Păstorul bun
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Păstorul bun va lupta să dărâme dezbinările dintre inimi, dintre familii, dintre frați,
va căuta să ridice pe cei care nu pot merge pe picioarele lor, având grija întăririi lor duhovnicești,
va munci să călăuzească spre o muncă rodnică pe toți cei care nu fac nimic bun
și să-i facă pe toți a trăi în pace și în unire între ei.
2 - Păstorul cel leneș și rău, va ține mereu oile în „staul”, adică fără pășune și fără apă, sub frica și intoleranța sa, fără milă și fără grijă de starea și suferințele lor.
O, cât de nefericite sunt oile unui păstor leneș și cum strigă suferința lor către cerul Bunului Păstor Isus.
Vai de plata care o va primi păstorul leneș.
3 - Păstorul cel bun este în fruntea tuturor când este vorba de mărturisirea Evangheliei, în curăție și în îndrăzneală
și este pilda turmei sale în osteneli,
în posturi și în privegheri,
în lepădare de sine, în modestie și în bunăcuviință.
Ferice de un astfel de păstor.
4 - Păstorul cel mai bun este cel care doarme cel mai puțin dar se roagă cel mai mult,
este cel mai pașnic, cel mai cinstit, cel mai înțelegător ca toți.
Un astfel de păstor poate spune oilor sale, fraților săi, casei sale, ca sfântul Pavel: călcați pe urmele mele, că și eu calc pe ale lui Hristos.
5 - Pășunea este numai dincolo de Ușă.
O hrană duhovnicească adevărată, pentru fiecare suflet flămând după Hristos,
o bucurie dorită de inima noastră după harul acesta,
- se găsește numai dincolo de nașterea din nou. Adică după ce ai trecut din felul acesta de viețuire
și ai ieșit de partea cealaltă, adică în viața cea nouă cu Hristos.
După ce ai intrat prin Hristos ieșind din lume, din prietenia ei, din vălmășagul ei, din șuvoiul și din potopul desfrâului ei (1 Petru 4, 4).
Și ai ajuns dincolo de toate acestea, în Patria și Împărăția Sa.
6 - Până nu intri prin Hristos și până nu ieși din lume, nu găsești pășunea gustoasă a Cuvântului Său,
nu afli înviorarea Duhului Sfânt,
și nu cunoști bucuria și fericirea adevăratei părtășii cu Tatăl - Dumnezeu.
7 - Fericiți cei care au intrat și au ieșit prin Hristos! Ei vor ieși și vor intra în curând din viața aceasta, Dincolo de ea, în strălucita Împărăție Veșnică a lui Dumnezeu. Acolo vor găsi veșnicele pășuni verzi și odihnitoare nespus mai fericite de cum ne-am fi putut gândi noi.
8 - Când sufletele oamenilor și mai ales ale fraților se vor feri de tine cu teamă și cu suspiciune,
și când vei vedea că ochii lor te pândesc cu răceală, cu frică sau cu neîncredere,
atunci tu ești un păstor străin.
Îngrozește-te și schimbă-te îndată și deplin.
9 - Să nu fii un străin de inima și de iubirea oilor tale cu care trebuie ca tu să ai totul împreună. Când nu mai poți avea părtășie cu ele, - ești pierdut.
Oile tale vor privi la tine atunci ca la un vrăjmaș, totdeauna cu neîncredere și chiar cu împotrivire ca la un străin primejdios.
Inima lor va fi departe de tine și pașii lor nu te vor putea urma.
10 - Toate sfaturile tale vor rămâne în gol, când în glasul tău nu-l cunosc oile tale. Și când nu pot recunoaște și simți niciodată căldura sfintei legături a încrederii și iubirii sincere față de tine.
Și cu cât vei fugi tu mai mult după ele, cu atât oile tale vor fugi mai tare de tine.
11 - Pe oi, de alungat le poți alunga din urmă, cu ciomagul tău sau cu țipetele tale, -
dar de atras după tine, nu le poți atrage decât dacă știi să le cucerești iubirea și încrederea sufletului lor,
iar pentru a le putea atrage, se cere un suflet curat și plin de dragoste fierbinte față de ele. Suflet, pe care străinul nu-l are.
Și oile simt totdeauna unde este sau unde nu-i un astfel de suflet.
12 - Oile sunt ființele cele mai simple, mai nevinovate și mai fără vicleșug, ele simt că tu ai sau nu un suflet bun.
Căci sufletul păstorului,
sau lipsa lui de suflet
este lucrul cel mai ușor de simțit de către o oaie.
Pe ființele nevinovate duhul nu le înșală.
13 - Există nu numai idei hoațe și patimi hoațe, care vin în numele păcatului ca să fure, să junghie și să prăpădească oile Domnului
și în numele Evangheliei Sale,
vin într-un fel prefăcut și viclean, dar vin numai să fure, să junghie și să prăpădească (Matei 24, 24; 2 Cor. 11, 13-15).
14 - Cel mai greu de primit și de păzit sunt cele două porunci ale Domnului care vorbesc despre ascultare și despre statornicie.
Adică cele două însușiri pe care le au oile sănătoase. Și fără de care piere toată turma, care cade în neascultare de Păstor ori în nestatornicie în urmarea Lui.
15 - Cuvintele Domnului sunt Duh și Viață...
Cine nu are o pricepere duhovnicească și o credință vie, acela nici nu le poate înțelege nici nu le poate simți.
16 - Cea mai anevoioasă muncă este de a învăța pe oameni cunoașterea Adevărului,
- adică dreapta și curata înțelegere a Cuvântului Drept și Sfânt al lui Dumnezeu.
Fiindcă mintea oamenilor este de obicei încuiată de tot felul de prejudecăți și de neputință.
Iar pentru încuietorile astea numai dragostea și bunătatea au cheile și știu calea către ele.
17 - Cel mai adesea, sufletele oamenilor sunt nespus de leneșe. Nu se silesc să facă nici cea mai mică sforțare pentru a ieși la lumină.
Cu câtă greutate îi poți hotărî pe oameni să facă chiar și un pas spre Dumnezeu.
Dar ce fericit este acest pas, când se face.
18 - După ce au făcut un pas, adesea sufletele se obosesc și se opresc îndată pe loc, sau rătăcesc apoi în cine știe ce altă parte.
După aceasta trebuiesc din nou alte lupte pentru a putea să le pornești mai departe. Sau să-i întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu se mai întorc niciodată.
19 - Primii pași în viața omului sunt totdeauna grei. Dar pe calea cunoașterii Cuvântului Sfânt, pe calea Luminii Cerești, acești pași sunt și mai grei.
Cine i-a făcut însă acești pași și a reușit ca să iasă la lumină - acela se încălzește și prinde dragoste tot mai aprinsă după Soare.
20 - De fericirea mereu nouă a luminii, nu se mai satură sufletul său niciodată.
Însă până când sufletele primesc această dragoste, câtă muncă și câte jertfe,
câte osteneli și lacrimi și răbdare îi trebuie îndrumătorului lor.
Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm dăruiește această putere și bucurie tuturor alor Tăi.
Amin.