Până când rămân părinții
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
Până când rămân părinții
credincioși, cu suflet tare
e-o nădejde și de fiii
cei căzuți în neascultare
dar când și părinții caută
căile deșertăciunii
învoind nelegiuirea
- nu-i nădejde de nici unii!
Prețuiți pe credincioșii
ce vi-s frați, părinți și soți
cât i-aveți, mai e-o nădejde
când nu-s ei, e vai de toți.
Până soțul bun rămâne
credincios și-n suferință
e-o nădejde și de soțul
cel căzut în necredință
dar când soțul bun slăbește
întinându-se-mpreună,
pentru amândoi se pierde
orișice nădejde bună.
Până când mai este unul
credincios într-o cetate
e-o nădejde că pedeapsa
de la toți se va abate
dar când nu mai este nimeni
mâinile spre Cer să-și țină
cine-i mai oprește focul
și blestemul să nu-i vină?
+
Sufletele mici în lume uită binele curând,
sufletele mari nu uită binefacerea nicicând.
Voi, pe câți v-au făcut bine niciodată nu-i uitați
tot ce le puteți întoarce, fericit le-napoiați.