Până când rămân părinţii
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
Până când rămân părinţii
credincioşi, cu suflet tare
e-o nădejde şi de fiii
cei căzuţi în neascultare
dar când şi părinţii caută
căile deşertăciunii
învoind nelegiuirea
- nu-i nădejde de nici unii!
Preţuiţi pe credincioşii
ce vi-s fraţi, părinţi şi soţi
cât i-aveţi, mai e-o nădejde
când nu-s ei, e vai de toţi.
Până soţul bun rămâne
credincios şi-n suferinţă
e-o nădejde şi de soţul
cel căzut în necredinţă
dar când soţul bun slăbeşte
întinându-se-mpreună,
pentru amândoi se pierde
orişice nădejde bună.
Până când mai este unul
credincios într-o cetate
e-o nădejde că pedeapsa
de la toţi se va abate
dar când nu mai este nimeni
mâinile spre Cer să-şi ţină
cine-i mai opreşte focul
şi blestemul să nu-i vină?
+
Sufletele mici în lume uită binele curând,
sufletele mari nu uită binefacerea nicicând.
Voi, pe câţi v-au făcut bine niciodată nu-i uitaţi
tot ce le puteţi întoarce, fericit le-napoiaţi.