Prilejurile mântuirii

(...) Noi știm ce trebuie să vorbim. Noi știm cine este Acela care a plătit prețul pentru noi; știm cine este Acela care a făcut răscumpărarea pentru noi. Noi în Numele Lui ne-am strâns și nu în alt nume. Deci, pentru că El a plătit prețul pentru noi, noi nu mai suntem ai noștri, ci suntem ai Aceluia care a plătit prețul pentru noi. Și Lui Îi datorăm totul.

Am vrea ca toți câți suntem aici să fim de partea Lui. Știm că nu există [în vreun] loc o adunare sau o [grupare] de oameni în care [aceștia] să nu fie împărțiți în două. Deci n-am vrea ca să fim și noi împărțiți în două, cum au fost împărțiți apostolii în două. Știți bine că au fost împărțiți în două. Iuda a trăit împreună cu cei unsprezece apostoli fără ca ei să-și dea seama - nici el nu și-a dat seama - că e trădător. Până la urmă, când a venit cu banii (...)Numai atunci el și-a dat seama că a vândut sânge nevinovat, dar până atunci nu și-a dat seama. Noi să nu ne trezim odată ca cele cinci fecioare nebune în fața unei porți, în fața unei uși închise. (...) Și o adunare [adesea] e împărțită în două: unii care într-adevăr sunt trup și suflet pentru mântuirea lor și unii care doar din obicei vin la adunare. N-am dori să fie așa, frații mei, ci am dori din toată inima și din tot sufletul să fim într-adevăr niște copii ai lui Dumnezeu, după cum spune în Coloseni 3: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, priviți la lucrurile de sus”, așa ne zice apostolul, „unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Uitați-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă”.

Din toată inima și din tot sufletul mă bucur că am putut să ne întâlnim în Numele Lui, că asta ne-a făcut pe noi să venim aici; dragostea Lui ne-a strâns. Știm într-adevăr că clipa venirii Domnului Iisus este foarte aproape. Știm într-adevăr că acum mântuirea este mai aproape de noi ca atunci când am crezut. Ne aducem aminte de minunatele făgăduințe pe care Dumnezeu ni le-a făcut; ne-a făgăduit atât de mult... Pe toate le-a pus la dispoziția noastră, cum spune Ioan acolo în capitolul 3 din Epistola întâi: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este”.

Iar Domnul Iisus atât de minunat ne vorbește în capitolul 17 de la Ioan, când Își termină El lucrarea pe pământ și când Se adresează către Tatăl cu rugăciune: „Tată, am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac, acum vin la Tine. Sfinte Tată, păzește în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Ce minunat, iubiții mei! Acum El nu Se mai roagă pentru lume. Acum El Și-a sfârșit lucrarea de evanghelizare în lume. A fost gata să meargă la jertfă, dar înainte de aceasta, înainte de a pleca și de a părăsi pământul, Se adresează către Tatăl pentru ai Săi, pentru copiii Săi: „Tată, pentru ei Mă rog, nu mă rog pentru lume. Ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat, pentru că Tu Mi i-ai dat și ai Tăi sunt”.

Ce cuvinte minunate! „Tu Mi i-ai dat și ai Tăi sunt”. „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o de la întemeierea lumii”.

Ce alte făgăduințe mai minunate [pot fi]? Cum Se adresează Domnul către Tatăl pentru ai Săi! „Nu Mă rog pentru lume, ci pentru ei, pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că Tu Mi i-ai dat și ai Tăi sunt.”

Ce minunat e să fii un copil al lui Dumnezeu! „Tu Mi i-ai dat și ai Tăi sunt.” Și: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu. Ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o de la întemeierea lumii”.

Dragii mei frați și surori, ce făgăduințe mai minunate ar putea să facă Domnul Iisus pentru noi? Ce har mai minunat, ca să fim într-adevăr copiii lui Dumnezeu, să fim ai Lui și să fim acolo la El, lângă El? „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu...”.

