Pe urmele Domnului
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Toţi apostolii Domnului după ce au călcat pe urmele Domnului Isus Hristos, - au cerut şi ei înşişi de la ucenicii lor, să calce şi ei cu toţii la fel pe urmele lor (1 Cor. 4, 16 şi 11, 1; Efes. 5, 1; 1 Tes. 1, 6; 2 Tes. 3, 9).
Căci fiecare adevărat urmaş al Domnului, va avea şi el urmaşi adevăraţi.
Şi fiecare este dator să ceară altora ceea ce el însuşi a dat lui Isus.
2 - Mărturisirea lui Hristos se pretinde mai mult, dar nici nu se mulţumeşte cu mai puţin de la nimeni dintre cei care L-au cunoscut vreodată pe Mântuitorul şi s-au împărtăşit din harurile Lui,
decât a se strădui să calce pe urmele Lui.
El a zis: Cum am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi.
3 - Nu poţi să spui cu gura că ai fost sau că eşti cu Domnul, iar prin faptele tale să araţi ca unul care nici nu L-ai văzut şi nu L-ai cunoscut niciodată pe Dumnezeu...
Mărturisirea adevărată, mai mult se arată ochilor decât se spune urechilor.
4 - Cei care fuseseră cu Hristos, mărturisiseră atât de frumos despre El, încât oricine i-a auzit a simţit nevoia să vină ei înşişi să-L cunoască pe Domnul.
Cum făcuseră cei din Samaria.
Aşa de ar fi şi mărturisirea noastră!
5 - O, cât de mult bine poate face un mărturisitor al Domnului Isus, în faţa celor care încă nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Căci de felul cum el mărturiseşte în faţa oamenilor, depinde atitudinea pe care o vor lua-o aceştia faţă de Hristos.
6 - Dacă cel trimis să mărturisească despre Domnul Isus va spune poveşti, sau palavre,
atunci ascultătorii vor râde
sau vor adormi,
sau vor pleca
şi nimeni nu va simţi nevoia să-şi schimbe viaţa sau locul faţă de Hristos.
Şi toţi cei ce se vor pierde, vor fi din vina mărturisitorului nevrednic.
7 - Dacă nu se va face o puternică mărturisire despre Domnul, - nimeni nu va ajunge să cunoască puterea minunată a lui Hristos, nici mântuitoarea părtăşie cu El.
Ci vor trăi mai departe cu toţii în întunericul şi pierzarea păcatelor lor,
laolaltă cu netrebnicul care le predică nişte lucruri călduţe ca să poată avea o viaţă trupească molcuţă,
pentru a nu-l supăra niciodată pe diavolul.
8 - În Ziua Judecăţii va fi vai de predicatorul călduţ şi de ascultătorii lui molcuţi!
Şi merită aceasta fiindcă nu-i permis nimănui să fie nepăsător faţă de mântuirea cea mare adusă cu atâta preţ de Însuşi Dumnezeul Cel Veşnic.
9 - Dacă nu poţi mărturisi în aşa fel încât toţi ascultătorii tăi să dorească pe Hristos şi să caute să iasă în întâmpinarea Lui,
- atunci teme-te.
Teme-te de marea răspundere cu care te împovărezi.
Şi pentru tine şi pentru ei, în faţa veşniciei.
10 - Dacă nu te poţi lăsa de păcate, mai bine lasă-te de slujba de predicator pe care o faci în chip nevrednic.
- nu şi pe alţii.
11 - Au fost întotdeauna un fel de oameni atât de stricaţi sufleteşte încât din orice lucru chiar şi al lui Dumnezeu n-au urmărit altceva decât câştigul lor cel mârşav (1 Tim. 3, 3).
Poate fi oare o osândă prea mare pentru un astfel de păcat?
12 - Mai sunt încă unii care cu o sănătoasă lăcomie privesc totdeauna la orice lucru oricât de sfânt ar fi numai cu gândul lacom al câştigului.
Îi interesează un om, sau o lucrare, numai în măsura în care le-ar produce lor un câştig de vreun fel
sau le-ar provoca cumva la vreo pierdere în planurile pe care le au.
13 - Când oamenii doritori de câştig mârşav se ascund în târguri sau în cârciumi
sau în afacerile de bază în jocurile de noroc,
sau în oricare alte unghere întunecate şi întunecoase ale minciunii şi ale vicleşugului
- atunci îi poţi cunoaşte sau bănui... mai cu greu, dar îi poţi. Şi oarecum îi poţi şi înţelege, ei sunt oameni lumeşti şi caută câştigul lumesc...
14 - Dar când vezi cum există un asemenea soi de afacerişti, prefăcându-se evlavioşi, care mişună în jurul lui Hristos,
care reiau cuvintele sfinte abia ieşite de pe buzele sfinte ale lui Dumnezeu şi din Cartea Lui,
apoi răstălmăcind totul în folosul câştigului lor mârşav şi satanic, - umblă numai cu pălăria întinsă, sau cu mreaja pregătită, a cerşetoriei respingătoare,
- ţi se umple sufletul de durere.
15 - Aceştia bârfind totdeauna pe alţii şi lăudându-se totdeauna numai pe dânşii,
îşi aleg din Evanghelia lui Dumnezeu numai cele câteva versete pe care ei le pot întoarce mai bine, chiar pe dos,
ca să-şi facă din ele o haină potrivită pentru scopul partidei lor,
şi un paravan care să le ascundă locul unde sunt aşezaţi la pândă pentru vânarea de câştiguri şi situaţii - contrar voii lui Dumnezeu.
16 - O, când vezi că pot fi şi astfel de soi de oameni, care Îl exploatează şi Îl negustoresc pe Hristos, inima ţi se strânge de cutremur şi de scârbă.
Cum oare nu se îngrozesc aceşti oameni, de nelegiuirea pe care o fac?
17 - Nu mai au negustorii cu Hristos, nici o conştiinţă, care să strige împotriva mârşăviei pe care o săvârşesc, în faţa şi în Numele lui Dumnezeu?
Oare nici un glas nu mai poate răzbate de nicăieri, până la inima sau la mintea lor, ca să le cutremure?
Oare numai focul îi va mai putea trezi ajunşi în osânda veşnică?
18 - Te depărtezi totdeauna cu scârbă şi cu durere de acel om pe care îl vezi atât de lacom şi de hrăpăreţ, încât nu-l mai interesează nimic altceva nicăieri, decât câştigul personal!
- Dar nimeni nu-şi poate închipui cât rău fac Bisericii Domnului şi Numelui lui Hristos, aceşti oameni pe care stricăciunea inimii lor şi dărnicia celor smeriţi şi curaţi cu inima, i-au făcut nişte lacomi şi nişte hrăpăreţi.
19 - Dintre oamenii cei lacomi şi hrăpăreţi Satana recrutează pe vânzătorii de fraţi,
şi iscoadele viclene,
şi pe rătăciţii de la credinţă
şi pe făcătorii de dezbinări
şi pe bârfitorii celor vrednici
şi pe dărâmătorii de adunări
şi pe stricătorii de suflete şi de adevăr
şi pe ucigaşii de Hristos şi de fraţi.
20 - Cei care umblă fără teamă şi trăiesc în păcatele duhovniceşti, ajung în atât de rea stare încât nu mai este nici un fel de păcate şi crime pe care să nu le facă. Aceasta este ultima treaptă a prăbuşirii.
Dumnezeule al Milei, nu lăsa pe nimeni să ajungă până acolo.
Amin.