Dumnezeu face legământ cu Noe - legământul Legii celei noi
Pr. Iosif Trifa - Corabia lui Noe
În timpul când Noe ridica jertfă de mulțumită lui Dumnezeu, „a binecuvântat Dumnezeu pe Noe și feciorii lui și le-a zis: «Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul...». Și a grăit Dumnezeu către Noe, zicând: «Iată, Eu fac un legământ cu voi și seminția voastră, că nu va mai veni potop de apă care să pustiască pământul. Curcubeul Meu îl pun în nori și va fi semn de legătură între Mine și pământ. Când voi strânge norii deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori și Îmi voi aduce aminte de legământul Meu... Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ»” (Facere 9, 1-17).
Legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe ne cuprinde și pe noi. Prin legământul făcut cu Noe, Dumnezeu ne-a făgăduit, ne-a asigurat că nu va mai veni potop de apă să pustiască pământul. „Prin urmare - ar zice atare necredincios - ne putem vedea fără nici o grijă de păcate și fărădelegi. Dumnezeu ne-a asigurat că nu va mai fi prăpăd de ape pe pământ...”.
Mincinoasă și păcătoasă ar fi nădejdea aceasta. Căci lumea și oamenii vor trece prin alt prăpăd și potop, cu mult mai groaznic decât potopul apelor.
Ascultați ce zice Apostolul Petru: „Prin Cuvântul lui Dumnezeu a pierit odinioară lumea - pe timpul lui Noe - înecată de apă... Prin Cuvântul lui Dumnezeu s-a curățit pământul prin apă și cu ajutorul apei. Iar cerurile și pământul de acum sunt păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din Ziua de Judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți” (2 Petru 3, 5-7).
Acesta este potopul cel adevărat, potopul cel sufletesc din Ziua cea mare a Judecății. Toți suntem amenințați de acest potop. Păcatul ne duce pe toți în fața lui. Din acest teribil potop va trebui să scăpăm la viață ori să pierim în flăcările lui. Că pe pământ nu va mai fi prăpăd de apă și nu vom muri înecați, asta încă n-ajunge nimic, câtă vreme vom pieri în potopul cel de foc. Eu am cunoscut un om care a scăpat de înec în apă și, pe urmă, a murit într-un foc. Izbăvirea lui de înec nu i-a fost de nici un folos.
Ah, ce groaznic este potopul cel de foc, ce amenință sufletele noastre! Toți suntem amenințați să pierim în acest potop, pentru că toți suntem păcătoși. Păcatul și fărădelegile ne-au adus în fața acestui teribil potop. Tremurăm de groaza pieirii sufletești. Dar Domnul Dumnezeu, în a Sa nemărginită dragoste și iubire de oameni, nu ne lasă să pierim în acest potop. El ne ajută să scăpăm de el. Legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe cuprinde și izbăvirea noastră din potopul cel de foc, din potopul pieirii sufletești.
Legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe închipuie Jertfa Crucii, Jertfa cea sfântă a Fiului Său. Dumnezeu a făcut un legământ cu pământul și cu oamenii. A făcut legământ că nu-l va mai pedepsi cu pieire pentru păcatele noastre. „Curcubeul” acestui legământ este Crucea și Jertfa scumpului nostru Mântuitor.
Când pătimea Iisus pe cruce, nori negri s-au grămădit pe cer. Deasupra Mielului se grămădiseră nori negri ce au făcut „întuneric mare peste tot Ierusalimul”. Acești nori erau urgia și mânia lui Dumnezeu pentru păcatele lumii. Era un potop al urgiei și mâniei cerești, care amenința cu prăpăd întreg pământul și pe oameni. Dar în clipa când scumpul nostru Mântuitor a rostit cuvintele „săvârșitu-s-a”, norii mâniei lui Dumnezeu deodată s-au împrăștiat. Sus pe Golgota s-a ivit în clipa aceea cel mai minunat și măreț „curcubeu” din câte s-au văzut cândva în această lume: Iisus cel Răstignit pentru păcatele noastre. Dumnezeu S-a împăcat cu noi în clipa când scumpul nostru Mântuitor a rostit cuvintele „Săvârșitu-s-a”... în clipa când Și-a împlinit Jertfa de ispășire pentru păcatele noastre.
În clipa când Mielul a strigat: „Săvârșitu-s-a”, Dumnezeu a făcut un legământ mare cu pământul și oamenii din toate timpurile. În acea clipă, Dumnezeu a grăit ca odinioară către Noe: „Iată, Eu fac un legământ cu voi, că nu voi pedepsi mai mult lumea și pe voi, oamenii, cu pieire sufletească... Crucea și Jertfa Fiului Meu vor fi semn de legătură între Mine și pământ. Când voi strânge norii de mânie deasupra pământului, Crucea Fiului Meu se va arăta în nori și Îmi voi aduce aminte de legământul Meu și voi ierta păcatele voastre... Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ”.
Crucea Mântuitorului și Jertfa Lui cea sfântă sunt marele legământ dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și oameni. Dragă cititorule! Eu îți aduc o veste scumpă și dulce: nu mai sunt pieire și prăpăd sufletesc în lume. Dumnezeu a făcut legământ cu noi... ne-a asigurat că nu ne va mai da pieirii pentru păcatele noastre. Ne iartă, pentru Jertfa Fiului Său.
O, ce dar mare este acest legământ! Însă el nu ni se dă cu sila. El trebuie primit. Trebuie să-l cerem și să-l primim. Vai de cei ce stau afară de acest legământ!... Vai de cei care n-au intrat și nu intră în el! Ei vor rămâne afară, în potopul cel de foc al pieirii sufletești, întocmai cum au rămas oamenii din timpul lui Noe în potopul cel de apă. Eu plâng când mă gândesc că atâtea și atâtea suflete stau afară de acest legământ... Nu-l cunosc și n-au intrat în el.
Cum stai tu, dragă suflete cititor, față de legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe și cu noi? Intră îndată în acest legământ! Intră îndată în „corabia” mântuirii și-l vei avea!
Preabunule Doamne și Tată Ceresc! Primește-mă și pe mine în legământul Crucii, cel făcut pentru mântuirea noastră! Iartă-mă, pentru Jertfa cea scumpă a Fiului Tău!
Iisuse, scumpul meu Mântuitor! Primește-mă și pe mine sub brațele Crucii Tale! Primește-mă în „corabia” mântuirii, cea câștigată cu scump Sângele Tău! Împacă-mă cu Tatăl Ceresc prin Jertfa Ta cea sfântă!
Duhule Sfinte, adu-mi aminte, clipă de clipă, că viața mea este un dar al Celui răstignit pe cruce și trebuie să o trăiesc întreagă cu El și pentru El. Adu-mi aminte, clipă de clipă, că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui Iisus Hristos Care m-a răscumpărat cu un preț mare.