Pe Noe, pe al doilea Adam al omenirii, Satana l-a înșelat cu ispita beției

Potopul a înecat o lume veche; a nimicit cu totul o lume veche. Pe urmele potopului a rămas lume nouă, o lume spălată și curățită de păcat. În această lume, Noe era acum un al doilea Adam al omenirii. Era un Adam căruia Dumnezeu i-a dat din nou în stăpânire pământul și viețuitoarele.

Când S-a arătat Dumnezeu lui Noe după potop, i-a zis, ca odinioară lui Adam: „Și a binecuvântat Dumnezeu pe Noe și feciorii lui și le-a zis: «Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți pe el»” (Facere 9, 1).

Această binecuvântare era o a doua facere a lumii, o a doua facere a omenirii.

Potopul s-a gătat cu o împăcare a lui Dumnezeu cu omul. Totul era bine după această împăcare. Încăpeau și aici cuvintele: „Și a văzut Dumnezeu că toate erau foarte bune” (Facere 1, 31).

Dumnezeu Se împăcase cu omul. Urma să trăiască pe pământ o omenire împăcată cu Dumnezeu. Domnul Dumnezeu dăduse pentru a doua oară pământul și vietățile lui în stăpânirea omului. Urma să înceapă oamenii pe pământ o viață plină de dar și de binecuvântare.

Dar Satana nu putea sta liniștit față de această înnoire a lumii și a omului. Stricăciunea oamenilor din timpul lui Noe fusese opera lui Satana. El strecurase în urmașii lui Adam otrava neascultării și a păcatului. Dumnezeu nimicise prin potop această otravă. Omul era iarăși o făptură înnoită și curățită de otrava păcatului.

Satana umbla acum să strice iarăși această lucrare a lui Dumnezeu. Umbla să otrăvească și pe acest al doilea Adam al omenirii. Aceasta este însușirea diavolului. El umblă să strice ceea ce lucrează Dumnezeu. Oriunde lucrează Dumnezeu, aleargă și Satana, încercând să strice lucrul Domnului.

Odinioară în grădina Edenului, diavolul a stricat lucrul lui Dumnezeu, înșelând pe Adam și Eva cu păcatul neascultării. El se apropie acum și de Noe, acest al doilea Adam al omenirii. El se apropie și aici, pe furiș, pe nevăzute.

E șiret mare diavolul. El dă atacul din ascuns. Se apropie de Noe cu ispită și înșelăciune.

Odinioară, pe Adam și Eva, diavolul i-a înșelat cu un măr frumos la vedere și dulce la gustare. I-a înșelat cu ispita lăcomiei trupești.

Tot cu o astfel de ispită îl înșală și pe Noe. „Și a început a fi Noe lucrător de pământ și a sădit vie. Și a băut vin și s-a îmbătat” (Facere 9, 20-21).

Frumos la vedere și dulce la gustare i s-a părut lui Noe rodul viței, dar, vai, pe urmă această lăcomie l-a amețit, l-a îmbătat. Era ispita Satanei.

Toate popoarele Răsăritului au păstrat povestirea că diavolul l-a învățat pe Noe să sădească vie. Cică via lui Noe nu se prindea. Atunci Satana s-a apucat și a uns rădăcinile viei cu sânge de leu, de porc și de maimuță. Și, de atunci, băutura și beția îl fac mai întâi pe om viteaz ca un leu, mai apoi porc ce se tăvălește în noroi, și pe urmă o maimuță de care râde toată lumea.

Este ceva și în această tradiție.

Diavolul s-a apropiat de Noe, de al doilea Adam al omenirii, cu ispita beției. Și, vai, l-a biruit și l-a smintit cu această ispită! „Și s-a îmbătat Noe”... aceasta era o biruință a Satanei.

Era o biruință tot așa de mare ca aceea din grădina Edenului: „Și a gustat Eva din măr”.

Cu ispita beției, Satana a otrăvit pentru a doua oară pe om și omenirea. Îndată ce s-a îmbătat Noe, răutățile și greșelile au început a curge ca dintr-un izvor. Satana își strecurase otrava în sufletul omului, și acum această otravă își arăta roadele. Beția lui Noe a fost un izvor de nesfârșite rele și răutăți, precum vom arăta mai târziu.

Acum vom spune numai atât că Satana a înșelat și a stricat pe al doilea Adam al omenirii cu ajutorul alcoolului.

Ah, ce ispită grozavă sunt alcoolul și beția! Sunt cea mai puternică ispită și armă a diavolului. „Mărul” cu care odinioară diavolul i-a înșelat pe Adam și Eva este și azi paharul cu alcool.

