Pe urmele Domnului
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Toți apostolii Domnului după ce au călcat pe urmele Domnului Isus Hristos, - au cerut și ei înșiși de la ucenicii lor, să calce și ei cu toții la fel pe urmele lor (1 Cor. 4, 16 și 11, 1; Efes. 5, 1; 1 Tes. 1, 6; 2 Tes. 3, 9).
Căci fiecare adevărat urmaș al Domnului, va avea și el urmași adevărați.
Și fiecare este dator să ceară altora ceea ce el însuși a dat lui Isus.
2 - Mărturisirea lui Hristos se pretinde mai mult, dar nici nu se mulțumește cu mai puțin de la nimeni dintre cei care L-au cunoscut vreodată pe Mântuitorul și s-au împărtășit din harurile Lui,
decât a se strădui să calce pe urmele Lui.
El a zis: Cum am făcut Eu, așa să faceți și voi.
3 - Nu poți să spui cu gura că ai fost sau că ești cu Domnul, iar prin faptele tale să arați ca unul care nici nu L-ai văzut și nu L-ai cunoscut niciodată pe Dumnezeu...
Mărturisirea adevărată, mai mult se arată ochilor decât se spune urechilor.
4 - Cei care fuseseră cu Hristos, mărturisiseră atât de frumos despre El, încât oricine i-a auzit a simțit nevoia să vină ei înșiși să-L cunoască pe Domnul.
Cum făcuseră cei din Samaria.
Așa de ar fi și mărturisirea noastră!
5 - O, cât de mult bine poate face un mărturisitor al Domnului Isus, în fața celor care încă nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Căci de felul cum el mărturisește în fața oamenilor, depinde atitudinea pe care o vor lua-o aceștia față de Hristos.
6 - Dacă cel trimis să mărturisească despre Domnul Isus va spune povești, sau palavre,
atunci ascultătorii vor râde
sau vor adormi,
sau vor pleca
și nimeni nu va simți nevoia să-și schimbe viața sau locul față de Hristos.
Și toți cei ce se vor pierde, vor fi din vina mărturisitorului nevrednic.
7 - Dacă nu se va face o puternică mărturisire despre Domnul, - nimeni nu va ajunge să cunoască puterea minunată a lui Hristos, nici mântuitoarea părtășie cu El.
Ci vor trăi mai departe cu toții în întunericul și pierzarea păcatelor lor,
laolaltă cu netrebnicul care le predică niște lucruri călduțe ca să poată avea o viață trupească molcuță,
pentru a nu-l supăra niciodată pe diavolul.
8 - În Ziua Judecății va fi vai de predicatorul călduț și de ascultătorii lui molcuți!
Și merită aceasta fiindcă nu-i permis nimănui să fie nepăsător față de mântuirea cea mare adusă cu atâta preț de Însuși Dumnezeul Cel Veșnic.
9 - Dacă nu poți mărturisi în așa fel încât toți ascultătorii tăi să dorească pe Hristos și să caute să iasă în întâmpinarea Lui,
- atunci teme-te.
Teme-te de marea răspundere cu care te împovărezi.
Și pentru tine și pentru ei, în fața veșniciei.
10 - Dacă nu te poți lăsa de păcate, mai bine lasă-te de slujba de predicator pe care o faci în chip nevrednic.
- nu și pe alții.
11 - Au fost întotdeauna un fel de oameni atât de stricați sufletește încât din orice lucru chiar și al lui Dumnezeu n-au urmărit altceva decât câștigul lor cel mârșav (1 Tim. 3, 3).
Poate fi oare o osândă prea mare pentru un astfel de păcat?
12 - Mai sunt încă unii care cu o sănătoasă lăcomie privesc totdeauna la orice lucru oricât de sfânt ar fi numai cu gândul lacom al câștigului.
Îi interesează un om, sau o lucrare, numai în măsura în care le-ar produce lor un câștig de vreun fel
sau le-ar provoca cumva la vreo pierdere în planurile pe care le au.
13 - Când oamenii doritori de câștig mârșav se ascund în târguri sau în cârciumi
sau în afacerile de bază în jocurile de noroc,
sau în oricare alte unghere întunecate și întunecoase ale minciunii și ale vicleșugului
- atunci îi poți cunoaște sau bănui... mai cu greu, dar îi poți. Și oarecum îi poți și înțelege, ei sunt oameni lumești și caută câștigul lumesc...
14 - Dar când vezi cum există un asemenea soi de afaceriști, prefăcându-se evlavioși, care mișună în jurul lui Hristos,
care reiau cuvintele sfinte abia ieșite de pe buzele sfinte ale lui Dumnezeu și din Cartea Lui,
apoi răstălmăcind totul în folosul câștigului lor mârșav și satanic, - umblă numai cu pălăria întinsă, sau cu mreaja pregătită, a cerșetoriei respingătoare,
- ți se umple sufletul de durere.
15 - Aceștia bârfind totdeauna pe alții și lăudându-se totdeauna numai pe dânșii,
își aleg din Evanghelia lui Dumnezeu numai cele câteva versete pe care ei le pot întoarce mai bine, chiar pe dos,
ca să-și facă din ele o haină potrivită pentru scopul partidei lor,
și un paravan care să le ascundă locul unde sunt așezați la pândă pentru vânarea de câștiguri și situații - contrar voii lui Dumnezeu.
16 - O, când vezi că pot fi și astfel de soi de oameni, care Îl exploatează și Îl negustoresc pe Hristos, inima ți se strânge de cutremur și de scârbă.
Cum oare nu se îngrozesc acești oameni, de nelegiuirea pe care o fac?
17 - Nu mai au negustorii cu Hristos, nici o conștiință, care să strige împotriva mârșăviei pe care o săvârșesc, în fața și în Numele lui Dumnezeu?
Oare nici un glas nu mai poate răzbate de nicăieri, până la inima sau la mintea lor, ca să le cutremure?
Oare numai focul îi va mai putea trezi ajunși în osânda veșnică?
18 - Te depărtezi totdeauna cu scârbă și cu durere de acel om pe care îl vezi atât de lacom și de hrăpăreț, încât nu-l mai interesează nimic altceva nicăieri, decât câștigul personal!
- Dar nimeni nu-și poate închipui cât rău fac Bisericii Domnului și Numelui lui Hristos, acești oameni pe care stricăciunea inimii lor și dărnicia celor smeriți și curați cu inima, i-au făcut niște lacomi și niște hrăpăreți.
19 - Dintre oamenii cei lacomi și hrăpăreți Satana recrutează pe vânzătorii de frați,
și iscoadele viclene,
și pe rătăciții de la credință
și pe făcătorii de dezbinări
și pe bârfitorii celor vrednici
și pe dărâmătorii de adunări
și pe stricătorii de suflete și de adevăr
și pe ucigașii de Hristos și de frați.
20 - Cei care umblă fără teamă și trăiesc în păcatele duhovnicești, ajung în atât de rea stare încât nu mai este nici un fel de păcate și crime pe care să nu le facă. Aceasta este ultima treaptă a prăbușirii.
Dumnezeule al Milei, nu lăsa pe nimeni să ajungă până acolo.
Amin.