai de clipa asta.
6 - E ciudat când omul în locurile cele mai frumoase nu dorește să trăiască, ci să moară...
Inima lui este încredințată că numai prin moarte își poate păstra cu adevărat și statornic o fericire de care n-ar vrea să se mai despartă niciodată.
7 - Așa sunt bieții oameni, care nu-L cunosc pe Hristos și nu știu de realitățile de Dincolo de viața și de moartea aceasta.
Presimt fericirea, o doresc din toată ființa lor,
ar dori s-o ajungă și s-o păstreze, dar nu știu cum.
De aceea ținta lor le este moartea, - fiindcă nu cunosc viața.
8 - Să vezi fericirea Ierusalimului! O, aceea va fi fericire.
Să moștenești Împărăția Cerească, aceea va fi moștenire.
Să primești cununa Slavei, aceea va fi cunună.
Să ai o viață veșnică, aceea va fi viață!
Să te îmbogățești în Hristos, aceea va fi bogăție!
Și să-ți primești lauda și cinstea de la Dumnezeu.
Aceea va fi laudă, aceea cinste!...
9 - O, suflete care nu ai aceste comori cerești - cât de ușor le poți avea acum,
și cât de amar vei plânge mai târziu, dacă nu te hotărăști astăzi să vii spre a le afla!
Dar vino nu mai amâna nici o clipă, nici chiar pentru mâine...
Mâine vor veni alții.
Mâine este al altora; al tău poate nu mai este nici chiar astăzi întreg.
Al tău sigur, este numai acum.
Deci vino în clipa asta.
10 - Va veni o clipă neașteptată, în care de peste toți cei care n-au vrut să asculte și să înțeleagă că bunătatea lui Dumnezeu îi îndeamnă acum la pocăință,
- această bunătate va fi luată.
Binecuvântarea lui Dumnezeu le va fi retrasă,
- iar acei care până atunci n-au vrut să asculte de Dumnezeu și să se hotărască pentru Hristos,
O ce cumplită le va fi trezirea aceea!
11 - Binecuvântarea este suma tuturor virtuților.
Suma tuturor laudelor.
Suma tuturor darurilor...
Binecuvântarea este revărsarea celei mai înalte iubiri.
Și atunci când Dumnezeu o dă omului
- și atunci când omul o dă lui Dumnezeu
- și atunci când omul o dă altui om.
12 - De la om spre Dumnezeu, binecuvântarea este suma tuturor laudelor, izvorâte din cea mai înaltă cinstire, evlavie și închinare.
Când mulțimile Îl întâmpinau pe Domnul, binecuvântarea lor s-a înălțat pentru o clipă până la cea mai înaltă stare duhovnicească.
Și așa s-au înălțat și sufletele lor.
13 - Sunt în viața mulțimilor unele clipe unice în care, într-o cerească lumină, fac câte un salt peste mii de ani.
Mulțimile trăiesc atunci momente
și înțeleg atunci adevăruri
și realizează atunci minuni,
- pe care abia după veacuri - și uneori multe - ajung înțelese de urmașii lor.
14 - Cât de adevărat este că poporul presimte marile adevăruri.
Uneori mult mai luminos și mai grabnic decât conducătorii săi.
15 - Dacă în vremea Mântuitorului, conducătorii poporului evreu ar fi înțeles ceea ce poporul a presimțit, - cât de minunat ar fi decurs toată istoria lor!
Dar ei, care aveau puterea în mâinile lor, au înăbușit cu bani, cu amenințări și cu sânge, conștiința poporului lor,
i-au falsificat voința și i-au schilodit sufletul...
- Astfel le-au nefericit istoria.
16 - Împărăția lui Hristos avea să fie singura Împărăție binecuvântată, alcătuită dintr-un singur popor binecuvântat și stăpânită de o singură lege binecuvântată: Iubirea,
această singură împărăție avea să fie nebiruită,
acest singur popor avea să fie fericit
- și această singură lege avea să fie veșnică.
17 - În tot haosul care domnește în lume...
În toată nestatornicia tuturor împărățiilor, legilor și stăpânirilor,
- un singur lucru este adevărat și fericit: Împărăția care vine a Împăratului Hristos.
Pentru această Împărăție ne rugăm cu toții de fiecare dată când rostim Tatăl nostru.
18 - Numărul poporului care face parte din această Împărăție crește zilnic, prin puterea lui Dumnezeu.
Și toți cei care se supun Legii ei celei noi, care este adevărata iubire, - devin fiii și moștenitorii ei.
Astfel aceștia învață să vorbească o singură limbă,
să privească într-un singur fel,
să umble pe un singur drum,
să dorească un singur lucru
și să meargă spre un singur Țel.
Pentru ei, toate acestea sunt în Hristos.
19 - Fiecare credincios al lui Dumnezeu, prețuindu-se în felul cel mai simțit unul pe altul,
respectând fiecare convingerile celuilalt,
ei toți tind mereu din orice parte spre aceeași Țintă: Hristos.
Luptând pentru același Scop.
Și străduindu-se să urmeze aceeași pildă a Domnului lor,
ei vor ajunge în același loc.
Pentru că toți sunt binecuvântați cu același har.
20 - Dacă fiecăruia dintre noi ceea ce avem ni s-a dat de Sus, înseamnă că acela căruia i s-a dat mai mult, este cel mai datornic față de Dumnezeu.
Iar cel mai datornic, umblă nu numai cel mai smerit, dar și cel mai îngrijorat de împlinirea datoriei lui.
Dumnezeul nostru ajută-ne să umblăm fiecare dintre noi, atât de smeriți pe cât suntem de datori față de Tine.
Amin.