Rugăciune (2)

a fratelui Traian Dorz la adunarea de priveghere de la Beiuș - 5 noiembrie 1988

(...) [Potrivit] lucru este ca acuma cu toții să ne ridicăm în picioare și să înălțăm o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu și o rugăciune de cerere de iertare pentru sufletul scumpei noastre surori care a trecut [la Domnul] și de binecuvântare pentru noi toți, ca să apucăm și noi premiul vieții și să putem și noi intra pe porți în cetate, printr-o credință stăruitoare și printr-o luptă biruitoare, printr-o răbdare biruitoare, printr-o credință biruitoare cum a avut sora noastră.

Ne ridicăm și ridicăm spre Domnul inima și gândurile noastre într-o rugăciune fierbinte și puternică. Cel mai bun lucru nu este ce ne putem spune noi unii altora în astfel de împrejurări, ci ce putem spune Domnului și ce ne spune El nouă fiecăruia.

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava acum și-n vecii vecilor. Amin.

Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, cu aceste cuvinte sfinte ale rugăciunii pe care Mântuitorul nostru le-a spus ucenicilor Săi când ei L-au rugat: „Doamne, învață-ne cum să ne rugăm”, și El i-a învățat: „Voi când vă rugați așa să spuneți...”, Îți spunem Ție, Tatăl nostru cel Sfânt din ceruri, toată recunoștința noastră pentru tot binele pe care ni l-ai făcut când L-ai trimis pe Fiul Tău cel Sfânt și Scump, și Unic, Iisus Hristos, în lumea aceasta, să ia trup omenesc din Sfânta Fecioară Maria și să trăiască în mijlocul nostru plin de har și de adevăr și să ne aducă lumina și cunoașterea Ta. Și apoi, la capătul ostenelilor Lui, ca om, pe pământ, să-Și dea viața, ca Dumnezeu și Om, pentru iertarea și răscumpărarea, și mântuirea noastră a tuturor. Datorită Lui noi am văzut lumina Ta, Doamne, și prin descoperirea Lui am învățat care este nădejdea vieții celor credincioși, care este tăria creștinului și care este temelia vieții noastre: încrederea în Tine, nădejdea în viața veșnică, credința în moartea și învierea Ta, care este moartea și învierea noastră.

Lângă acest nou sicriu care duce în veșnicie trupul unui suflet scump care a trăit în mijlocul nostru, Doamne Dumnezeul nostru, așezăm în fața Ta cererile și rugăciunile noastre. Și Te rugăm, dăruiește-i odihnă și viață veșnică, după făgăduința Ta, pentru că s-a predat Ție, s-a hotărât pentru Tine și a trăit o viață ascultătoare, după voia Ta.

Lângă acest sicriu, noi căpătăm, prin Cuvântul Tău cel sfânt și prin îndemnul Tău, nu întristarea unei despărțiri, ci nădejdea fericită a unei întâlniri în viața veșnică. Pentru că Tu ai spus: „Ferice de-acum de cei care mor în Domnul; faptele lor îi urmează”. Ei vor vedea Împărăția și viața Ta veșnică. În această nădejde sfântă și puternică, petrecem în brațele Tale acest suflet scump și Te rugăm, așază-l în odihna Ta. I-ai făcut parte și de suferințe, și de încercări pe pământ. Dar ai învățat, prin toate acestea, sufletele noastre că tot ceea ce este pe pământ este trecător și că ferice este acela care rabdă cu speranță, cu nădejde, cu credință tot ce trimiți Tu. Pentru că, la capătul fiecărei încercări și suferințe, îi așteaptă răsplata și viața veșnică.

Din mijlocul fraților și surorilor noastre, sufletul surorii noastre vine în mijlocul îngerilor Tăi. Te rugăm, primește-o și o binecuvântează. Și adaugă și acest nou suflet pe care îl petrecem cu lacrimi și cu cântări de încredere și de rugăciune în brațele Tale și în mijlocul îngerilor Tăi, adăugându-l la numărul celorlalți aleși și scumpi ai Tăi, frați și surori ale noastre, părinții și iubiții noștri care au trecut biruitori și credincioși și ei în Împărăția Ta.

Ne rugăm, Doamne, pentru cei care rămân, să-i binecuvântezi cu multă nădejde și să le păstrezi încrederea nezguduită în Tine până la sfârșit. Binecuvântează familia care rămâne îndoliată în urma acestei despărțiri. Și când trebuie să ne despărțim pentru o zi de cei iubiți ne doare și lăcrimăm. Și despărțirea aceasta ne provoacă întristare și amărăciune. Dar, pe cei care Te iubesc pe Tine și cred în învierea Ta și-n viața veșnică, Tu îi umpli totuși de o nădejde sfântă și de o mângâiere dulce că Tu vei îngriji să răsplătești în veșnicie toate suferințele trecătoare pe care ai Tăi le-au îndurat pe acest pământ. Ce sfântă e nădejdea aceasta pentru toți cei care Te iubesc, care cred în Tine, care s-au predat Ție, care s-au hotărât pentru Tine, care s-au născut din nou pentru Împărăția cerească și care și-au dat toate silințele să-și ducă această viață cu credință până la sfârșit.

