Păcatul și moartea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - O, în ce putreziciune urât-mirositoare se cufundă din ce în ce mai mult, bețivul sau lacomul sau desfrânatul sau pizmașul, orice păcătos.
Ce tristă priveliște este să vezi aceste cadavre sufletești, din care duhnește până departe, duhoarea de alcool, de tutun,
de spurcăciune și putreziciuni sufletești,
de murdăria cuvintelor pe care le vorbesc,
de scârnăvia purtării și gesturilor care le arată, nefericiții morți, în spurcăciunea păcatului lor!
2 - Iată cu cât este mai respingătoare și mai grețoasă starea, de mortăciune sufletească, decât cea trupească.
și trebuia să fie curățit,
- cu cât mai multă necurăție răspândește în jurul său, asupra tuturor celor ce vin în atingere cu el, - un mort sufletesc (Efes. 2, 1).
3 - Ierusalimul, în înțeles duhovnicesc, închipuie locul sfânt, locul prezenței statornice a lui Hristos,
starea înalt-duhovnicească,
nivelul fericit de trăire curată,
locul unde Prezența lui Dumnezeu, strălucește cel mai puternic...
înălțimea de unde se răspândește, cea mai curată, lumina cunoașterii și trăirii Cuvântului lui Hristos,
centrul spiritual
și starea cea mai după voia lui Dumnezeu.
4 - Betania, era aproape de Ierusalim, adică de această stare înaltă.
Iată acest adevăr, se arată limpede și fiecare dintre noi l-am putut vedea din umblarea și experiența noastră. Anume acela că sunt unele nu numai suflete sau familii, ci și chiar localități întregi care prin firea lor, sunt mai aproape de Dumnezeu decât altele,
mai cu respect față de lucrurile sfinte,
mai cu evlavie față de Casa Domnului,
mai cu frică de păcat,
mai cu dragoste de aproapele,
mai cu temere de Dumnezeu
mai cu ascultare de Cuvântul Evangheliei și mai primitori de Hristos.
5 - În astfel de localități, nimeni nu are față de Hristos o purtare vrăjmașă.
Nimeni nu se ridică pe față, cu ură răufăcătoare împotriva Domnului,
nici cu prigonire, cu batjocuri, cu dispreț sau cu vicleșuguri și cu răzbunări împotriva Lucrării lui Dumnezeu și a vestitorilor lui Hristos.
6 - Acolo până și copii cunosc cântările Domnului. Și chiar și cei mai depărtați de credință, au față de cele sfinte un respect evlavios și o atitudine plină de bunăcuviință. Ferindu-se să nu se atingă necuviincios, de nimic din aceste lucruri sfinte.
7 - În astfel de localități, se găsesc cele mai multe case în care Domnul Isus și ai Lui, sunt totdeauna primiți cu dragoste,
găzduiți cu bucurie
și petrecuți la plecare cu respect și cu recunoștință.
8 - În astfel de localități, trăiesc sufletele cele mai scumpe și se adună amintirile cele mai de neuitat.
În astfel de cetăți, Cuvântul Domnului este cald,
rugăciunea este puternică,
părtășia este dulce,
cântarea este voioasă,
petrecerea este plăcută,
Duhul este slobod, și trăirea este totdeauna fericită.
Pentru că totdeauna acolo ești cel mai aproape de Dumnezeu,
ești cel mai aproape de locul unde locuiește El, aproape de Ierusalimul Său.
Acolo păcatul duce la pocăință, boala la slava lui Dumnezeu, iar moartea duce la înviere.
9 - Tot ce este mai frumos în amintirile noastre
și mai înalt în amintirile noastre
și mai puternic în trăirile noastre
și mai de preț în realizările noastre
și mai de neuitat din viața noastră
- acolo le-am trăit!
În zilele petrecute acolo, în case de acolo și cu suflete de acolo.
10 - Câtă vreme vor fi astfel de cetăți, nici nădejdea pentru celelalte nu-i pierdută!
Până va mai fi o Betanie, putem nădăjdui pentru o mie de Sodome,
și până Hristos va mai avea pe pământ un prieten, putem nădăjdui pentru un mare număr de dușmani. Și pentru o nenumărată gloată de nepăsători.
Până va mai avea Hristos o casă undeva în care să stea, putem nădăjdui și pentru toate celelalte case ale acelei cetăți.
11 - O, ce mare har este pe pământ prezența acestor case și familii și suflete, în care locuiește Hristos.
Cât de multă prețuire ar trebui să le arătăm noi toți, acestora, care sunt o binecuvântare a tuturor
și ce fierbinte ar trebui să ne rugăm noi toți și neîncetat pentru păstrarea și înmulțirea lor.
12 - Căci casele acestea, familiile acestea, Betaniile acestea,
Martele, Mariile și Lazării aceștia,
- sunt singurele comori neprețuite, pe care le are pământul acesta, vrednice de Dumnezeu.
Și din pricina cărora, ne mai rabdă și pe noi ceilalți.
13 - Oricine suferă pe pământul acesta, are nevoie de mângâierea noastră. Și are dreptul la ea!
14 - Oricine ajunge în vreo nenorocire, are nevoie de ajutorul nostru.
Iar noi avem datoria de conștiință să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără ca să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui.
Aceasta dacă o cer legile omenești, - cu atât mai mult o cer legile lui Dumnezeu.
15 - Nici un motiv de pe lume, nu ne poate dezvinovăți, când putem face ceva pentru mângâierea sau salvarea unui semen al nostru - și nu facem!
16 - Cine trece pe lângă un nenorocit, pe lângă un schilod, pe lângă un suflet amărât, pe lângă o casă năpăstuită, pe lângă o deznădejde sau pe lângă o prăbușire - și nu simte milă, apropiere, sfâșiere și părtășie cu suferința și nenorocirea aceluia, -
- acela este fiară și nu om.
17 - Hristos a venit cel mai dintâi și mai dintâi, ca să ne salveze pe noi toți, care eram prăbușiți fără nici o nădejde. Și nenorociți în cel mai amar și mai dureros chip. Fiindcă a trăit profund prin mila Sa, dragostea și tragedia noastră.
18 - Domnul nostru Isus Hristos ne-a învățat astfel câtă simțire și apropiere trebuie să avem și noi față de suferința și față de nenorocirea semenilor noștri oriunde le vedem. Și oricine ar suferi.
19 - Domnul nostru Isus Hristos ne-a arătat câtă milă trebuie să avem de cei care cad din calea Domnului și din părtășia frățească.
De cei care se depărtează de umblarea curată și de lumina cerească a Ierusalimului duhovnicesc. Față de toți aceștia să avem o nemărginită milă iertătoare, ajutătoare și plină de bunătate.
20 - Domnul nostru Isus Hristos a arătat o adâncă și nemărginită milă, față de om, față de toți oamenii,
oricât de depărtați erau ei de El. Și oricât de potrivnici s-ar fi dovedit a-I fi.
Ba încă cu atât mai mult acelora, căci dacă cei mai buni au avut nevoie de atâta milă din partea Domnului, cu cât mai multă milă au cei mai răi!
O Doamne Isuse, ajută-ne și pe noi să avem atâta milă și iubire de semeni, câtă ai avut Tu!
Amin.