Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi.
Încă odată și încă odată: nu există nici un păcat mai mare și nici o crimă mai grea în viața oamenilor ca faptul că n-au primit pe Hristos care venea în Numele Tatălui.
Căci din această crimă izvorăsc toate celelalte.
Vina aceasta va atrage după sine toată osânda pe care vor primi-o pentru veșnicie toți cei judecați de Dumnezeu.
Dar vina aceasta mai are și o altă pedeapsă, chiar pe pământ.
Prin Cuvântul Său cel adevărat Domnul Isus ne-a înștiințat că în urma Lui se va arăta omul păcatului, nelegiuitul potrivnic, însoțit de tot felul de semne, de minuni și puteri mincinoase.
Cu el, și de la el, vor veni atunci toate amăgirile nelegiuirilor,
toate abaterile și rătăcirile de la credință și de la Adevăr,
pentru toți cei care n-au vrut să primească pe Hristos.
Din pricina aceasta Dumnezeu va îngădui să vină tot felul de lucrări de rătăciri, pentru ca să creadă oamenii minciuna. Și să fie osândiți (2 Tes. 2, 1-12).
Fiindcă nu-i osândă mai mare decât să respingi adevărul ca să rămâi cu minciuna.
Nici ispășire mai cumplită, nu-i alta.
Hristos a venit în Numele Tatălui,
în numele Bunătății, Iubirii și Milei Tatălui Ceresc,
dar omenirea nu L-a primit.
Diavolul vine în numele lui însuși.
Omul păcatului va veni în numele lui însuși,
după cum rătăcirea și minciuna vin în numele nelegiuitului însuși,
- iar oamenii le primesc!
Priviți ce adevărat e lucrul acesta azi chiar: poți să spui orice minciună, oricât de fantastică, oamenii o cred.
Poți să răspândești un zvon cât de imposibil, oamenii îl cred și-l duc mai departe fără să-l controleze,
cred minciuna!
Dar adevărul, cât de mult l-au controlat - și totuși nu-l pot crede!
Mai anii trecuți, prin multe părți ale țării se auzea că a căzut undeva o mireasă din cer și stă într-un loc pe câmp. Dar nimeni nu se poate apropia de ea...
Cei de aici spuneau că a căzut acolo,
cei de acolo că este în altă parte.
Și bieții oameni credeau... Au fost chiar și nebuni care s-au dus pe drumuri de colo până colo, ca s-o vadă...
Tuturor acestor oameni dacă le-ai fi spus despre Hristos, despre adevărul Cuvântului Sfânt și despre starea lor sufletească, nu credeau sau nu-i interesa.
De Hristos n-au nici plăcere nici interes.
Sunt gata oamenii să asculte orice și să creadă orice, dar Adevărul lui Dumnezeu și Cuvântul Lui nu.
Pe Hristos nu-L ascultă și nu vor să-L primească.
De aceea vor fi lăsați în mâinile înșelătorului. Pedeapsa este numai urmarea neascultării.
Dar pe diavolul îl vor primi. De el au plăcere.
Iată ce greu pot primi și pot ținea adevărul pe care ni l-au adus înaintașii noștri în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh... Și cât de ușor pot primi chiar unii frați pe cei care vin cu un alt Isus, cu alt duh și cu altă evanghelie, chiar dacă știu că este scris că astfel de oameni sunt blestemați de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu (Gal. 1, 8-9)
A nu primi și a nu păstra Adevărul (adevărata învățătură dintâi) și dragostea (adică unitatea frățească) - este un păcat atât de mare, încât Însuși Dumnezeu îl pedepsește cu o pierzare și osândă veșnică.
Căci și ispășirea este totdeauna pe măsura păcatului făcut. Păcatul însuși o aduce. Ea este o parte din el.
O Dumnezeule Drept,
adevărate sunt Cuvintele Tale și adevărate sunt amenințările Tale pentru cei care nu le primesc.
Adevărate sunt și înștiințările despre rătăcirile care se vor ivi pe pământ, scornite de cel înșelător și în care vor crede toți cei care n-au păstrat credința pe care le-ai dat-o Tu de la început.
Îndură-Te și păzește inima noastră să nu cadă în ele,
ci păstrează-ne în învățătura Ta adevărată în care ne-ai mărturisit Evanghelia Ta prin înaintașii noștri,
ca să nu fim osândiți.
Amin.
+
Chemarea Cărții Sfinte curând o să apună
ecouri tot mai slabe în lume-acum răsună.
Câți n-o primesc pieri-vor umblând cu disperare
nefericiți prin crezuri și căi înșelătoare.