Rostul şi viaţa noastră
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Oricine nu se poartă în chip vrednic în faţa lui Dumnezeu, şi în mijlocul poporului său, acela este un mincinos, este un lepădat şi este un străin
cu care nici Domnul n-are nimic şi nici poporul său.
O râmă este mai folositoare pământului, decât un astfel de om.
2 - Nicăieri pe lume nu-i va mai putea sluji lui Dumnezeu, acel om care nu-L poate sluji acolo în mijlocul acelora între care l-a născut şi l-a aşezat Dumnezeu.
Căci El ne-a aşezat aici tocmai spre a-I fi aici folositori. Şi Lui şi la ai Lui.
Şi nouă şi alor noştri.
3 - Acum aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut... şi Cel ce te-a întocmit... „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc. Te chem pe nume, eşti al Meu” (Isaia 43, 1)...
Câtă duioşie şi dragoste este conţinută în aceste dulci şi părinteşti dezmierdări şi făgăduinţe!
Ele arată că de la început noi avem un loc ales şi veşnic,
un nume plăcut şi personal,
şi o chemare şi o solie deosebită,
fiecare dintre noi înaintea Domnului,
apoi din partea Lui, pentru Împărăţia Lui.
Şi pentru semenii noştri.
4 - Taina minunii prin care am înviat noi este glasul Lui cel Dulce care ne-a strigat pe nume.
Prin glasul Lui cel puternic şi prin Voinţa Lui cea Dumnezeiască, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, ne-a chemat pe fiecare din moartea păcatului nostru, spre o viaţă nouă
şi a pus în acelaşi timp, în inima noastră, puterea şi duhul dătător de viaţă.
5 - Glasul cel Dulce al lui Isus, a avut în aceeaşi clipă pentru noi şi înviere şi viaţă, în El.
Viaţa din glasul Lui, a trecut ca un curent electric prin fiinţa noastră
- şi astfel noi ne-am trezit scuturaţi de ea
şi ne-am ridicat, pornind spre Dumnezeu.
6 - Domnul Isus, a lucrat cu fiecare dintre noi în chip deosebit de alţii...
El ne-a chemat pe numele nostru...
El S-a oprit în faţa mormântului nostru
şi a venit în ceasul şi în locul rânduit pentru noi, pentru fiecare.
O, ce mult ne-a iubit El şi cât de datori Îi suntem fiecare dintre noi!
7 - Aşa va fi şi la învierea morţilor, la Marea şi Slăvita şi Cutremurătoarea Înviere de Apoi...
Un Glas puternic vom auzi atunci, şi pe fiecare chemându-ne pe nume. Pe numele nostru, atât de cunoscut şi de personal.
Un Duh puternic de Viaţă, ne va trezi şi ne va arunca afară din nefiinţa mormintelor noastre.
Chiar dacă vom fi zăcut acolo de mii de ani.
8 - Materia trupului nostru, care fusese în pământ, sau în apă, sau în foc,
transformată dar nu nimicită,
se va reface iarăşi într-o clipă sub o nouă şi veşnică formă.
Cum noul fir de grâu, iese din pământ în cu totul altă formă, decât în forma în care fusese îngropat...
Dar nu altul - ci acelaşi...
9 - Noi vom continua existenţa noastră în viaţa veşnică, într-o formă veşnică. Ne vom continua existenţa veşnic fericită
- sau veşnic nefericită
- după cum ne-am ales-o prin credinţa sau prin necredinţa noastră - din existenţa aceasta (Matei 25, 46; Rom. 2, 7).
10 - Ce privelişte înspăimântătoare este de a vedea un mort ieşind din groapă, după patru zile, mirosind puternic a cadavru
- şi totuşi având pe faţa sa nu chipul morţii îngheţat şi înfiorător,
- ci chipul vieţii, cald, voios, şi plin de o lumină prietenoasă.
Aşa a fost învierea lui Lazăr.
Aşa va fi învierea celor ce au adormit credincioşi.
