Psalmul 142
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peşteră
1 - Cu glasul meu strig către Domnul
cu glasul meu mă rog spre El
2 - Îmi vărs necazul înainte-I
şi-I spun tot greul de-orice fel.
3 - Când e mâhnit în mine duhul
Tu Doamne-mi ştii cărarea mea
pe calea mea pe care umblu
ei mi-au întins o cursă rea.
4 - Aruncă-Ţi ochii Tăi spre dreapta
şi vezi cât sunt necunoscut
azi parcă nu mai am scăpare
sunt părăsit, uitat, căzut...
5 - Spre Tine Doamne strig că Tu-mi eşti
scăparea sufletului frânt
şi partea mea de moştenire
pe-al celor vii şi-aleşi pământ.
6 - La al meu strigăt ia aminte
că sunt nenorocit de tot
de cei ce m-asupresc mă scapă
că sunt mai tari... eu nu mai pot.
7 - Din temniţi sufletul mi-l scapă
şi Numele-Ţi voi lăuda,
când îmi vei face bine Doamne
cei drepţi mă vor înconjura!