Pot să mă duc...
Traian Dorz - Întâi să fim
Pot să mă duc oriunde-n lume
iubire, tu legat mă ţii
sub mii de chipuri şi de nume
mereu aceeaşi tu-mi revii,
în veci îmi eşti tot mai datoare
pentru atât cât ţi-am tot dat
credinţei tale către care
am vrut să ard cel mai curat.
Ce-adânc te-ai stăpânit în mine
cu-a tale-aprinse rădăcini
că toate zările mi-s pline
de-a tale umbre şi lumini,
de-oriunde m-aş întoarce-acasă
de tine-ntreb cel mai întâi
căci taina cea mai dureroasă
şi cea mai dulce, tu-mi rămâi.
Ce legi ne-au cununat cărarea
atât de-adânc şi de sublim
căci cât de grea ne-a fost umblarea
n-am mai putut s-o despărţim,
- nu-i dor atât de nalt sub soare
nici suferinţă-atât de grea
nici taină c-o mai grea-ntrebare
ca rostul tău, iubirea mea!...