Rostul și viața noastră
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Oricine nu se poartă în chip vrednic în fața lui Dumnezeu, și în mijlocul poporului său, acela este un mincinos, este un lepădat și este un străin
cu care nici Domnul n-are nimic și nici poporul său.
O râmă este mai folositoare pământului, decât un astfel de om.
2 - Nicăieri pe lume nu-i va mai putea sluji lui Dumnezeu, acel om care nu-L poate sluji acolo în mijlocul acelora între care l-a născut și l-a așezat Dumnezeu.
Căci El ne-a așezat aici tocmai spre a-I fi aici folositori. Și Lui și la ai Lui.
Și nouă și alor noștri.
3 - Acum așa vorbește Domnul care te-a făcut... și Cel ce te-a întocmit... „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc. Te chem pe nume, ești al Meu” (Isaia 43, 1)...
Câtă duioșie și dragoste este conținută în aceste dulci și părintești dezmierdări și făgăduințe!
Ele arată că de la început noi avem un loc ales și veșnic,
un nume plăcut și personal,
și o chemare și o solie deosebită,
fiecare dintre noi înaintea Domnului,
apoi din partea Lui, pentru Împărăția Lui.
Și pentru semenii noștri.
4 - Taina minunii prin care am înviat noi este glasul Lui cel Dulce care ne-a strigat pe nume.
Prin glasul Lui cel puternic și prin Voința Lui cea Dumnezeiască, Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, ne-a chemat pe fiecare din moartea păcatului nostru, spre o viață nouă
și a pus în același timp, în inima noastră, puterea și duhul dătător de viață.
5 - Glasul cel Dulce al lui Isus, a avut în aceeași clipă pentru noi și înviere și viață, în El.
Viața din glasul Lui, a trecut ca un curent electric prin ființa noastră
- și astfel noi ne-am trezit scuturați de ea
și ne-am ridicat, pornind spre Dumnezeu.
6 - Domnul Isus, a lucrat cu fiecare dintre noi în chip deosebit de alții...
El ne-a chemat pe numele nostru...
El S-a oprit în fața mormântului nostru
și a venit în ceasul și în locul rânduit pentru noi, pentru fiecare.
O, ce mult ne-a iubit El și cât de datori Îi suntem fiecare dintre noi!
7 - Așa va fi și la învierea morților, la Marea și Slăvita și Cutremurătoarea Înviere de Apoi...
Un Glas puternic vom auzi atunci, și pe fiecare chemându-ne pe nume. Pe numele nostru, atât de cunoscut și de personal.
Un Duh puternic de Viață, ne va trezi și ne va arunca afară din neființa mormintelor noastre.
Chiar dacă vom fi zăcut acolo de mii de ani.
8 - Materia trupului nostru, care fusese în pământ, sau în apă, sau în foc,
transformată dar nu nimicită,
se va reface iarăși într-o clipă sub o nouă și veșnică formă.
Cum noul fir de grâu, iese din pământ în cu totul altă formă, decât în forma în care fusese îngropat...
Dar nu altul - ci același...
9 - Noi vom continua existența noastră în viața veșnică, într-o formă veșnică. Ne vom continua existența veșnic fericită
- sau veșnic nefericită
- după cum ne-am ales-o prin credința sau prin necredința noastră - din existența aceasta (Matei 25, 46; Rom. 2, 7).
10 - Ce priveliște înspăimântătoare este de a vedea un mort ieșind din groapă, după patru zile, mirosind puternic a cadavru
- și totuși având pe fața sa nu chipul morții înghețat și înfiorător,
- ci chipul vieții, cald, voios, și plin de o lumină prietenoasă.
Așa a fost învierea lui Lazăr.
Așa va fi învierea celor ce au adormit credincioși.
11 - Tot ce fusese înainte mască de cadavru înspăimântător peste Lazăr cel mort - era acum după înviere înlăturat, într-o clipă
și iată-l ieșind din mormânt nu ca un om mort ci un om viu, același dar viu și nou.
12 - Iată așa este și taina nașterii din nou!
Dintr-un lumesc cadavru respingător, cum fusese omul înainte de a se preda lui Hristos, bețivul, hrăpărețul, desfrânatul, omul lumesc, - se transformă total,
ridicându-se dintr-o dată și ieșind din mormântul păcatelor,
la chemarea lui Hristos, un om nou.
Același om, și totuși cu totul altul.
13 - Atât de cunoscut este lucrul nașterii din nou - și totuși când se petrece aievea în viața vreunuia dintre noi, el este totdeauna nou și minunat!
Cu aceeași putere și lumină mereu proaspătă, cum a fost când prima dată și cu primul om, s-a petrecut.
Căci într-adevăr cu fiecare dintre noi s-a petrecut, sau se petrece în mereu același minunat fel.
14 - La Înviere, trupul nostru cel semănat în putrezire, va învia în neputrezire.
A fost semănat în ocară, dar va învia în slavă,
a fost semănat în neputință, dar va fi înviat în putere
și a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc.
Căci dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
Tot ce vedem în jurul nostru - și tot ce simțim înăuntrul nostru, adeverește aceasta.
15 - De aceea este scris: Omul dintâi, Adam (omul firesc) a fost un suflet viu. Al doilea Adam (Omul-Hristos) a fost făcut un Duh dătător de viață...
Și tot de aceea, după cum am purtat chipul celui pământesc, așa vom purta și Chipul Celui ceresc...
Bineînțeles dacă atunci când va veni Clipa Aceasta, - nu vom fi găsiți că nu ni l-am câștigat.
Cu ce chip vom rămâne - fără Aceasta?
16 - Este scris: „Nu vom adormi toți, dar toți vom învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea dintâi trâmbiță...
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire. Și trupul acesta muritor, să se îmbrace în nemurire...
Și așa vor ieși morții, toți morții, afară!
Și eu și tu și el. Și noi și voi și ei... Toți afară!
17 - Cuvintele Învierii se vor întocmi întocmai așa, fiindcă Duhul lui Dumnezeu le-a insuflat, după cum se vor petrece atunci, toate.
Suflete al meu, întreabă-te cu groază și cu grijă, în fiecare zi, cum te pregătești tu pentru Clipita Aceea!
18 - Suflete al meu, uită-te bine în jurul tău cum se duc rând pe rând, unul câte unul, toți acei care erau lângă tine.
Iată cum se culcă în țărână, aliniindu-se ca într-un dormitor, pentru Dimineața Deșteptării,
pentru deșteptarea Dimineții, - toți semenii tăi rând pe rând
ce dormitoare de felul acesta înfiorător - sunt toate cimitirele lumii?
19 - Privește adâncul cimitirelor și vezi sub iarbă, materia morților pe care pământul o păstrează pentru cumplita și cutremurătoarea clipă,
pentru clipa pe care o așteaptă cu toții, în nemișcarea lor încremenită și mută
dar atât de prevestitoare.
20 - Curând vei ajunge și tu printre cei morți, iar după vremea pe care n-o vei ști cum a trecut - te vei pomeni pe neașteptate și puternic strigat pe nume și chemat poruncitor, să ieși afară...
Și vei ieși ca aruncat de un resort, ca atras de un magnet puternic.
O Dumnezeule al Vieții și învierii, fă ca atunci să înviem spre slavă și nu spre osândă, căci amândouă vor fi veșnice.
Amin.