Reguli despre petreceri
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Un ostaș al Domnului nu se duce pe la petreceri, jocuri și baluri pentru că așa cum se fac petrecerile în ziua de azi (cu beții și jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăți care se întrec în a face jocuri și baluri pe seama membrilor ei (după o astfel de petrecere, am văzut astă vară mame culegându-și fiii - membri ai societății - de prin cele crâșme). Societatea noastră nu se ocupă cu aranjări de petreceri și baluri. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul; să ne petrecem citind în Scripturi, în cărți și gazete bune, să cântăm cântări duhovnicești ascultând pe ap. Pavel care zice: Nu beți vin în care este desfrânare, ci vă umpleți de Duh Sfânt, vorbind între voi în psalmi, în lăudări și cântări duhovnicești (Efes. 5, 18-19).
Veniturile curate despre care se vorbește că le au petrecerile sunt aproape toate ale diavolului.
Un ostaș al Domnului va merge numai la astfel de petreceri din care lipsește băutura și jocul (concerte, teatre frumoase). Sau cel mult, va sta la petrecere până ține teatrul și cântările, adică partea din care lipsește băutura și jocurile. Așijderea și la ospețe, un ostaș al Domnului va lua parte numai până când ține partea în care încă nu s-a amestecat diavolul.
Un ostaș al Domnului nu va merge prin șezătorile, clăcile și strânsurile ce se fac mai ales iarna, pe la crâșme, sau pe la casele oamenilor. Nu va merge pentru că și pe acestea le-a atras diavolul în slujba lui. Șezătorile de azi sunt pline de alcool, vorbe murdare și jocuri după care Satana roadă bogată seceră.
Peste tot, un ostaș al Domnului se va păzi de orice strânsură în care stăpânește duhul acestei lumi. Căci oricine vrea să fie prieten lumii, se face vrăjmaș lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Peste tot, în privința întrebării: unde poate merge și unde nu poate merge un ostaș al Domnului, recomand următoarea regulă:
De câte ori un ostaș e nedumerit asupra unei întrebări, să se întrebe: Oare merge și Domnul cu mine? Oare merge Domnul cu mine la crâșmă? Ba! Atunci nu merg nici eu. Oare stă Domnul cu mine acolo unde se vorbesc vorbe urâte și murdare? Ba! Atunci nu stau nici eu. Un ostaș al Domnului poate merge numai acolo unde merge și Domnul cu el.
Aici voi spune o istorioară.
Odată un mire a chemat la un ospăț pe un prieten de al lui.
- Te ascult dragă prietene, - a zis chematul - dar numai cu condiția dacă mă lași să aduc cu mine și pe un prieten al meu.
- Cu tot dragul - a răspuns mirele.
În vremea ospățului, după ce s-a gătat slujba cununiei și masa (adică înainte de a se începe îmbătările și vorbele ușoare), chematul s-a ridicat să plece.
- Cum se poate să pleci așa curând? - a întrebat mirele.
- Nu pot să rămân mai departe - a răspuns cel chemat. Prietenul de care ți-am spus când m-ai invitat este Domnul și Acest Prieten nu vrea să rămână mai departe, iar eu ascult de El, mă țin de El și mă duc cu El...