Deci, iată, ce clipe fericite, ce clipe minunate de chemare și de data aceasta! Și dacă ne aducem aminte, din momentul acesta când Și-a sfârșit lucrarea, El n-a mai avut nimic cu lumea. Din momentul acesta El a trebuit să meargă la cruce și apoi să Se întoarcă, să Se prezinte în mijlocul alor Săi. Nu lumii, ci copiilor Săi. Știți bine că după Înviere, El S-a prezentat și S-a arătat numai celor credincioși.

Ce minunat! Ce lucruri minunate sunt puse la dispoziția tuturor copilașilor Lui! Tuturor acelora care se încred în El din toată inima și din tot sufletul! Câtă bucurie trebuie să se [adune] în inimile și-n sufletele noastre când ne socotește El copii ai lui Dumnezeu: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Acum ne-am întâlnit aici, cu această ocazie minunată. Darul lui Dumnezeu a fost mare pentru noi [făcându-ne parte de astfel de zile], pentru că spune Domnul Iisus că va veni o vreme când „veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului și n-o veți mai vedea”

Iată o zi minunată. O zi Sfântă pentru noi. O clipă fericită, de trezire sufletească și pentru cei care sunt hotărâți - gata și pentru plug, și pentru jertfă -, și pentru cei care încă nu sunt hotărâți, și pentru cei care poate nu-și dau încă seama că trăim în ajunul venirii Domnului Iisus. Care poate nu-și dau seama că ușa harului e gata să se-nchidă.

Mi-aduc aminte de una din meditațiile fratelui Dorz la Evanghelia de la Ioan, când Domnul era în starea de vorbă cu samariteanca. [Meditând la versetul care spune]: „Căci vine ceasul și a și venit”, spune fratele acolo că pentru toate trebuie să vină un ceas. Este ceas de chemare, este ceas de alungare; sunt clipe când Dumnezeu ne cheamă cu toate puterile și sunt clipe când ușa harului se va închide și nu vom mai fi niciodată chemați.

Câtă bucurie trebuie să fie în inimile noastre când vedem într-adevăr că Dumnezeu ne-a strâns din mijlocul milioanelor de oameni și ne-a pus deoparte pentru El! Când ne uităm, iubiții noștri, și vedem în ce stare se află omenirea de astăzi, nu ne gândim noi că spune Cuvântul lui Dumnezeu acolo că nici o iotă și nici o frântură de iotă nu va trece fără să se împlinească, ci mai degrabă va trece cerul și pământul, decât Cuvântul lui Dumnezeu să nu se împlinească? Nu ne gândim noi, iubiților, în ce stare se află omenirea, când Cuvântul Domnului spune acolo: „Precum a fost în zilele lui Lot... precum a fost în zilele lui Noe, când mâncau, beau, se însurau, se măritau, clădeau, zideau, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului”?

„El S-a suit la cer și șade de-a dreapta Tatălui, și iarăși va să vină, cu mărire, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”.

Cum am spus mai înainte, poate ne cunoaștem unii dintre noi, iar poate unii nu ne cunoaștem. Dar am vrea ca cei care am mai rămas să trăim pe meleagurile acestea zilele puține pe care le mai avem de trăit, să le trăim într-adevăr după slava și voia lui Dumnezeu. Să nu ne înșelăm singuri, căci - după cum am spus - și cele zece fecioare făceau parte din adunare, dar erau împărțite în două: cinci înțelepte, care așteptau cu candelele pline, care erau gata să-l aștepte pe mire treze, și cinci nebune. Să nu ne trezim și noi, unii dintre noi, că am fost niște nebuni și n-am știut să prețuim vremea când am fost cercetați. Cum spune acolo: „O, dacă ai fi cunoscut tu harul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu I-ai cere și El ți-ar da ție apă vie. Și s-ar face în tine un izvor de apă curgătoare ce ar țâșni în viață veșnică”.

