Pilda cu comoara cea ascunsă

Zis-a Iisus: „Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

Iarăşi este asemenea împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.

Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat” (Mt 13, 44-46).

Plină de un adânc înţeles este şi această pildă. În ea se află taina şi înţelesul unei vieţi de creştin adevărat. Căci a fi un creştin adevărat şi a trăi o viaţă cu putere creştinească nu înseamnă a nu face ceea şi ceea, de frica focului din iad, sau a face ceea şi ceea pentru că aşa porunceşte Dumnezeu, ci înseamnă mai ales a afla comoara cea ascunsă a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Ştii tu ce înseamnă să afli această comoară? Înseamnă să afli dragostea cu care te‑a iubit şi te iubeşte Dumnezeu, că pe Însuşi Fiul Său L‑a dat jertfă pentru tine, pentru iubirea ta şi pentru iertarea ta.

Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli cât de mult te‑a iubit Iisus Mântuitorul, că a murit pentru tine, pentru păcatele tale şi pentru mântuirea ta... Să afli cât de mult te iubeşte Mântuitorul şi cum face totul să te atragă la El.

Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli puterea, să afli bucuria, să afli mângâierea, să afli lumina şi viaţa ce o capeţi când L‑ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă şi trăieşti o viaţă cu El. Numai când ai aflat această comoară faci totul ca să o poţi dobândi şi să poţi dobândi şi viaţa cea de veci.

O astfel de comoară aflase Apostolul Pavel când scria filipenilor: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m‑am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să‑L dobândesc... ca să‑L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându‑mă asemenea cu El în moartea Lui, ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi” (Fil 3, 8-11). Apostolul Pavel Îl aflase pe Mântuitorul - Comoara cea mai scumpă pe care o poate afla un om aici pe pământ - şi, prin dobândirea acestei comori, nădăjduia şi învierea din morţi şi viaţa veşnică. Într‑adevăr, cine Îl află pe Domnul află viaţa.

Puţini sunt însă azi cei ce află această comoară. Împărăţia lui Dumnezeu este şi azi o comoară ascunsă pentru cei mai mulţi creştini. Lumea şi viaţa oamenilor de azi e plină de fărădelegi, de idoli şi de păcate, tocmai pentru că oamenii n‑au aflat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu.

Omul din pilda Evangheliei a aflat comoara arând. Aşa se află şi comoara Împărăţiei lui Dumnezeu: arând în ogorul cel sufletesc, arând şi lucrând în ţarina inimii tale, în ţarina învăţăturilor mântuirii sufleteşti. Cum vrei să afli comoara Împărăţiei lui Dumnezeu dacă tu nu sapi după ea, dacă tu veşnic nu lucrezi în ogorul cel sufletesc? Taina plugăriei e să ari mai adânc. O comoară - de roadă bogată - află plugarul când ară adânc. Aşa se află şi comoara Împărăţiei lui Dumnezeu: arând mai adânc, lucrând şi pătrunzând mai adânc în taina învăţăturilor sufleteşti. Noi arăm la suprafaţă şi de aceea nu aflăm comoara cea ascunsă.

Şi apoi, ce ne spune mai departe asemănarea Mântuitorului? O mare schimbare s‑a făcut în viaţa omului care aflase comoara cea ascunsă. Toată viaţa lui era cuprinsă şi pătrunsă acum de un singur gând şi o singură grijă: să‑şi poată cumpăra ţarina cea cu comoara. Întorcându‑se acasă, va fi început repede a vinde ce avea, să‑şi facă bani de cumpărare. Cei de acasă şi vecinii lui se vor fi mirat de schimbarea omului (aşa cum se miră şi azi de schimbarea omului care a aflat comoara mântuirii sufleteşti). În întreg satul va fi umblat vorba: „Auzitaţi, măi, ce a păţit omul cela şi cela, cică vrea să‑şi vândă tot ce are şi să‑şi cumpere un dărab de loc slab şi nelucrat... Vai de el, săracul... Poate a slăbit de minte”... Însă cel ce aflase comoara n‑avea grijă de şoaptele oamenilor, căci ştia el că ţarina lui cea nouă e mai scumpă decât toate averile oamenilor.

Aşa trebuie să se schimbe şi viaţa noastră când am aflat cu adevărat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar să nu creadă cineva că această schimbare ar sta în aceea că omul trebuie să‑şi vândă averea şi tot ce are, să poată dobândi Împărăţia lui Dumnezeu. Această schimbare înseamnă să înţelegi că nimic din această lume n‑are preţ faţă de Împărăţia lui Dumnezeu şi dobândirea ei. Când afli această comoară, de dragul ei, îţi vinzi nu averea, ci patimile, plăcerile, poftele şi năravurile cele rele. În faţa acestei comori afli că n‑are nici un preţ lumea cu toate comorile şi plăcerile ei. Ceea ce ţi se părea mai dulce, afli că e mai amar.

Când ai aflat această comoară, atunci pui în slujba Domnului toate puterile, toată averea ta sufletească şi lumească, pentru a o putea cumpăra. Ca lui Zacheu, ţi se deschide atunci şi punga pentru lucrul Domnului, pentru ajutorarea săracilor şi pentru lipsurile sufletului tău. Când ai aflat această comoară, atunci nu mai eşti tu sluga şi robul banilor şi averilor tale, ci ele sunt slugile tale şi fac ce porunceşti tu.

Oamenii de azi ţin la plăceri, la înşelăciuni, la nedreptăţi, la strângeri de bani şi averi (zgârcenia) tocmai fiindcă n‑au aflat comoara cea ascunsă.

Iisus a zis odată că „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Lc 12, 34). Comoara oamenilor de azi sunt plăcerile şi bunurile cele lumeşti şi de aceea şi inima lor e acolo.

Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat comoara cea ascunsă a Împărăţiei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoară este o viaţă trăită cu Domnul, ai aflat tu cu adevărat pe Mântuitorul şi, prin El, viaţa cea de veci? Dacă n‑ai aflat‑o, eu te întreb: ce faci tu ca să o poţi afla şi cumpăra?