Pe locul unde diaconul Ștefan a fost omorât cu pietre
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
La Ierusalim se păstrează până în ziua de azi amintirea locului unde diaconul Ștefan a fost omorât cu pietre de către evrei. Acest loc e în partea de răsărit a cetății Ierusalimului. Ștefan a fost omorât afară din cetate. „Și l-au târât pe el afară din cetate - zice Scriptura - și l-au ucis cu pietre” (Fapte 7, 58).
Poarta pe care martirul Ștefan a fost târât afară din cetate pentru a-l omorî se cheamă azi „Poarta lui Ștefan” și e una din cele 7 porți ale Ierusalimului. E poarta pe care ieși din Ierusalim și treci în Grădina Ghetsimani și în Muntele Măslinilor. Dăm pe pagina următoare chipul acestei porți, așa cum se află în starea de azi.
Pe această poartă a fost târât martirul Ștefan afară din cetate. Pe această poartă plecăm într-o dimineață, sub călăuza unui călugăr, să vizităm locul unde Sf. Ștefan a fost omorât cu pietre.
Îndată ce ieșim pe poartă și plecăm în jos pe drum, spre valea Chedron, la prima cotitură a drumului, iată locul unde Sf. Ștefan a fost omorât cu pietre. Pe acest loc se află azi o mică biserică ortodoxă. Intrăm cu sufletul înfiorat înlăuntru. Îndată la intrare, vedem o icoană mare înfățișând uciderea Sf. Ștefan. Icoana e zugrăvită pe o suprafață ce cuprinde aproape întreg peretele. Călugării ne dau lămuririle necesare.
Drumul din fața acestui loc, precum și întreaga coastă sunt pline și azi cu pietre și bolovani. Îți vine îndată în gând priveliștea martiriului Sfântului Ștefan. Parcă vezi pe iudeii cei îmbătați de ură cum năvălesc asupra Sfântului Ștefan.
„Iar Ștefan, fiind plin de Duhul Sfânt, căutând la cer, a zis: «Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu». Iar ei (iudeii), strigând cu glas mare, și-au astupat urechile lor și au năvălit cu toții asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate, îl ucideau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: «Doamne Iisuse, primește duhul meu!». Apoi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!». Și, acestea zicând, a adormit...”.
Un fior mă cuprinde citind aici, la fața locului, această istorie. Parcă-i văd pe iudeii cei îmbătați de ură năvălind cu pietre asupra lui Ștefan și parcă văd chipul cel blând și luminat al Sfântului Ștefan.
Sf. Ștefan a avut cu adevărat Duhul Mântuitorului și al Evangheliei: duhul de a spune adevărul fără frică și de a-L mărturisi pe Domnul cu prețul vieții sale. În clipele morții, Sf. Ștefan a urmat pilda Mântuitorului: s-a rugat pentru iertarea celor care îl ucideau cu pietre.
Martirul Ștefan a deschis șiragul nesfârșit al mucenicilor și martirilor care și-au jertfit viața pentru Evanghelie. Din sângele lor a răsărit răspândirea cea uimitoare a creștinismului.