11 - Tot ce fusese înainte mască de cadavru înspăimântător peste Lazăr cel mort - era acum după înviere înlăturat, într-o clipă
şi iată-l ieşind din mormânt nu ca un om mort ci un om viu, acelaşi dar viu şi nou.
12 - Iată aşa este şi taina naşterii din nou!
Dintr-un lumesc cadavru respingător, cum fusese omul înainte de a se preda lui Hristos, beţivul, hrăpăreţul, desfrânatul, omul lumesc, - se transformă total,
ridicându-se dintr-o dată şi ieşind din mormântul păcatelor,
la chemarea lui Hristos, un om nou.
Acelaşi om, şi totuşi cu totul altul.
13 - Atât de cunoscut este lucrul naşterii din nou - şi totuşi când se petrece aievea în viaţa vreunuia dintre noi, el este totdeauna nou şi minunat!
Cu aceeaşi putere şi lumină mereu proaspătă, cum a fost când prima dată şi cu primul om, s-a petrecut.
Căci într-adevăr cu fiecare dintre noi s-a petrecut, sau se petrece în mereu acelaşi minunat fel.
14 - La Înviere, trupul nostru cel semănat în putrezire, va învia în neputrezire.
A fost semănat în ocară, dar va învia în slavă,
a fost semănat în neputinţă, dar va fi înviat în putere
şi a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc.
Căci dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
Tot ce vedem în jurul nostru - şi tot ce simţim înăuntrul nostru, adevereşte aceasta.
15 - De aceea este scris: Omul dintâi, Adam (omul firesc) a fost un suflet viu. Al doilea Adam (Omul-Hristos) a fost făcut un Duh dătător de viaţă...
Şi tot de aceea, după cum am purtat chipul celui pământesc, aşa vom purta şi Chipul Celui ceresc...
Bineînţeles dacă atunci când va veni Clipa Aceasta, - nu vom fi găsiţi că nu ni l-am câştigat.
Cu ce chip vom rămâne - fără Aceasta?
16 - Este scris: „Nu vom adormi toţi, dar toţi vom învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea dintâi trâmbiţă...
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire. Şi trupul acesta muritor, să se îmbrace în nemurire...
Şi aşa vor ieşi morţii, toţi morţii, afară!
Şi eu şi tu şi el. Şi noi şi voi şi ei... Toţi afară!
17 - Cuvintele Învierii se vor întocmi întocmai aşa, fiindcă Duhul lui Dumnezeu le-a insuflat, după cum se vor petrece atunci, toate.
Suflete al meu, întreabă-te cu groază şi cu grijă, în fiecare zi, cum te pregăteşti tu pentru Clipita Aceea!
18 - Suflete al meu, uită-te bine în jurul tău cum se duc rând pe rând, unul câte unul, toţi acei care erau lângă tine.
Iată cum se culcă în ţărână, aliniindu-se ca într-un dormitor, pentru Dimineaţa Deşteptării,
pentru deşteptarea Dimineţii, - toţi semenii tăi rând pe rând
ce dormitoare de felul acesta înfiorător - sunt toate cimitirele lumii?
19 - Priveşte adâncul cimitirelor şi vezi sub iarbă, materia morţilor pe care pământul o păstrează pentru cumplita şi cutremurătoarea clipă,
pentru clipa pe care o aşteaptă cu toţii, în nemişcarea lor încremenită şi mută
dar atât de prevestitoare.
20 - Curând vei ajunge şi tu printre cei morţi, iar după vremea pe care n-o vei şti cum a trecut - te vei pomeni pe neaşteptate şi puternic strigat pe nume şi chemat poruncitor, să ieşi afară...
Şi vei ieşi ca aruncat de un resort, ca atras de un magnet puternic.
O Dumnezeule al Vieţii şi învierii, fă ca atunci să înviem spre slavă şi nu spre osândă, căci amândouă vor fi veşnice.
Amin.