Pentru marea mea plecare
Traian Dorz - Pășunile Dulci
Pentru marea mea plecare
Doamne-aş vrea să-mi cer iertare
de la lună, de la soare
de la steaua căzătoare
de la toţi ce m-au văzut
când am râs şi n-am crezut
de la tot ce-am întristat
când am zis că nu-i păcat.
Cer iertare, - plâns străin
cărui nu ţi-am dat alin,
cer iertare, - dar ascuns
cărui nu ţi-am dat răspuns
cer iertare, - gând rămas
cărui n-am mai mers un pas
şi nu ţi-am mai dat un ceas
şi nu ţi-am mai spus un glas.
Şi-aş mai cere, tot aş cere
să mă ierte-orice durere
care sufere-n tăcere
şi eu nu-i dam mângâiere,
să mă ierte setea arsă
şi bineţea neîntoarsă
şi privirea ocolită
şi blândeţea ne-mplinită.
Doamne, numai Tu-mi mai poţi
să-mi ierţi vina pentru toţi
căci iarba care-am călcat
s-a cosit şi s-a uscat
şi inima ce-am zdrobit
a căzut şi-a putrezit
şi nu-i cine să mă ierte
Doamne, numai mila Ta.