Puțina noastră credință
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Când se înalță cel rău ca un pom verde, sănătos și puternic, plin de trufie și de dispreț pentru dreptate și pentru adevăr,
- adeseori ne cutremurăm de teamă și ne ascundem de frică în iarba netrebniciei și a lașității,
la umbra aceluia de care ne temem târându-ne în fața lui.
Pentru că nu mai putem vedea dincolo de el nimic. Din pricina necredinței noastre.
2 - Când se înalță nelegiuitul, ca un leu răcnind și zdrobind pe cei slabi - ne îngrozim și ne târâm spre labele lui
căutăm să ne salvăm mișelnica viață
și netrebnica libertate
prin bunăvoința lui.
Nu mai putem crede dincolo de el nimic.
Ce slabi suntem, ce nevrednici suntem atunci!
3 - Când, prin îngăduința lui Dumnezeu, în zilele de încercare,
iar alipirea de Hristos este cântărită cu ani de foamete, de chinuri, de strâmtorare și de jertfe -
- atunci mulți suntem gata să tăgăduim că L-am cunoscut vreodată pe Hristos și că am fost vreodată cu El.
Nu mai putem nădăjdui nimic dincolo de azi pentru Viitor.
Ce amarnică înșelare este aceasta pentru noi!
4 - De ce uităm oare câți astfel de arbori falnici, a cunoscut Istoria, -
și cum i-a prăbușit pe neașteptate un trăsnet venit din senin!
De ce uităm oare câți astfel de lei fioroși a cunoscut Evanghelia, -
și cum au ajuns zdrobiți pe neașteptate, din umbra lui Dumnezeu.
De ce uităm oare câte astfel de vremuri a cunoscut Hristos
- și cum le-a biruit El prin sărmanii Săi, prin smeriții și răbdătorii Lui ostași credincioși!
5 - Să privim spre Trecut, ca să vedem Viitorul:
Iată toți vrăjmașii lui Hristos de până astăzi, s-au nimicit - și cât de puternici erau ei cândva
- iar El Se înalță tot mai strălucitor deasupra veacurilor.
Tot El va ieși biruitor din această ultimă încleștare. Fiți siguri de asta toți.
6 - Toate furtunile lui Dumnezeu au trecut, iar El Se ivește după fiecare, parcă și mai Înalt, parcă și mai neclintit
ca o stâncă după toate valurile
și ca un pisc după toate negurile spulberate de lumina și de trecerea peste el.
7 - Deci nu te teme fiica Sionului Ceresc.
Și nu te teme Biserică luptătoare a lui Hristos
și nu te teme Oaste a Domnului Isus!
Împăratul tău Isus Hristos veșnic Biruitorul, - vine...
Vine pentru totdeauna în ajutorul tău,
în mărirea Sa.
Și în Slava Veșnică a Împărăției Sale.
Ieși în întâmpinarea Lui cu încredere!
8 - Lucrurile cele mari, nu le vezi de prea aproape.
Momentele cele mari nu le înțelegi atunci când se petrec,
și pe oamenii cu adevărat mari nu-i cunoști decât foarte rar în zilele vieții lor,
văd numai ochii care au lumina de Sus în ei. Numai aceștia pot vedea aceste adevăruri la timpul lor.
Ceilalți le văd numai după ce au trecut,
târziu... sau mult prea târziu!
9 - În zilele vieții lor cu Mântuitorul, ucenicii Domnului, luați dintr-un alt fel de viață pe care o avuseseră, atât de străin de felul cel nou în care erau acum,
văzând mereu lucruri noi
și auzind mereu cuvinte atât de neobișnuite față de cele pe care le știau ei dinainte -
puteau și ei pricepe numai atât de puțin adevărul pe care îl auzeau. Și înțelege așa de greu minunea care se petrecea cu ei.
10 - Adeseori puterea de pricepere a ucenicilor Domnului, era mult depășită de uriașa Clipă Istorică pe care o trăiau
atunci și ei priveau fără să vadă, trăiau fără să știe și auzeau fără să înțeleagă,
- cum nu înțelegem nici noi astăzi multe din cele ce le trăim.
Mereu facem fiecare experiența aceasta.
11 - Pentru înțelegerea marilor adevăruri pe care le rostea cu fiecare cuvânt Hristos Domnul lor, ucenicilor Lui le trebuia o atenție mereu ascuțită,
un ochi mereu treaz,
o înțelegere mereu pătrunzătoare...
