Adevărat, adevărat vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
Credincios adevărat este acela care, făcând binele, nu se măsoară cu semenii săi, sau cu inferiorii, ci cu Învăţătorul său.
Cine se măsoară cu alţii, pe care el îi socoteşte mai slabi, totdeauna se va mândri, considerându-se mai presus, fiindcă de aceea se şi măsoară cu ei.
Dar cine se măsoară cu Judecătorul şi Domnul, acela îşi va găsi totdeauna măsura smereniei sale.
Un adevărat rob al lui Hristos nu este acela care caută slobozenia prin neascultare, ci este acela care simte slobozenia cea mai dulce trăind într-o neîncetată ascultare de Domnul său între fraţii săi.
Când îţi iei o prea mare slobozenie faţă de Hristos şi faţă de fraţi, devii sigur - sau ai şi devenit robul tău însuţi.
Numai când te poţi robi pe tine cu adevărat, atunci devii un adevărat slobod în Hristos.
Adevăratul slobod al lui Hristos este acela care a rupt toate lanţurile, afară de un singur lanţ: neprihănirea.
Şi când a lepădat toate cătuşele, afară de o singură cătuşă: dragostea.
Care a biruit toate judecăţile, afară de una singură: conştiinciozitatea, judecata de sine.
Care mai are o singură sentinţă: datoria împlinită fericit.
Un aşa Slobod a fost Robul Cel Neprihănit, care tocmai prin acest fel de a fi, S-a făcut Eliberatorul nostru al tuturor (Isaia 53, 11). Luând asupra Sa poverile nelegiuirilor noastre.
Căci numai în acest unic fel putem noi păcătoşii toţi, să fim eliberaţi, de Unicul-Fără-Păcat.
Mai mare decât Domnul n-a ajuns nici un rob al Său. Dar năzuinţa de a fi cât mai aproape de El, este o datorie, a fiecăruia.
Totuşi dacă n-ai ajuns să eliberezi chiar pe nimeni din robia păcatului, atunci să ştii că nu eşti nici chiar în cea mai mică măsură un slobozit al lui Hristos.
Căci a fi cu adevărat un ucenic al lui Isus, înseamnă a învăţa neîncetat cum să poţi mai bine să faci chiar acest lucru: eliberarea altora, fiindcă datoria unui rob adevărat este să urmeze mereu pe Stăpânul său, făcând mereu slujba Lui care este tocmai aceasta. Eliberarea totală a fiecăruia - şi a tuturor celor robiţi.
Meritul unui ucenic este să înveţe mereu să fie ca Învăţătorul său.
Şi răsplata unui apostol este să înalţe mereu solia încredinţată lui, de către Acela care l-a trimes.
În toate acestea sunt trepte, mereu mai înalte şi stări mereu mai sfinte, spre care neîncetat trebuie să năzuim, fiecare dintre noi - şi toţi având un efort înnoit şi zilnic, până la capătul vieţii.
Oricât de încet ne-am putea ridica spre Modelul Înălţat de Dumnezeu, lupta şi munca noastră spre El, nu trebuie să înceteze niciodată.
Cu un singur vânt, poţi alunga mulţi nori.
Au şi ajuns oameni sfinţi aceia care, chiar dacă nu li se pare că nu au făcut nici o faptă de sfinţenie, dar doresc şi caută aceasta, cu cea mai mare sete şi râvnă, mereu şi mereu...
A şi ajuns un apostol, şi un ucenic al lui Hristos, chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela care cu sinceritate şi smerenie munceşte şi se roagă pentru aceasta, mereu şi mereu...
Din aceste stări n-ai voie să te cobori apoi spre oameni decât pe calea unei adânci iubiri spre a le face bine.
Însă totdeauna cel mai bine înarmat.
Pentru că Satana care îi ţine încă robi îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui, te va răni de fiecare dată, dar nu te va putea ucide.
Alinând rănile altora, tu nu ţi-o dezveli pe a ta niciodată.
Iar preţul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe care le-ai slobozit,
al Timpului pe care l-ai răscumpărat,
şi al Adevărului pe care l-ai strălucit.
- Atunci vei fi şi tu, ceva din Domnul tău.
Slavă veşnică Ţie Doamne, Învăţătorul şi Dumnezeul nostru.
Tu prin dragostea şi înţelepciunea Ta, ne-ai ridicat din moartea şi nimicnicia în care eram căzuţi, înălţându-ne la cinstea de a ne numi fii, împreună lucrători şi prieteni ai Tăi. Slavă Ţie.
ca prin El, eliberaţi din întuneric, să putem elibera şi noi pe alţii luminos
şi înfiaţi prin harul Crucii Tale, să putem şi noi înlesni înfierea altora,
şi dezvinovăţiţi de Tine prin iertare, să ne putem face ajutor şi unelte cu Mâna Ta, pentru dezvinovăţirea şi despovărarea altora, - până ce tot pământul va fi plin numai de eliberaţi ai Tăi.
Te rugăm fă să crească tot mai mult numărul şi roadele celor care caută mântuirea semenilor lor şi slava Ta.
Cu atât mai mult cu cât omenirea are o tot mai mare nevoie de astfel de oameni.
Amin.
+
Buzele şi conştiinţa - să ţi le păzeşti mai bine
cel mai greu se spală pata de rugină şi ruşine.