Cu acest „măr” îi înșală diavolul pe oameni și îi atrage în pieire trupească și sufletească. Diavolul a stricat omenirea cu ajutorul alcoolului. Despre ce poate face diavolul cu ajutorul alcoolului, citiți pe larg în cartea Ce este Oastea Domnului.

Și mai este încă o adâncă învățătură în beția lui Noe. Diavolul caută totdeauna să ispitească pe aleșii Domnului. Cu oamenii cei păcătoși, Satana nu-și prea bate capul. Îi are în mâna lui. Diavolul își îndreaptă greul atacurilor și ispitelor contra oamenilor celor credincioși, contra celor mântuiți, contra aleșilor lui Dumnezeu.

Undeva am citit o poveste interesantă. Odată, pe când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, intrând ei într-un sat, iacă pe casa cea mai frumoasă, un drăculeț ședea pe acoperișul ei și dormea.

- Doamne, ce înseamnă asta? întrebă Sfântul Petru.

- Înseamnă, răspunse Dumnezeu, că oamenii din casa asta trăiesc în fărădelegi și în nepăsare de cele sufletești. De aceea diavolul doarme liniștit. Nu se teme de primejdie; îi are în mâna lui.

Mai mergând ei, iată, în jurul unei căsuțe mici și sărace, o sută de diavoli străjuiau și se frământau.

- Ce înseamnă asta, Doamne? întrebă Sfântul Petru.

- În căsuța asta, răspunse Dumnezeu, trăiesc doi soți care au apucat pe calea mântuirii sufletești. Căsuța lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înțelegere și de râvnă pentru cele sufletești. De aceea, diavolul își pune tot apăsul să strice mântuirea lor. Aici și-a îngrămădit Scaraoschi greul atacului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde două suflete...

Atacurile cele mai înverșunate le dă Satana totdeauna contra aleșilor Domnului. Pe toți aleșii Domnului, Satana i-a încercat cu grele ispite. Scripturile arată lămurit acest lucru.

Pe Adam, Satana l-a atacat cu ispita trufiei; pe Noe, cu beția; pe Moise, cu mânia (când s-a mâniat și a izbit tablele legii de o piatră); pe David, cu femeia lui Urie; pe Solomon, cu bogăția și cu femeile...

Satana l-a atacat cu ispita și pe Domnul Iisus, în timpul când Se pogorâse pe pământ în chip de om. L-a ispitit cu „pâinile”, cu „trufia”, „cu mărirea lumii”, dar față de Iisus-Omul, Satana a rămas înfrânt. Domnul Iisus a biruit ispitele Satanei și ne-a dat și nouă putere să le biruim.

Aproape toți aleșii Domnului, din Vechiul Testament, au avut clipe în care ispitele Satanei i-au înfrânt. I-au înfrânt pentru că nu venise încă în lume Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor și Biruitor. Prin Jertfa Crucii, El ne dă nouă dar și putere să biruim ispitele ispititorului. „Oricine este născut din Dumnezeu (născut din nou), biruie lumea; Domnul îl păzește, și cel rău nu-l poate atinge” (1 In 5, 18).

Iubiților ostași din Oastea Domnului și toți care căutați mântuirea cea sufletească! Băgați de seamă! Satana pe noi ne caută, pe noi ne atacă și cu noi se ocupă. Din ce înaintăm în cele sufletești, Satana întețește și asprește atacul. Satana ține în permanență consiliu de război contra noastră.

Noi să rămânem în Domnul și să petrecem neîncetat cu El și atunci toate opintirile iadului vor fi zadarnice. Să priveghem și să ne rugăm neîncetat; atunci Satana va fugi de la noi rușinat și bătut.

Iisuse, bunule Doamne! Îți mulțumesc din tot su fletul meu că m-ai ajutat să aflu taina mântuirii mele. Te rog însă ajută-mă și mă întărește neîncetat să pot rămâne în starea aceasta până la sfârșitul vieții mele!

Satana mă ispitește neîncetat să apuc iarăși pe calea cea largă a pieirii. Fii cu mine, Doamne, și mă întărește neîncetat ca „stăpânitorul lumii acesteia să nu afle nimic în mine” (In 14, 30), să nu afle nici o ușă deschisă; nici o poziție neîntărită cu rugăciune și priveghere, căci orice slăbire mă poate duce 1a pierzare. Fii cu mine, preabunule Doamne, rămâi cu mine și priveghează împreună cu mine împotriva ispitelor ce vin asupra mea. Fii cu mine și eu cu Tine până în clipa când voi pleca din această lume plină de ispite.