Îndată ce una din virtuțile acestea li se obosea, ei se pomeneau, dibuind în nepricepere și rămânând în îndoieli.
Oare noi am fi fost altfel în locul lor?
12 - Credința vieții în Hristos
și realitățile duhovnicești ale acestei vieți, cum sunt cunoștința și înfrânarea, răbdarea și evlavia, toate acestea merg mereu înainte,
cresc în lumină, în înțeles și în roade,
atât în ce privește dragostea de frați cât și iubirea de oameni...
În omul care este în Hristos, acestea cresc normal, cum cresc roadele într-un pom sănătos, sădit în pământ bun.
13 - Fiecare dintre noi, pentru ca să ținem pasul duhovnicesc cu Lucrarea Domnului trebuie neapărat să ne dăm toate silințele(2 Petru 1, 5-11).
Fiindcă numai în acest chip ni se va da din belșug intrare în Împărăția Veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Iar până atunci numai așa vom simți în noi curgând râul puterii care vine din Hristos - și merge spre alții prin noi.
14 - Îndată ce rămânem doar cât de puțin înapoi, lucrurile ne depășesc... Și atunci începem să nu mai înțelegem nimic,
atunci pe măsură ce vedem alte fapte și auzim alte cuvinte
- noi le vom înțelege tot mai greu, până nu vom mai înțelege nimic.
De aceea unii frați înapoiați nu mai pot înțelege Lucrarea Domnului care i-a depășit. Și nu mai pot cuprinde nici o bucurie acum, fiindcă inima lor a rămas mică, îngustă, neputincioasă.
15 - Ce dureros este să vezi uneori câte un suflet care a rupt demult legătura cu frații, rămânând în starea de creștere de atunci.
Astăzi oricât ai vrea să mai poată înțelege cântările, vorbirile, scrierile Lucrării ca și ceilalți - le este nespus de greu.
Dacă nu chiar cu neputință.
O, nu vă rupeți de Copacul Lucrării Domnului, ca să nu vă uscați.
16 - Deși învățătura și credința sunt aceleași între frați - totuși cunoașterea lor, pătrunderea lor, fețele lor, cântările lor, rugăciunile și vorbirile frățești au crescut și în număr și în adâncime.
Și sunt tot mai felurite față de cele de demult.
Trebuie să ții mereu pasul cu Lucrarea Domnului, ca să nu pierzi adevărul.
17 - Ca să poți crește în toate privințele până la Cel care este Capul, adică Hristos,
împreună cu tot trupul care crește și se primenește mereu, trebuie să fii un mădular mereu strâns legat de toate celelalte mădulare, prin legătura desăvârșirii care este dragoste și unitate (Efes. 4, 15-16),
adică să umbli cu celelalte mădulare, și între ele,
să te hrănești cu ele și împreună cu ele,
și să ai totdeauna o strânsă și sănătoasă legătură cu ele.
Altfel, fără acestea, te anchilozezi și te usuci.
18 - Puțini își dau și astăzi seama de însemnătatea momentului pe care îl trăim noi acum,
și de marea trebuință a ascultării de adevărurile pe care le auzim.
Multe din îndemnurile atât de sfinte din zilele acestea atât de scumpe, rămân fără folos pentru cei care nu iau seama la aceste lucruri mari.
Rugați-vă să căpătăm o inimă înțeleaptă și o vedere limpede.
19 - Tot ce ni s-a spus ieri, se împlinește astăzi,
iar mâine tot ce ni s-a spus astăzi, se va împlini în chip cutremurător,
cu ce amare păreri de rău, își vor aduce aminte mulți toate ce le vor vedea atunci și își vor aduce aminte că li s-au spus mai înainte
dar din pricină că n-au putut - sau n-au vrut să înțeleagă atunci, - au pierdut atât de mult.
20 - Mărturisirea despre Isus, este nu numai vorbirea despre Evanghelia Sa, sau predicarea poruncilor și a învățăturii Lui,
- ci adevărata mărturisire despre Isus este aceea a vieții și a trăirii zilnice, cu fapte și cu umblarea noastră în lumină, în duhul și în exemplul Lui.
Doamne Duhule Sfinte, ajută-ne ca să fie așa mărturisirea noastră.
Amin.