Plugarul și diavolul

Arabii au o frumoasă poveste despre cum l-a păcălit pe diavolul un plugar.

Un plugar sărac își ara ogorul său. Un drac îl zări și se apropie de el.

- Acest ogor este al meu, îi zise el. Nu te las să-l semeni, decât cu condiția să împarți cu mine rodul.

Plugarul ce era să facă? Primi.

- Eu voi lua ceea ce va ieși pe pământ, zise dracul, și tu vei lua ceea ce va rămâne sub pământ.

- Ne-am înțeles, răspunse țăranul.

Plugarul semănă atunci sfeclă. Când diavolul veni, se apucă să taie ce ieșise din pământ, adică frunzele, care nu prețuiau nimic. Plugarul smulgea sfeclele care se găseau sub pământ.

- M-ai păcălit, îi zise dracul. Dar n-ai să mă mai înșeli. La anul vreau să am ceea ce va rămâne sub pământ.

- Bine, zise plugarul.

Anul următor, plugarul semănă grâu și îl grăpă. Grâul răsări, spicele crescură și îngălbeniră. Atunci, iar veni dracul.

- Seceră! zise el plugarului.

Acesta luă coasa, cosi grâul și îl legă în snopi. Nu lăsă dracului decât miriștea. Dracul, văzându-se încă o dată păcălit, fugi rușinat, iar plugarul nu l-a mai întâlnit de atunci.

Acum, iubite cititorule, aceasta-i o poveste, dar, în această poveste este pus și un mare adevăr, și anume: adevărul este acela că de omul care muncește nu se poate apropia Satan cu ispitele și amăgirile lui. Lenea este ogorul diavolului și în acest ogor se prinde de minune sămânța ispitelor, dar pe urma plugului și a muncii Satan n-are ce căuta, că totdeauna iese rușinat și păcălit.