Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.
O, ce cuvânt necruțător este cuvântul acesta!
Domnul Isus vorbește aici în acest loc nu de cei care fac răul - ci de cei care nu fac binele.
Pentru că sunt destul de mulți oameni care au fost altoiți în Hristos...
cunosc viața din El,
cunosc puterea Lui,
cunosc voia și poruncile Lui, -
și totuși ei nu aduc roadele pe care le așteaptă Tatăl de la ei.
Aceștia stau în via lui Hristos, sunt chiar unele din frunte dintre mlădițele care au primit cea mai mare parte din seva, din mustul sănătos al cunoașterii, al binefacerilor, al luminii și darurilor sfinte,
- dar n-aduc roadele pe care le pregătise Dumnezeu să le aducă, pentru propășirea Cauzei Sale.
De roadele pe care trebuiau ei să le aducă, urma să se folosească alții mulți. Dar ei neaducându-le, toți cei rânduiți să crească prin ele, au rămas ori neputincioși, ori pierduți. Căci fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora (1 Cor. 12, 7).
Iată cât de mare păcat fac cei care știu și pot să facă binele, dar nu-l fac (Iacov 4, 17; Luca 12, 47).
Ce vinovată și nevrednică stare au sufletele care nu fac nimic pentru Dumnezeu. Sufletele în care tot ce primesc bun din Hristos se preface în nimic.
Din Cuvântul Evangheliei nu învață nimic.
Din sfătuirile frățești nu ascultă nimic.
Din îndemnurile și lacrimile păstorilor sufletești ei nu se aleg cu nimic.
Din rugăciunile altora, nu-i mișcă nimic.
Din mustrările Domnului, nu înțeleg nimic.
Din tot ce primesc ei nu dau nimic nimănui.
Ochii lor nu rodesc nici o lacrimă.
Gura lor nu poate rosti nimănui nici o vorbă mângâietoare.
Mâinile lor nu duc nimănui nici o mângâiere.
Picioarele lor nu fac nici o osteneală pentru nimeni.
Gândul lor nu-i în stare de nici o rugăciune curată și fierbinte pentru alții.
Duhul lor nici o înflăcărare,
inima lor nici o iubire
și viața lor nu poate arăta nici un rod...
Dar de primit, primesc mereu și mereu...
De ani de zile privesc mereu ochii Tatălui și ochii multor frați, la astfel de mlădițe neroditoare în via Domnului, în Lucrarea Domnului Isus, în Trupul Domnului Isus. Mlădițele care nu fac nimic, lucrători care nu fac nimic, mădulare care nu fac nimic...
Dacă și pe noi ne doare atât de mult ca să vedem în Casa Domnului vase nefolositoare care ocupă un loc acolo de atâta vreme, degeaba,
să vedem în via Domnului măslini care se hrănesc de acolo de atâția ani - și totuși nu fac nimic pentru nimeni -
- atunci cât de mult trebuie să-L îndurereze aceasta pe Bunul și Milostivul Vier, pe Tatăl Ceresc!
Dar pe cât de adevărată este bunătatea și răbdarea îndelungă a lui Dumnezeu, care așteaptă după îndreptarea celui nedrept,
după ascultarea celui neascultător,
după hotărârea celui nehotărât,
după roadele celui neroditor,
- tot așa de adevărată este și mânia Lui sfântă și pedeapsa Lui dreaptă împotriva celor care mereu și mereu rămân tot așa și așa, fără rod, fără vlagă, fără viață și voință.
Dragă suflete altoit cândva, prin nașterea din nou, în Vița adevărată Hristos - și părtaș la darurile Duhului Sfânt într-o lucrare frățească, într-o comunitate sfântă, într-o vie aleasă - ia bine seama ce faci și ce nu faci.
Ia bine seama că Ochii Viului Dumnezeu privesc și cercetează viața ta, dacă ai, sau nu ai roade vrednice de Duhul Sfânt (Gal. 5, 22).
Se văd, sau nu, în viața ta cele cerute și poruncite de Dumnezeu?
Află El, sau nu, în pomul vieții tale, în mlădițele tale roadele cerute și datorate?
Ia seama cuțitul Judecății este aproape, este gata - gata să te taie. Nu te îngrozești tu de ceea ce te așteaptă? Unde sunt roadele tale?
O, Bun și Milostiv Dumnezeu, Tatăl și Stăpânul nostru Sfânt,
slavă și mulțumire Ție, pentru toată îndelunga Ta răbdare cu care ne-ai așteptat și pe noi, să aducem roadele dătătoare de pace a neprihănirii (Evrei 12, 11).
Slavă Ție pentru toată grija și osteneala iubirii Tale, ca să putem aduce un rod vrednic de starea în care ne-ai așezat Tu.
Dar vai nouă, pentru lipsa de orice roadă bună pe care o avem mulți dintre noi.
Te rugăm ai milă Doamne și trezește-ne cu putere din lenevia noastră. Ca să nu ne trezim abia sub cuțitul, sub coasa, sau sub securea morții și a pedepsei, pentru nerodirea noastră.
Ci trezindu-ne să ne grăbim a aduce cât mai multă roadă bună.
Amin.
+
Nicicând tu nu-ți pierde vremea
fără-a face ceva bine
căci de pierzi tu astăzi vremea
mâine-ai să te pierzi pe tine.