Reguli despre petreceri
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Un ostaş al Domnului nu se duce pe la petreceri, jocuri şi baluri pentru că aşa cum se fac petrecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor ei (după o astfel de petrecere, am văzut astă vară mame culegându-şi fiii - membri ai societăţii - de prin cele crâşme). Societatea noastră nu se ocupă cu aranjări de petreceri şi baluri. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul; să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ascultând pe ap. Pavel care zice: Nu beţi vin în care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duh Sfânt, vorbind între voi în psalmi, în lăudări şi cântări duhovniceşti (Efes. 5, 18-19).
Veniturile curate despre care se vorbeşte că le au petrecerile sunt aproape toate ale diavolului.
Un ostaş al Domnului va merge numai la astfel de petreceri din care lipseşte băutura şi jocul (concerte, teatre frumoase). Sau cel mult, va sta la petrecere până ţine teatrul şi cântările, adică partea din care lipseşte băutura şi jocurile. Aşijderea şi la ospeţe, un ostaş al Domnului va lua parte numai până când ţine partea în care încă nu s-a amestecat diavolul.
Un ostaş al Domnului nu va merge prin şezătorile, clăcile şi strânsurile ce se fac mai ales iarna, pe la crâşme, sau pe la casele oamenilor. Nu va merge pentru că şi pe acestea le-a atras diavolul în slujba lui. Şezătorile de azi sunt pline de alcool, vorbe murdare şi jocuri după care Satana roadă bogată seceră.
Peste tot, un ostaş al Domnului se va păzi de orice strânsură în care stăpâneşte duhul acestei lumi. Căci oricine vrea să fie prieten lumii, se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Peste tot, în privinţa întrebării: unde poate merge şi unde nu poate merge un ostaş al Domnului, recomand următoarea regulă:
De câte ori un ostaş e nedumerit asupra unei întrebări, să se întrebe: Oare merge şi Domnul cu mine? Oare merge Domnul cu mine la crâşmă? Ba! Atunci nu merg nici eu. Oare stă Domnul cu mine acolo unde se vorbesc vorbe urâte şi murdare? Ba! Atunci nu stau nici eu. Un ostaş al Domnului poate merge numai acolo unde merge şi Domnul cu el.
Aici voi spune o istorioară.
Odată un mire a chemat la un ospăţ pe un prieten de al lui.
- Te ascult dragă prietene, - a zis chematul - dar numai cu condiţia dacă mă laşi să aduc cu mine şi pe un prieten al meu.
- Cu tot dragul - a răspuns mirele.
În vremea ospăţului, după ce s-a gătat slujba cununiei şi masa (adică înainte de a se începe îmbătările şi vorbele uşoare), chematul s-a ridicat să plece.
- Cum se poate să pleci aşa curând? - a întrebat mirele.
- Nu pot să rămân mai departe - a răspuns cel chemat. Prietenul de care ţi-am spus când m-ai invitat este Domnul şi Acest Prieten nu vrea să rămână mai departe, iar eu ascult de El, mă ţin de El şi mă duc cu El...