Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Vorbele spuse zboară, cele scrise rămân.
Cuvintele numai spuse au aripi. Cele şi scrise au rădăcini.
Ceea ce uşor auzi, uşor şi uiţi.
Ceea ce scrii auzi de două ori - şi nu poţi uita atât de uşor.
Psalmistul spune: O dată a vorbit Domnul şi de două ori am auzit. Aceasta înseamnă că el a auzit în sufletul său glasul Domnului. Iar apoi l-a şi scris pe inima sa. După cum îl învăţase şi pe fiul său ca şi acesta la rândul lui să-i înveţe pe ai lui să facă aşa (Prov. 3, 3).
Fiul meu, obişnuieşte-te şi tu ca pentru adevărurile mari să ai cartea ta în care să ţi le scrii de neuitat.
Dacă auzi un cuvânt scump, prinde-l cu condeiul tău şi păstrează-l în cartea ta.
Oricât de bună ţi-ar fi ţinerea de minte, memoria te poate înşela uneori, dar condeiul tău, nu te înşală niciodată.
Condeiul are memoria cea mai bună.
Pe memoria ta nu te poţi bizui, dar pe cea a condeiului tău poţi să te bizui.
Tot ceea ce vrei să-ţi rămână, scrie!
Meditaţiile pe care le scrii îţi rămân mult mai adânci.
Cântecele pe care le scrii le pătrunzi mult mai profund.
Adevărurile scrise îţi devin mult mai limpezi.
- De aceea obişnuieşte-te să scrii.
Dar nu numai să scrii oricum. Ci să scrii bine, tocmai cum vezi.
Întocmai cum auzi. Întocmai cum citeşti.
Să nu scoţi, să nu adaugi şi să nu schimbi absolut nimic scriind.
Aceasta înseamnă a fi credincios adevărului. Un înţelept a zis:
- Caută să înveţi pe fiul tău exact cu cuvintele care te-a învăţat şi tatăl tău pe tine, de aceea scrie-le!
Tot ceea ce a fost lăsat, a fost lăsat să fie scris exact pentru a fi crezut şi a fi trăit întocmai aşa.
Scripturile Sfinte au fost scrise greu, dar au fost păstrate şi mai greu.
Pentru a fi scrise a fost nevoie, din partea celor ce le-au scris, de multă sudoare, de multe lacrimi şi sânge.
Dar din partea celor ce le-au păstrat, a fost nevoie de şi mai multe. Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt sfinte şi de neşters, nu numai pentru că ele s-au fixat acolo pe veci prin sudoarea şi lacrimile şi Sângele lui Isus Domnul nostru. Ci şi pentru că împreună cu aceste cutremurătoare semne, Scripturile poartă şi pe ele, numele acelor nenumăraţi sfinţi ai lui Hristos care le-au păstrat cu un preţ tot aşa de scump, cu o jertfă tot aşa de mare şi le-au adăugat apoi şi propriul lor preţ aşa. Cine leapădă aceste cuvinte păcătuieşte nu numai împotriva Sângelui lui Hristos. Ci şi împotriva sângelui acelora care le-au scris cu atâta grijă. Ni le-au păstrat cu atâta jertfă. Şi ni le-au adus cu atâtea primejdii. Cutremuraţi-vă când le atingeţi. Sunt grele de sânge sfânt şi de morţi sfinte.
Cine aude, are numai pentru el.
Cine scrie are şi pentru alţii.
Obişnuieşte-te să scrii, căci şi când tu nu vei mai fi, scrisul tău va vorbi multora şi va face pe mulţi să creadă în Hristos.
Obişnuieşte-te să scrii numai Adevărul, căci mărturia ta despre El va fi mărturia Lui despre tine.
Cine Mă va mărturisi pe Mine - îl voi mărturisi şi Eu, a spus Domnul Isus, întocmai cum M-a mărturisit şi el.
Ioan a păstrat Cuvântul Domnului. Ca şi Matei, Marcu, Luca, Pavel, Petru - şi toţi ceilalţi sfinţi scriitori. Iar Cuvântul Domnului, i-a păstrat şi El pe ei, pe fiecare după valoarea lui.
Ei Îl vestesc pe El, El îi vesteşte pe ei.
Iată cum se împlinesc făgăduinţele Sale!
Dar dincolo de semnele văzute făgăduinţele sfinte şi numele sfinte, sunt scrise pe Ediţia Originală a Bibliei, în ceruri. Acolo împreună cu numele celor care le-au scris întâi,
sunt şi numele tuturor acelora care le-au copiat, care le-au păstrat corect şi care le-au răspândit pe toate celelalte ediţii ale Bibliei. De la cea dintâi şi până la cea din urmă.
Scrie şi tu ceva frumos din ea sau despre ea, cu o credinţă de aceeaşi valoare cu a lor (2 Petru 1, 1).
aici şi-n veşnicie.
Scump suflet cititor şi ascultător al acestor adevăruri.
Iată-mă departe de tine cu un ultim sfat şi îndemn:
Poate că multe adevăruri din cartea aceasta ţi-au plăcut şi te-au mişcat - şi auzul tău le-a scris îndată pe memoria ta.
Dar numai de acolo uşor se pot şterge.
De aceea eu te rog să le scrii pe inima ta şi pe hârtia ta.
Cele scrise pe memorie rămân doar amintiri.
Dar cele scrise pe inimă devin credinţă.
Evanghelia a fost scrisă ca ea să se prefacă în inimile noastre în credinţă. Şi anume credinţa că Isus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume şi pentru tine ca pentru oricare om.
Care a făcut cunoscută voia Tatălui şi pentru tine şi pentru oricare om.
Care a pătimit, a murit şi a Înviat şi pentru tine - şi pentru oricare om.
Care S-a suit la Cer să pregătească Acolo un loc şi pentru tine şi pentru oricare om.
Care va veni în curând cu Judecata şi răsplata cea mare şi pentru tine şi pentru oricare om.
Care a lăsat Cuvântul Său scris şi pentru tine şi pentru oricare om.
Care a făcut ca acum el să răsune şi pentru tine şi pentru oricare om.
Căci Dumnezeu te iubeşte şi pe tine şi doreşte ca tot ceea ce este scris aici să fie spre mântuire şi pentru tine şi pentru oricare le aude şi le crede.
Da, toate acestea sunt spuse şi scrise acum şi aici tocmai pentru tine şi pentru oricare om.
De aceea, ca şi cum Dumnezeu Însuşi te-ar îndemna în clipa aceasta pentru cea din urmă şi mai puternică dată, - te rog fierbinte, ascultă acum acest ultim îndemn: Crede în Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu şi primeşte-L Mântuitor al tău. Şi vei fi mântuit.
Cazi în genunchi acum în faţa Lui, varsă lacrimi fierbinţi de pocăinţă şi mulţumire şi predă-te Lui, ca să-L iubeşti şi să-L urmezi până la moarte,
şi răsplata Lui va fi pentru tine negrăită aici. Şi strălucită în veşnicie.
Harul Lui Cel Sfânt să te ajute ca ascultând, să ne vedem odată lângă Isus Cel Scump în veşnicia fericită, când mulţimea cea fără de număr a răscumpăraţilor Lui Îi va cânta Lui slavă şi slavă, veşnic şi veşnic.
Şi între ei, să ne întâlnim şi noi, eu care am scris şi am spus aceste lucruri din partea Lui pentru tine, iar tu care le-ai primit ca de la El.
Amin.