În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: Pace vouă!
O, cât de încuiate de necredință, de formalism și de rătăciri, erau ușile omenirii, când a venit Hristos, trecând prin ele și aducând sufletelor care L-au primit, pacea Lui nouă, unică și adevărată! Cât de încuiată era inima noastră, mintea noastră, toată ființa noastră când Isus, prin Cuvântul și Duhul Său, a răzbătut prin ele și a făcut în noi minunea nașterii din nou.
Marea transformare, care ne-a dat pacea iertării păcatelor trecutului. Pacea cunoștinței despovărate.
Pacea încrederii în puterea și mântuirea Lui!
Cât de încuiate sunt încă ușile multor religii, despărțitoare a sufletelor, de Hristos!
Cât de încuiate sunt purtările multora chiar creștini, față de alți frați ai lor.
Cât de încuiate sunt adesea ușile libertății Evangheliei.
Ușile mărturisirii Cuvântului - ușile adunărilor unora!
Și cât de strâmtorați, de triști, de înspăimântați, de apăsați și de amărâți, stăm adeseori și noi, înapoia acestor încuiate uși!
- Dar slăvit să fie Domnul, care prin marea putere a Învierii Sale a străbătut prin toate aceste uși, umplându-ne inimile cu o cerească bucurie - și va mai străbate,
revărsându-ne nouă strălucita și liniștitoarea Lui pace,
ca o înviere din morți!
Pe când ușile erau încuiate de frică - a venit Isus la ucenicii Săi cei strâmtorați și într-o încăpere amenințată.
Pe când ușile erau încuiate de amenințări, a venit și Duhul Sfânt peste credincioșii Învierii, împuținați de către prigonitorii lui Isus (Fap. Ap. 1, 14 și 2, 1).
Pe când ușile erau atât încuiate, de disperare, de slăbiciune, de silnicie, - a venit Isus de atâtea ori aducând eliberarea, bucuria și biruința, tuturor apăsaților Lui.
În ceasul când ei nici nu se așteptau,
și în felul în care ei nici nu se putuseră gândi.
Minunile lui Dumnezeu s-au petrecut totdeauna pe neașteptate și pe negândite.
Din momentul când noi credem în Hristos, trebuie să credem și în minuni.
Credincioșii cred în minuni fiindcă cred în Hristos, care are nu numai puterea de a le face, ci are și dorința și bucuria de a le săvârși, pentru izbăvirea alor Lui când orice alte uși par închise. Și când orice altă izbăvire pare pierdută.
Oricât de închisă ar fi o ușă,
oricât de puternică ar fi o mână care închide și care o ține închisă,
oricât de greu să fie zăvorul care apasă și împiedică deschiderea ușilor noastre spre libertate, spre lumină, spre bucurie, suflete al meu, și credinciosule al lui Isus, nu dispera. Nu-ți pierde încrederea și nădejdea:
Hristos a Înviat,
Hristos e Viu,
Hristos e Atotputernic
și Hristos are nu numai puterea ci și plăcerea de a trece prin aceste uși încuiate, ca prin nimic. Și să ni le deschidă larg și nouă. O, de câte ori s-a petrecut aceasta! O, de câte ori ne-am pomenit față în față cu El, tocmai în timpul și în locul unde credeam mai puțin sau nici nu puteam crede deloc.
N-ai avut și tu oare, dragă suflete al meu atâtea astfel de dovezi? Ba da! Deci crede oricui!
Pace vouă, - le-a zis Isus.
Și în timp ce Cuvântul Lui le vestea această pace urechilor, Duhul Său și Prezența Sa le-o și dăruia inimii, deplină și întreagă.
Din clipa aceea, vremea Păcii și Împărăția Păcii lui Isus începea prin vestirea Cuvântului și prin primirea Duhului Sfânt.
Pacea în ai Lui. Și pacea între ai Lui, este Lucrarea Cuvântului și a Duhului Ceresc.
Oriunde un suflet sau o lucrare ascultă Cuvântul și primește Duhul lui Isus, primul semn este că acolo se așează și începe să domnească împăcarea și pacea (Matei 10, 13).
Cine zice că este credincios, dar nu trăiește pacea în Dumnezeu și pacea între ai Săi, acela se înșală singur.
De aceea cine poate trăi în dezbinarea familiei sale,
cine poate face și întreține neînțelegere și tulburări între frații săi, în lucrarea și învățătura lor,
și cine are un duh agitat, nervos, neliniștit, certăreț, nesupus, nepăsător, - acela nu poate fi un fiu al lui Hristos, nici nu este al Lui ci al diavolului,
acela nu poate fi un fiu al împărăției păcii
și nu poate fi un moștenitor al ei, ci al vrajbei, al dezbinării, al iadului.
Suflete al meu, și frate al meu, nu te lăsa nici tu niciodată apăsat de mâhnire.
Nici nu descuraja de amenințare,
nici înșelat de amăgitori!
- Hristos va schimba curând în fericire negrăită apăsarea inimii tale. În libertate strălucită închisoarea vieții tale. În unitate desăvârșită dezbinarea frățietății tale,
când dintr-o dată El, trecând prin toate ușile acum încuiate, va veni scoțând răul, și aducând prin puterea Învierii Sale,
minunea Păcii și Prezenței Lui, în tine. În lume. Și în Universul tot.
Hristos poate face aceasta!
Timpul Lui a și început.
Ziua Lui e ca și sosită. Ajută-L și tu, în tine și între ai tăi.
Mărire Învierii Tale Isuse Doamne, mărire Ție.
Din mijlocul tuturor apăsărilor, silniciilor și mâhnirilor noastre ridicăm spre Tine Isuse Doamne rugăciunea îndurerată a setei noastre după libertate, după izbăvirea, după despovărarea dorită a Prezenței Tale, a păcii Tale, a Împărăției Tale nemărginită și eternă. Cred din toată inima că Tu Isuse ai puterea să ne-o aduci, scoțând răul și răii dintre ai Tăi.
Și ne rugăm din toată ființa noastră să ne-o aduci cât mai curând și să ne-o dai aceasta, cât mai deplină.
Amin.
+