Puterea voinţei noastre
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Voinţa noastră este atotputernicia noastră.
Când voim, putem totul,
- când nu voim, nu putem nimic,
de aceea răspundem în faţa Domnului pentru folosirea voinţei noastre.
2 - Toţi oamenii au voinţă, -
dar cei mai mulţi au o voinţă anarhică, dezordonată, nechibzuită, necurată, nedreaptă, necinstită şi necredincioasă.
Voinţele de felul acesta, vor şi face faptele de felul acestora, mărind răul de pe pământ cu tot ce mai fac şi ei, îndemnaţi de diavolul şi uniţi cu el.
Acestea sunt voinţele satanice, nesupuse decât lui Satan şi necurate de la începutul şi până la sfârşitul lor.
3 - Voinţa sănătoasă este aceea care are aceeaşi ţintă şi aceeaşi plăcere ca şi Voinţa Supremă care este din Dumnezeu şi pentru El.
O astfel de voinţă va iubi şi va dori totdeauna numai ceea ce este după voia lui Dumnezeu şi niciodată altceva.
Va iubi totdeauna numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu - şi niciodată altceva.
4 - Într-un suflet sănătos, mintea, luminată de Cuvântul lui Dumnezeu, formează, disciplinează şi controlează totdeauna voinţa acelui suflet.
Voinţa întemeiată astfel pe adevăr,
şi întărită prin puterea adevărului
şi înflăcărată de dragostea adevărului
şi însufleţită de lupta pentru biruinţă a adevărului, - va fi o voinţă curată, cinstită şi sănătoasă.
5 - O voinţă curată poate să poarte orice poveri cerute de Hristos, fiindcă are lumina şi focul Duhului Sfânt.
Şi poate să suporte orice jug pus de El, fiindcă iubeşte.
Poate să înfrunte orice primejdii cu El, fiindcă este curajoasă.
Şi poate să rabde orice suferinţe pentru El, fiindcă este smerită.
Şi poate să se înfrâneze de la orice îi cere El, fiindcă este cinstită, curată, sinceră.
6 - O voinţă supusă lui Dumnezeu poate să renunţe la orice îi porunceşte El, fiindcă Hristos îi este îndeajuns.
Şi poate să se umilească oricât îi arată El, fiindcă are slava Lui.
Şi poate să se facă tuturor toate, aşa ca Hristos, fiindcă nu doreşte nimic mai mult decât a fi la fel cu El.
Şi simte cu atât mai multă putere şi plăcere să facă mai mult, cu cât face mai mult.
7 - Pe o voinţă puternică zidită în Hristos, toate încercările la care este supusă, doar o oţelesc şi o înmlădiază şi mai mult, - fără să-i slăbească nimic din puterea ei.
8 - La o voinţă care să poată totul, chiar dacă nu toţi putem ajunge, - toţi suntem datori să ne dăm toate silinţele să ajungem. Să o avem.
Şi atunci fiecare o vom ajunge până vom putea să luptăm pentru ea şi în măsura silinţelor pe care ni le dăm s-o dobândim.
Depinde numai de noi totul.
9 - Domnul a făgăduit tot ajutorul Său aceluia care va voi să-L creadă şi să-L urmeze.
Dar nu sileşte pe nimeni care, el singur nu vrea.
De aceea este drept să ne primim fiecare răsplata întocmai.
10 - Lucrarea păcatului, urmarea sa şi roadele sale sunt orbirea ochilor minţii, nepăsarea simţirilor inimii şi neîntoarcerea vieţii, adică pierderea mântuirii şi prăbuşirea în infernul veşnic.
11 - Păcatul orbeşte ochii omului, îi întunecă raţiunea şi îi suceşte mintea,
- la început cu o ceaţă, apoi ca o noapte din ce în ce tot mai neagră, până când îl orbeşte de tot,
ca să nu mai vadă prăpastia în care se aruncă pe el şi pe acela care îl urmează.
12 - Ochii de care vorbeşte mai mult Domnul înseamnă mintea, căci mintea omului este luminătorul şi îndrumătorul vieţii sale.
