Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun:
ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
Mulţi oameni nu-şi ridică ochii niciodată în sus.
Nici cu admiraţie pentru minunatele lucrări ale Domnului,
nici cu mulţumire şi recunoştinţă pentru darurile Sale,
nici cu căinţă şi rugăciune pentru păcatele lor.
- Aceştia nu văd niciodată cerul.
Fiindcă cerul nu se poate vedea decât atunci când te uiţi spre Dumnezeu.
Când te ridici spre El.
Dar sunt destui oameni care deşi privesc în sus nu văd şi nu vor vedea niciodată pe Dumnezeu.
Fiindcă ei îşi ridică ochii în sus numai pentru a blestema sau a tăgădui.
Sunt destui oameni care deşi umblă cu ochii pe sus nici ei nu vor vedea pe Dumnezeu niciodată,
ci numai dispreţuirea şi osânda Lui,
pentru că ei nu şi-au înălţat ochii ci nasul.
Nu s-au ridicat cu smerenie spre Dumnezeu în rugăciune, ci cu trufie şi nerecunoştinţă!
Nu şi-au înălţat inima ci păcatele.
Nu şi-au înălţat roadele ci deşertăciunea.
Fericiţi acei care îşi ridică ochii ca să vadă...
Că Lui Îi datorăm toată supunerea şi recunoştinţa pentru tot ce primim şi avem.
Doamne Dumnezeul nostru!
Fericiţi sunt toţi cei care îşi ridică ochii pentru ca să Te laude,
ca să-Ţi arate Doamne cu lacrimi duioase iubirea lor,
sau ca să-Ţi mulţumească cu recunoştinţă pentru darurile Tale,
ca să-Ţi arate cu tăcere şi răbdare supunerea lor,
Amin.
+
Nu uitaţi de rugăciune fiica mea şi fiul meu
nici trecând prin zile bune, nici ducând necazul greu
nici când griji o să se-adune, nici senin de-ar fi mereu
nu uitaţi de rugăciune, nu-L uitaţi pe Dumnezeu
stăruiţi în rugăciune fiica mea şi fiul meu.