Reguli cu privire la băuturile alcoolice
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:
Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-odată cu totul de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine). În America sunt oprite cu totul băuturile alcoolice, de aproape 10 ani, dar încă nimeni n-a murit din pricina asta.
Avându-se în vedere faptul că în ţara noastră sunt peste 500 de mii de podgoreni pentru care ar fi prea grea opreliştea să nu-şi guste vinul; li s-ar închide cu totul uşa intrării în mişcarea noastră religioasă; avându-se în vedere şi faptul că ap. Pavel a sfătuit pe Timotei să folosească puţin vin pentru desele sale îmbolnăviri (1 Tim. 5, 23)... lăsăm şi noi folosinţa unui pahar de vin curat. Punem însă îndată condiţia ca acest pahar să nu treacă în alte pahare, să nu fie o uşă deschisă spre alte pahare, spre beţie. Punem îndată aici cuvintele sf. Ioan Gură de Aur: Vinul este de la Dumnezeu, beţia de la diavolul... cel dintâi pahar este al lui Dumnezeu, celelalte ale diavolului. Un pahar de vin este destul pentru caz de osteneală şi boală.
Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:
1 - Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţiv, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.
Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură pentru vecii vecilor.
2 - Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie juni, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune ulei în foc. Nu beţi vin în care este desfrânare, zice ap. Pavel (Efes. 5, 18).
Un ostaş al Domnului nu va bea nici un fel de băuturi curat spirtoase (rachiuri, spirt, etc), pentru că acestea cuprind alcoolul curat şi duc repede la patima beţiei şi la tâmpenie trupească şi sufletească.
Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la crâşme şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la crâşme pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.
Acestea ar fi pe scurt regulile cu băuturile. Spun adevărat că ani de zile m-am frământat cu dezlegarea lor şi tremur şi acum să nu fi greşit cu precizarea lor. Ca un munte de fier parcă apasă asupra conştiinţei mele întrebarea: Oare nu cumva am lăsat vreo uşiţă deschisă pentru ispita satanei?... Băgaţi de seamă căci paharul de vin care l-am lăsat poate fi o uşă deschisă pentru Satana, poate fi mărul din Grădina Edenului. Satana-i viclean mare. Dacă are o uşiţă deschisă, apoi cu zi cu noapte umblă şi se vicleneşte cum ar putea-o lărgi ca să intre prin ea. Aici vă voi spune o mult grăitoare istorioară.
Doi bătrâni, un moşneag şi o babă, luară hotărâre să se lase de băutură că tare rău caliciseră (sărăciseră) din pricina asta. Îşi lăsară însă voie să bea aldămaş când ar cumpăra sau ar vinde ceva căci doar târg fără aldămaş unde s-a mai pomenit?...
Hotărârea o ţinură bătrânii o săptămână, două, dar gura tare le ardea după rachiu. Atunci baba prinse o găină şi zice către moşneag:
- Ştii ce? - m-am gândit să-ţi vând ţie găina mea.
- Bine te-ai gândit, - răspunse moşneagul. Făcură târg şi băură aldămaş. În cealaltă zi, bătrânul prinse cocoşul şi-l vându babei şi iară băură aldămaş. Şi tot aşa merseră târgurile între ei până când nemaiavând bani de aldămaş, începură a face târgurile cu Iţig de la crâşmă până când îşi băură şi hainele de pe ei şi au ajuns în drum.
Decât astfel să vă înşele şi pe voi Satana, decât să aveţi veşnic o uşă deschisă, eu zic: mai bine închideţi uşa de tot: lepădaţi-vă de orice fel de băutură îmbătătoare. Închei spunând încă odată: un ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se leapădă de orice fel de băuturi alcoolice.