Pilda cu talanții

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Și mai este [Împărăția cerurilor] ca un om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa.

Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat.

Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.

De asemenea, și cel cu doi a câștigat alți doi.

Iar cel ce luase un talant, s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.

După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele.

Și, apropiindu-se, cel care luase cinci talanți a adus alți cinci talanți, zicând: «Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată, alți cinci talanți am câștigat cu ei».

Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău».

Apropiindu-se și cel ce a luat doi talanți, a zis: «Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată, alți doi talanți am câștigat cu ei».

Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău».

Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: «Doamne, te-am știut că ești un om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat.

Și, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău».

Și, răspunzând stăpânul său, i-a zis lui: «Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat?

Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă.

Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți.

Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua.

Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților»” (Mt 25, 14-30).

Pilda cu talanții este foarte cunoscută, însă prea puțin înțeleasă și, mai ales, prea puțin pusă și trăită în viața noastră. În chipul slugilor din evanghelie, cărora stăpânul le‑a împărțit talanții, suntem noi, creștinii, cărora Dumnezeu ne‑a împărțit și ne împarte mulți și feluriți talanți. Un talant de la bunul Dumnezeu este, spre pildă, și sănătatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la Dumnezeu e și averea omului. Un talant de la Dumnezeu sunt apoi și diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cânta frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie versuri, altul, de a cânta la violină sau alt instrument etc. Toate acestea sunt daruri primite de la Dumnezeu și omul e dator să le pună în slujba Domnului și a mântuirii sufletului său. Nu tuturora li s‑au dat pe o măsură acești talanți. Unora li s‑a dat numai un singur talant: sănătatea ori mintea; altora (spre pildă, cărturarilor) li s‑au dat mai mulți talanți. Toți însă trebuie să „negustorească” pentru Domnul cu acești talanți și să scoată din ei dobândă de mântuire sufletească.

O, ce lucru frumos și ce viață minunată ar fi în această lume când fiecare om ar „negustori” pentru Domnul cu talanții ce‑i are de la El! O, cum s‑ar schimba înfățișarea acestei lumi când - de la ministru, până la primarul din sat - fiecare slujbaș și‑ar da seama că slujba lui e un talant cu care trebuie „să lucreze ca pentru Domnul” și să‑și dea seama înaintea Domnului despre „negustoria” sufletească ce a făcut‑o cu talantul ce i s‑a dat. O, cât s‑ar face de buni și plugarii și toți oamenii când toți talanții lor ar „negustori” pentru Domnul! Însă ce vedem noi azi în lume? În toate părțile vedem pe oameni risipind și îngropând talanții ce‑i au de la Dumnezeu. Ici, iată, un bețiv își îngroapă sănătatea, mintea, averea și sufletul. Dincolo, iată un desfrânat cum își cheltuiește talantul cel trupesc și sufletesc. Ici, iată slujbașul cum își risipește talanții, făcând cu ei nedreptăți și negustorind pentru diavolul; dincolo, iată pe zgârcitul și pe lacomul cum astupă în pământ talantul averii ce‑l au de la Dumnezeu.

Un risipitor de talanți e și cel care, cu darul cântării, cântă și zbiară noaptea prin birturi, în loc să învețe și să cânte cântări creștinești. Un risipitor de talanți e și cel care, cu darul de a scrie versuri, scrie poezii ațâțătoare de patimi rele. Muzicantul care, duminica, ațâță lumea la joc cu meșteșugul ce‑l are în violină încă „negustorește” pentru diavolul cu talantul ce‑l are de la Dumnezeu. Tot pentru diavolul negustorește și cel ce are minte și învățătură bună, dar folosește acest talant pentru a‑i înșela pe cei mai mulți, care sunt mai puțin pricepuți. O, ce risipă grozavă se face azi cu talanții Domnului și în popor și între cărturari!

Dragă cititorule! Nu uita că și tu ai primit de la Domnul talanți despre care va trebui să dai seamă în Ziua Judecății. Tot ce ai tu, toată averea ta trupească, lumească și sufletească este un talant de la Dumnezeu, cu care trebuie să „negustorești” mântuire sufletească. În Ziua Judecății, așa vei sta și tu în fața Dreptului Judecător cum stau slugile în imaginea de la pagina 93. Unde este talantul ce ți l‑am dat? va întreba Tatăl Ceresc pe omul păcătos. Ce ai făcut cu el? L‑ai băut în crâșmă? L‑ai cheltuit în desfrânări? Ai viclenit cu el? Ori ai făcut nedreptate? Ori l‑ai ascuns în zgârcenie?

Vai celui ce nu va putea da seama în Ziua Judecății de talanții ce i‑a avut în această lume!

Și mai este încă un talant de care va trebui să dăm seama în Ziua Judecății. E un talant mai scump decât toate: e Jertfa Domnului Hristos, e Sângele Domnului. E acesta un talant ce ni se îmbie tuturor pentru a cumpăra cu el moștenirea vieții de veci. Ai primit tu acest talant? Și cum l‑ai folosit?

Un ogor plin de spini și pălămidă am văzut astă‑vară întrun sat. Era al unui bețiv, și oamenii spuneau că bețivul e pe cale de a‑l vinde, adică de a‑l pierde pentru băutură. Așa e pierdută și Împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce‑și îngroapă talanții în patimi și plăceri lumești, în loc să lucreze cu ei în ogorul mântuirii sufletești. Tu, cititorule, cum folosești talanții ce‑i ai de la Domnul?