Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l privește.
Când un fiu poate vorbi singur și știe să vorbească bine, adică are înțelepciunea necesară pentru a se orienta bine, în tot ce trebuie să spună și să nu spună,
- atunci el a ajuns la maturitatea sa, la vârsta bărbăției sale înțelepte.
Vorbirea cuiva este dovada maturității sale, dovada înțelepciunii până la care a putut ajunge el și al creșterii sale duhovnicești până la care s-a putut ridica.
Dacă după ani lungi de credință, felul de vorbire al cuiva este tot fără sare și tot fără har (Colos. 4, 6),
sau dacă acela este încă tot copil în purtări, slab în credință, schimbător în hotărâri și în atitudini, neputincios, în felul lui de gândire și de umblare (Efes. 4, 14; 1 Cor. 14, 20),
sau dacă este dus încoace și încolo de orice vânt de învățătură și înșelat de orice amăgitor (Colos. 2, 4),
- atunci el este o ființă anormală, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rămas necrescut.
Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiască să stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corecteze cum să vorbească, ce să spună și ce să nu spună,
să tot spună când să tacă și când să nu tacă,
- acela este într-adevăr un om matur.
Cine este în stare să vorbească singur și să dovedească ce spune,
acela este un om înțelept și cu minte întreagă.
Cine știe să tacă singur și să dovedească de ce tace, acela este și mai înțelept.
Doamne Isuse, Înțelepciunea lui Dumnezeu,
Te rog dăruiește Bisericii Tale și Lucrării Tale, oameni plini de înțelepciunea care vine de Sus (Iacov 3, 17)
și care să-i poată face în stare să vorbească singuri despre tot adevărul. Și să vorbească în felul acela înalt și puternic, pe care îl ceri Tu de la mărturisitorii Tăi,
spre a putea lucra împreună cu Tine, numai astfel de lucrători Doamne,
ca prin vorbirile lor, ei să fie totdeauna o puternică dovadă despre Adevărul și despre Viața pe care au adus-o în lume despre dragostea și Jertfa Ta.
Amin.