Sunt clipe care nu vin de două ori în viață; poate numai o dată. Tânărul bogat nu a avut ocazie ca încă o dată să se mai întâlnească cu Domnul Iisus; numai o dată. Dar a pierdut această ocazie. Putea să prindă ultimul tren, dar nu 1-a mai prins niciodată. Da. Dar samariteanca l-a prins. Slavă lui Dumnezeu! O singură dată s-a întâlnit cu El și din momentul acela a uitat de toate... Și-a uitat și găleata. Dar noi ce am lăsat pentru Domnul Iisus, dacă ea și-a lăsat și găleata? Ce am lăsat noi pentru El, că în capitolul 14 de la Luca, versetul 33, spune: „Dacă cineva nu leapădă tot ce are, nu poate să fie ucenicul Meu”

Deci femeia aceasta și-a uitat și găleata. O femeie amărâtă, o femeie neputincioasă s-a dus și a trezit o cetate întreagă.

Ce-am făcut noi pentru El? Ce-am lăsat noi pentru Domnul Iisus?

Am dori din toată inima și din tot sufletul ca seara aceasta să fie o seară hotărâtoare pentru noi. Și pentru cei care ne-am hotărât pentru Dumnezeu, și pentru cei care încă nu s-au hotărât pentru Dumnezeu. Ca să nu mai șchiopătăm cu ambele picioare, așa cum am șchiopătat altădată. Să nu fim numai de formă aici, pentru că, după cum s-a spus înainte, seara aceasta - și oricare seară care s-a petrecut în felul acesta - a fost filmată de Dumnezeu. A fost filmată de Dumnezeu! Vor fi o mărturie clipele minunate în care Dumnezeu ne-a strâns în felul acesta în jurul Cuvântului Său.

A avut o singură ocazie și Ierusalimul. „De câte ori... de câte ori cum spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Ierusalime, Ierusalime, tu, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De multe ori am vrut să strâng în jurul Meu pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, dar n-ați vrut”. Dar Ierusalimul a pierdut ocazia aceasta.

A avut și Zacheu o singură ocazie în viață, dar a prins-o.

Așa și noi, de câte ori n-am avut astfel de ocazii... De câte ori nu ni s-a vorbit din Cuvântul lui Dumnezeu când într-un fel, când într-altul, cum spune în capitolul 34 de la Iov: „Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama”. Cine a avut ocazii mai multe ca noi să auzim de-atâtea ori Cuvântul lui Dumnezeu?... Și [totuși] să stăm atât de nepăsători față de o Evanghelie atât de minunată și față de o mântuire atât de mare, care-i pusă la dispoziția noastră?

Am dori din toată inima și din tot sufletul și credem că în seara aceasta vor fi aici [lucruri] pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit; pentru că așa lucrează Dumnezeu în timpul din urmă. Dumnezeu vrea să ne dezvelească toate planurile Lui, așa cum le spune Apostolul Pavel efesenilor când își ia rămas bun de la frați în Milet și pleacă la Ierusalim: „Știți bine că trei ani n-am încetat să vă sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi și n-am ascuns nimic din tot ce vă era de folos. V-am dezvelit tot planul lui Dumnezeu. Deci aveți grijă...”. Le dă diferite sfaturi, cu privire la toate lucrurile minunate pe care trebuia să le cunoască și în care trebuia să trăiască copiii lui Dumnezeu.

Așa și noi, iubiții noștri, să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea pe care am primit-o - cum spune Apostolul Pavel în Efeseni, capitolul 4 cu 4; pentru că numai o chemare am avut, iubiții mei.

Mă bucur din toată inima că Dumnezeu ne-a învrednicit să ne Strângem aici în jurul Cuvântului Lui. Ne bucurăm că ne-am întâlnit cu cei cărora Dumnezeu le-a făcut o chemare deosebită. Și am dori ca fiecare să fie atent și să asculte cuvintele lui Dumnezeu care ne pot mântui sufletele noastre. Bucurându-ne pentru aceste prilejuri, am dori ca întâlnirea noastră să fie o mare pricină de fericire, cum am spus și înainte, o mare pricină de bucurie și de mântuire pentru fiecare dintre noi. Slăvit să fie Domnul!