Reguli cu privire la băuturile alcoolice
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:
Un bun ostaș al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-odată cu totul de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi și fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăiește mai mult și mai bine). În America sunt oprite cu totul băuturile alcoolice, de aproape 10 ani, dar încă nimeni n-a murit din pricina asta.
Avându-se în vedere faptul că în țara noastră sunt peste 500 de mii de podgoreni pentru care ar fi prea grea opreliștea să nu-și guste vinul; li s-ar închide cu totul ușa intrării în mișcarea noastră religioasă; avându-se în vedere și faptul că ap. Pavel a sfătuit pe Timotei să folosească puțin vin pentru desele sale îmbolnăviri (1 Tim. 5, 23)... lăsăm și noi folosința unui pahar de vin curat. Punem însă îndată condiția ca acest pahar să nu treacă în alte pahare, să nu fie o ușă deschisă spre alte pahare, spre beție. Punem îndată aici cuvintele sf. Ioan Gură de Aur: Vinul este de la Dumnezeu, beția de la diavolul... cel dintâi pahar este al lui Dumnezeu, celelalte ale diavolului. Un pahar de vin este destul pentru caz de osteneală și boală.
Oastea Domnului oprește cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:
1 - Pe cei pătimași, pe cei bețivi, pentru că în cei pătimași băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire și stăpânire. Pentru bețiv, cel dintâi pahar deschide larg ușa spre beție.
Pentru cei pătimași nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură pentru vecii vecilor.
2 - Oastea Domnului oprește apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toți cei necăsătoriți (fie juni, fie văduvi), pentru că aceștia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare dușman al acestei virtuți. Virtutea înfrânării poftelor se potrivește cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca și când ai pune ulei în foc. Nu beți vin în care este desfrânare, zice ap. Pavel (Efes. 5, 18).
Un ostaș al Domnului nu va bea nici un fel de băuturi curat spirtoase (rachiuri, spirt, etc), pentru că acestea cuprind alcoolul curat și duc repede la patima beției și la tâmpenie trupească și sufletească.
Un ostaș al Domnului nu va umbla pe la crâșme și nu va gusta nici un fel de băuturi pe la crâșme pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.
Acestea ar fi pe scurt regulile cu băuturile. Spun adevărat că ani de zile m-am frământat cu dezlegarea lor și tremur și acum să nu fi greșit cu precizarea lor. Ca un munte de fier parcă apasă asupra conștiinței mele întrebarea: Oare nu cumva am lăsat vreo ușiță deschisă pentru ispita satanei?... Băgați de seamă căci paharul de vin care l-am lăsat poate fi o ușă deschisă pentru Satana, poate fi mărul din Grădina Edenului. Satana-i viclean mare. Dacă are o ușiță deschisă, apoi cu zi cu noapte umblă și se viclenește cum ar putea-o lărgi ca să intre prin ea. Aici vă voi spune o mult grăitoare istorioară.
Doi bătrâni, un moșneag și o babă, luară hotărâre să se lase de băutură că tare rău caliciseră (sărăciseră) din pricina asta. Își lăsară însă voie să bea aldămaș când ar cumpăra sau ar vinde ceva căci doar târg fără aldămaș unde s-a mai pomenit?...
Hotărârea o ținură bătrânii o săptămână, două, dar gura tare le ardea după rachiu. Atunci baba prinse o găină și zice către moșneag:
- Știi ce? - m-am gândit să-ți vând ție găina mea.
- Bine te-ai gândit, - răspunse moșneagul. Făcură târg și băură aldămaș. În cealaltă zi, bătrânul prinse cocoșul și-l vându babei și iară băură aldămaș. Și tot așa merseră târgurile între ei până când nemaiavând bani de aldămaș, începură a face târgurile cu Ițig de la crâșmă până când își băură și hainele de pe ei și au ajuns în drum.
Decât astfel să vă înșele și pe voi Satana, decât să aveți veșnic o ușă deschisă, eu zic: mai bine închideți ușa de tot: lepădați-vă de orice fel de băutură îmbătătoare. Închei spunând încă odată: un ostaș al Domnului face cel mai bine dacă se leapădă de orice fel de băuturi alcoolice.