De aceea ispititorul luptă mai întâi ca să întunece mintea omului, abătând-o de la calea cea sănătoasă a voii lui Dumnezeu,
spre ceea ce este rău şi necurat, - adică spre voia sa.
13 - A doua ispită şi al doilea păcat, reuşesc mult mai repede să înşele pe om. Inima care se uneşte de la început bucuroasă cu păcatul, simte din ce în ce tot mai multă plăcere să se tăvălească în mocirla în care a ajuns
acoperindu-se tot mai mult ca porcul mistreţ cu scoarţa noroioasă în aşa fel, încât n-o mai poate străpunge nimic.
14 - De la unii vânători de mistreţi am auzit că adeseori un astfel de animal nu poate fi împuşcat din cauza noroiului în care s-a tăvălit toată viaţa lui, noroi care, vara uscându-se pe el, i-a devenit o scoarţă tare ca piatra. În astfel de scoarţă poţi trage cu puşca în zadar, că alicele nu mai prind, chiar glonţul adeseori ricoşează din pielea lui.
Cam astfel arată şi o inimă tăvălită de ani îndelungaţi prin păcate şi prin nelegiuiri.
15 - Poţi trage cu săgeata Cuvântului Sfânt într-o inimă acoperită cu scoarţa păcatului
şi poţi să tot loveşti în ea cu Sabia Duhului Sfânt
şi poţi să tot încerci s-o înmoi cu lacrimile dragostei sau în cântările pocăinţei sau cu rugăciunile şi rugăminţile mântuirii, - că ea rămâne adesea împietrită şi uscată până când este aruncată în focul gheenei (Ioan 15, 6; Matei 3, 10; 13, 41-42).
16 - Dragă suflet tânăr care încă nu cunoşti orbia cumplită şi împietrirea satanică a păcatului, vino la Domnul Isus Hristos, vino alergând acum, vino alipeşte-te de El.
Vino, - El doreşte să te scape şi numai El te poate apăra ca să nu cazi şi tu în prăpastia orbirii şi împietririi. Vino până n-ai ajuns la starea din care nu mai poţi veni.
17 - Iar tu cel care aluneci ca pe un povârniş primejdios spre prăpastie, - ascultă şi tu şi strigă către Domnul Isus,
întinde-ţi mâinile către El şi roagă-L pe El să te scape, până când nu este prea târziu.
Iar după ce El te va dezlega şi te va izbăvi, fii cu grijă să nu mai priveşti la păcat, spre a nu te orbi şi robi din nou.
Voieşte cu toată puterea ta să te mântuieşti - şi te vei mântui!
18 – Vino, tu, suflet căzut, tu peste a cărui ochi s-au depus grei şi groşi nori ai lăcomiei după păcate,
şi peste a cărui inimă s-au aşezat straturile grele şi uscate ale noroiului în care te tăvăleşti atât de mult şi atât de demult...
Tu, care eşti atât de adânc căzut - o, tu ai nevoie de o pocăinţă ceva şi mai adâncă decât este adânc păcatul pe care l-ai făcut. Voieşte puternic - şi Dumnezeu te va ajuta.
19 - Hristos doreşte şi poate să te izbăvească, numai tu să voieşti şi să doreşti cu toată puterea ta această izbăvire.
Dar fii cu grijă căci cu cât ţi-e mai greu astăzi să te ridici, cu atât îţi este mai uşor mâine să cazi din nou,
voieşte să rămâi luminos - şi vei rămâne!
20 - Iată taina puterii în cuvânt,
iată trăinicia, curajul şi biruinţa în fapte.
Şi iată roadele vieţii, toate-toate stau în acest lucru: voinţa ta să rămână în Hristos. Voinţa ta să umbli călăuzit de Duhul Sfânt. Voinţa ta să faci voia lui Dumnezeu.
Mare este puterea unei astfel de voinţe. Şi mare este răsplata ei.
Doamne şi Dumnezeul nostru, dăruieşte-ne-o şi ne-o ţine puternică până la ultima biruinţă.
Amin.