Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.
O, câte poeme minunate, câte cântări de iubire şi durere,
câte tablouri sfinte şi meditaţii neuitate,
câte rugăciuni fierbinţi şi câte predici înălţătoare, s-au înălţat spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii de oameni, pornind de la acest Dumnezeiesc moment - şi întorcându-se la el... la clipa şi starea aplecării pe sânul lui Isus.
Binecuvântat să fie Domnul, care dacă a îngăduit pentru împlinirea Scripturilor să fie un fiu al pierzării (Ioan 17, 12), din pricina căruia Inima lui Isus să Se întristeze şi Duhul Lui să I Se tulbure,
- tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iubirii, prin alipirea căruia Inima Lui Sfântă să Se mângâie. Şi Duhul Lui să Se învioreze.
Binecuvântat să fie Domnul, căci dacă Săptămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii, tot ea ne-a descoperit un atât de fericit fiu al dragostei. De la care ne-au rămas apoi cele mai adânci ecouri ale Inimii lui Isus.
Cele mai minunate şi prietenoase feţe ale Adevărului, ne-au rămas de la acest moment neuitat.
Cele mai fierbinţi şi mai dulci chemări ale Dragostei lui Dumnezeu, ne-au rămas de la această stare.
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, care îngrijeşte totdeauna pentru alesul Său, ca după scurta cupă amară, întinsă de trădător, - să guste şi paharul cel dulce, turnat cu o duioasă alinare de o şi mai înflăcărată şi mai scumpă iubire frăţească.
Şi cu cât ura unora este în stare de fărădelegi mai mari, cu atâta dragostea altora va deveni mai fierbinte, mai curată, mai alipită, de cel nevinovat.
Domnul a făcut aceasta, pentru ca acela care merge spre pătimire pentru Adevăr, să nu se îndoiască niciodată, să nu se descurajeze niciodată, să nu se prăbuşească niciodată,
- fiindcă niciodată nu va rămânea singur.
Şi dacă în viaţă n-a cunoscut o iubire nemărginită faţă de dânsul, apoi în moarte o va cunoaşte cu siguranţă.
Fiii urii mor de două ori şi în scârbă şi în uitare,
dar fiii dragostei nu mor niciodată.
Scumpi şi binecuvântaţi ucenici iubitori şi credincioşi!
Învăţaţi de la sfântul apostol al Iubirii - şi fiţi tot mai alipiţi de Domnul. Mai ales atunci când se ivesc vânzătorii şi prigonitorii cei mai înverşunaţi pentru Domnul vostru şi pentru fraţii voştri.
Nu vă fie teamă că acela care vinde pe Hristos, vă va putea da în mâinile lor şi pe voi.
- Pentru mine a trăi, este Hristos, spune sfântul apostol Pavel. Atunci a muri este un câştig.
- Ce să mai fac eu, cu o libertate fără Hristos? - zice alipitul la sânul lui Hristos!
- Ce să mai fac cu o Evanghelie fără Isus Cel Viu?
- Ce să mai fac cu o adunare fără El?
Atunci a merge la pătimire cu Isus este un har,
pentru că viaţa fără Hristos nu mai valorează nimic.
Dar moartea şi pătimirea cu El, valorează cât veşnicia... şi încă şi mai mult.
Fericit vei fi când aceste gânduri vor birui în voi josnica teamă pentru trupul acesta netrebnic, care şi aşa va putrezi la moarte, - şi încă foarte curând.
Sau grija pentru bunurile netrebnice
şi teama pentru slava şi starea netrebnică, -
cele care v-ar mai rămâne după ce v-aţi despărţit de Hristos şi de Lucrarea Lui.
Vai de voi dacă aţi rămâne cu ele fără El.
Dar ferice dacă aţi rămânea cu El, chiar şi fără ele.
O, Preadulcele meu Mântuitor şi Domn Isus Hristos,
Bucuria şi Comoara sufletului meu,
Mângâierea şi Odihna inimii mele,
Dragostea şi Fericirea duhului şi vieţii din mine.
- Fii binecuvântat în veci şi în veci.
Pe Sânul Tău cel plin de dragoste eu am aflat iertarea păcatelor mele.
Pe Sânul Tău am aflat odihna tuturor zbuciumărilor mele.
Pe Sânul Tău am aflat fericirea vieţii mele
şi lumina veşniciei mele
şi răsplata tuturor suferinţelor mele...
- atunci cum să pot să mă mai dezlipesc eu vreodată de Tine, Preaiubitul meu?
O, pe Sânul Tău cel dulce doresc să rămân alipit şi ascultător.
Şi nimic pe lume să nu mă mai poată smulge de acolo cu nici un preţ şi pe nici o clipă.
Nici viaţa nici moartea.
Nici Binele nici Răul.
Nici acum şi nici în veşnicie.
Nu-mi mai doresc, nu-mi mai doresc
decât în veci a-Ţi fi-mpreună
să-mi poţi când am să isprăvesc
să-mi spui Tu: vino, slugă bună!
Amin.
+
Mulţi se tem ce-ar zice lumea de-ar trăi în cumpătare
şi de frica gurii lumii umblă rău şi-n desfrânare
- dar femeia credincioasă şi bărbatul înţelept
zică lumea ce-o să zică, vor umbla cinstit şi drept.