Proorocul Iona în pântecele chitului

Chipul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu”, s-a suit într-o corabie și a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a iscat furtună; și aruncându-se sorți despre cine ar fi păcătos, sorții l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare. Dumnezeu însă i-a cruțat viața, trimițând un chit (o balenă) care l-a înghițit și după trei zile l-a aruncat la uscat. Această pedeapsă l-a îndreptat pe Iona și a plecat la Ninive, să predice Cuvântul lui Dumnezeu. (Citiți pe larg în Biblie cartea Iona.)

Întâmplarea lui Iona este plină de învățătură pentru noi. Ca și cu Iona, Dumnezeu nu vrea moartea păcătoșilor, ci în multe feluri îi cheamă la întoarcere. Ca și în calea lui Iona care fugea de porunca lui Dumnezeu, Domnul scoate și în calea noastră furtuni de necazuri, de rele, de întristări, ca să ne oprim din calea răutăților. În aceste vremuri de cumplite păcate, Dumnezeu a lăsat să ne înghită și pe noi valuri de scumpete, diferite boli în oameni și în vite. Minunea ce s-a întâmplat cu Iona se întâmplă și cu noi, dar noi nu o înțelegem și nu ne îndreptăm.

Minunea cu Iona se întâmplă și atunci când Dumnezeu ne scapă, așa-zicând, din gura morții. Din război, au venit unii cu hainele ciuruite de gloanțe. Au scăpat prin minune, ca Iona. Dar - durere! - nu s-au îndreptat ca Iona, ci azi Îl înjură pe bunul Dumnezeu. (…)

Cititorule! Nu uita că necazurile sunt trimise să ne apropie de Dumnezeu. Când nici necazul nu te poate opri din calea răutăților, cu adevărat ești pierdut.