„Mergeți, vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu”…
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Cu adevărat, trăim vremuri biblice. De ani de zile, Dumnezeu a început a grăi cu oamenii prin semne și arătări cerești. Și războiul a fost un astfel de semn, și răutățile și greutățile de după război sunt un astfel de semn, și vremile grele: potopurile, furtunile, seceta, greutățile etc., sunt un astfel de semn… prin care Dumnezeu îi cheamă pe oameni la întoarcere din căile cele rele. Dar oamenii nu se întorc, ci tot mai răi și mai răi se fac.
Cu adevărat, se împlinește în zilele noastre proorocia din Apocalipsa, pe care o arată chipul de alături.
„Și am auzit glas mare zicând celor șapte îngeri: «Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu».
Și s-a dus cel dintâi și a vărsat cupa sa pe pământ și s-a făcut rană rea și mare între oameni, dar oamenii nu s-au îndreptat. Al doilea înger a vărsat cupa sa în râuri și în izvoarele apelor și s-au făcut sânge (războiul), dar oamenii nu s-au întors. Al treilea înger a vărsat cupa lui pe soare și i s-a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc (secetă), dat oameni au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste aceste răni, și nu s-au îndreptat. Un alt înger a vărsat cupa lui în aer și s-au făcut fulgere, vuiete și tunete și cutremur mare s-a făcut… și au hulit oamenii mai departe pe Dumnezeu” (Apoc 16).
Iată cu adevărat o proorocie pe care o trăim în zilele noastre. De ani de zile se descarcă peste noi cupele mâniei lui Dumnezeu, dar oamenii nu se întorc. A venit peste noi cupa cea cu sânge - războiul - dar n-am ascultat-o; suntem mai răi ca înainte de război. Au venit apoi, rând pe rând, cupele cu foc (secetă), grindini, potopuri, uragane, boli, greutăți și alte fel de fel de plăgi. Cupele mâniei lui Dumnezeu se descarcă mereu peste noi, dar, în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cine știe câte cupe mai sunt până când trâmbița judecății va chema pe tot omul înaintea Dreptului Judecător!
Glasul Domnului peste noi strigă astăzi, grăind: „Întoarcețivă, oamenilor!”
Cel care nici acum n-aude și n-ascultă chemarea Domnului este un pierdut.
O scrisoare din război
Din focul războiului celui mare, un soldat îmi scria: „Pe aici e mare răutate și osândă, iubite d-le părinte. Coasa morții cosește din greu. Cad oamenii polog. Eu am făcut făgăduință lui Dumnezeu că, dacă voi scăpa din acest prăpăd, apoi trei părți din viața mea le voi petrece tot în coate și în genunchi, cu rugăciune și mulțămită lui Dumnezeu”…
După război, l-am văzut pe autorul acestei epistole. L-am văzut la un praznic al Sf. Paști… într-o cârciumă. Izbea cu pumnul în masă și înjura de cele sfinte, de te luau fiorii.
Făgăduim întoarcere la Dumnezeu numai până ce ne îmblătește pedeapsa cerului de sus.
*
„Ascultă, pământule, iată, Eu aduc peste acești oameni rele din care nu vor mai putea scăpa” (Ier 11, 11), „căci M-au părăsit pe Mine și au jertfit dumnezeilor străini și s-au închinat idolilor” (Ier 5, 19).
„Veniți să ne întoarcem către Dumnezeu, căci El ne-a rănit și tot El ne va vindeca. El ne-a lovit și tot El ne va lega și tămădui” (Osea 6, 1).