Pe locul unde diaconul Ştefan a fost omorât cu pietre
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
La Ierusalim se păstrează până în ziua de azi amintirea locului unde diaconul Ştefan a fost omorât cu pietre de către evrei. Acest loc e în partea de răsărit a cetăţii Ierusalimului. Ştefan a fost omorât afară din cetate. „Şi l-au târât pe el afară din cetate - zice Scriptura - şi l-au ucis cu pietre” (Fapte 7, 58).
Poarta pe care martirul Ştefan a fost târât afară din cetate pentru a-l omorî se cheamă azi „Poarta lui Ştefan” şi e una din cele 7 porţi ale Ierusalimului. E poarta pe care ieşi din Ierusalim şi treci în Grădina Ghetsimani şi în Muntele Măslinilor. Dăm pe pagina următoare chipul acestei porţi, aşa cum se află în starea de azi.
Pe această poartă a fost târât martirul Ştefan afară din cetate. Pe această poartă plecăm într-o dimineaţă, sub călăuza unui călugăr, să vizităm locul unde Sf. Ştefan a fost omorât cu pietre.
Îndată ce ieşim pe poartă şi plecăm în jos pe drum, spre valea Chedron, la prima cotitură a drumului, iată locul unde Sf. Ştefan a fost omorât cu pietre. Pe acest loc se află azi o mică biserică ortodoxă. Intrăm cu sufletul înfiorat înlăuntru. Îndată la intrare, vedem o icoană mare înfăţişând uciderea Sf. Ştefan. Icoana e zugrăvită pe o suprafaţă ce cuprinde aproape întreg peretele. Călugării ne dau lămuririle necesare.
Drumul din faţa acestui loc, precum şi întreaga coastă sunt pline şi azi cu pietre şi bolovani. Îţi vine îndată în gând priveliştea martiriului Sfântului Ştefan. Parcă vezi pe iudeii cei îmbătaţi de ură cum năvălesc asupra Sfântului Ştefan.
„Iar Ştefan, fiind plin de Duhul Sfânt, căutând la cer, a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu». Iar ei (iudeii), strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile lor şi au năvălit cu toţii asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl ucideau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!». Apoi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!». Şi, acestea zicând, a adormit...”.
Un fior mă cuprinde citind aici, la faţa locului, această istorie. Parcă-i văd pe iudeii cei îmbătaţi de ură năvălind cu pietre asupra lui Ştefan şi parcă văd chipul cel blând şi luminat al Sfântului Ştefan.
Sf. Ştefan a avut cu adevărat Duhul Mântuitorului şi al Evangheliei: duhul de a spune adevărul fără frică şi de a-L mărturisi pe Domnul cu preţul vieţii sale. În clipele morţii, Sf. Ştefan a urmat pilda Mântuitorului: s-a rugat pentru iertarea celor care îl ucideau cu pietre.
Martirul Ştefan a deschis şiragul nesfârşit al mucenicilor şi martirilor care şi-au jertfit viaţa pentru Evanghelie. Din sângele lor a răsărit răspândirea cea uimitoare a creştinismului.