Psalmul 142
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peșteră
1 - Cu glasul meu strig către Domnul
cu glasul meu mă rog spre El
2 - Îmi vărs necazul înainte-I
și-I spun tot greul de-orice fel.
3 - Când e mâhnit în mine duhul
Tu Doamne-mi știi cărarea mea
pe calea mea pe care umblu
ei mi-au întins o cursă rea.
4 - Aruncă-Ți ochii Tăi spre dreapta
și vezi cât sunt necunoscut
azi parcă nu mai am scăpare
sunt părăsit, uitat, căzut...
5 - Spre Tine Doamne strig că Tu-mi ești
scăparea sufletului frânt
și partea mea de moștenire
pe-al celor vii și-aleși pământ.
6 - La al meu strigăt ia aminte
că sunt nenorocit de tot
de cei ce m-asupresc mă scapă
că sunt mai tari... eu nu mai pot.
7 - Din temniți sufletul mi-l scapă
și Numele-Ți voi lăuda,
când îmi vei face bine Doamne
cei drepți mă vor înconjura!