Doamne, în toate aceste întristări ne mângâie gândul că sufletul acesta a rămas credincios până la sfârșit. Că și-a purtat crucea cu răbdare, așa cum a învățat din Cuvântul Tău; și nouă ne-a rămas o pildă de răbdare sfântă și de statornicie în credință până la moarte.

Binecuvântează mai departe familia care rămâne, copiii și părinții întristați. Dăruiește-le lumina și ajutorul Tău și fă să se mângâie cu nădejdea că despărțirea aceasta nu este definitivă. Că în curând și noi vom fi chemați și adăugați, la rândul nostru, la acel popor binecuvântat și credincios care s-a hotărât pentru Tine și care s-a silit să trăiască o viață după voia Ta până la capăt.

Ajută-ne și pe noi să fim credincioși. În încercările trecătoare prin care adeseori trebuie să trecem, dă-ne putere și încredere în Tine. Dă-ne puterea Cuvântului Tău cel sfânt prin care căpătăm totdeauna nădejde și tărie în încercările noastre. Dă-ne puterea și bucuria rugăciunii prin care ne putem aduce în fața Ta inimile noastre deplin încredințați că totdeauna ne răspunzi și ne asculți... că ne răspunzi cu bunătate și cu îndurare.

Dăruiește-ne bucuria părtășiei frățești. Fă să iubim pe frați, fă să ne înțelegem cu dragoste unii pe alții. Fă să ne ajutăm în încercările noastre, ca să ne putem împărtăși din ajutorul și binecuvântarea Ta, Care ai spus că oricine iubește pe Dumnezeu trebuie să iubească pe frați. Și, în dragostea de Dumnezeu și dragostea de frați, în dragostea de semenii noștri stă puterea și rezistența noastră, și biruința în mijlocul tuturor încercărilor prin care un om trebuie să treacă pe pământul acesta.

Pentru ceasul acesta de reculegere sufletească pe care ni l-ai rânduit să-l petrecem împreună cu cei iubiți ai Tăi și ai noștri în jurul acestui sicriu, Te rugăm să-Ți reverși bunătatea Ta, prezența Ta să fie în mijlocul nostru și Duhul Tău cel Sfânt să ne aducă aminte cutremurător de momentul în care și noi va trebui să stăm într-un sicriu și în jurul nostru alții să vorbească despre sensul cel minunat al vieții și despre necesitatea cea mare a credinței. Pentru ca în împrejurările acestea să putem trece biruitori în veșnicie.

Binecuvântează, împreună cu familia, pe toți cei iubiți ai familiei, frații și surorile, și pe toți cei care au venit: vecinii, prietenii, rudeniile, cunoscuții, colegii, toți cei care au venit să aducă un gând de mângâiere, o lacrimă de părtășie și de iubire credincioasă în jurul acestui sicriu și în mijlocul acestei încercări. Te rugăm să-i binecuvântezi. Te rugăm să-i ferești de necazuri și de încercări prea mari pentru credința și pentru răbdarea lor. Dăruiește-ne tuturor putere, când vor veni încercările, să le trecem biruitori, să nu ne prăbușim în necredință, în disperare, în cârtire împotriva Ta, Doamne, care poți face ce vrei cu noi, care suntem lutul din care Tu ai frământat și ai alcătuit ființa noastră.

Ajută-ne să ne bizuim pe Tine. Ajută-ne să ne încredem în Tine. Și, în fața acestui sicriu, să ne facem fiecare dintre noi un examen adânc al vieții noastre, dacă suntem noi gata și am putea fi gata în orice clipă în care Tu vrei să vii să ne ceri și nouă sufletul pe care Tu ni l-ai dat și pe care ar trebui să-l păstrăm pentru mântuirea Ta.

Binecuvântează-i pe toți cei care vor aduce un cuvânt, o mângâiere, o lacrimă, o rugăciune în momentele acestea în care atât de mult avem nevoie fiecare dintre noi de acestea. Fiecare dintre noi purtăm sămânța morții în noi. Viața nu-i sigură pentru nimeni; moartea-i sigură pentru toți. Dăruiește-ne fiecăruia teama de momentul acesta și grija să ni-l pregătim frumos. Ajută-ne să avem încredere în Tine și încrederea aceasta să ne dăruiască nașterea din nou, hotărârea, legământul sfânt prin care să putem căpăta iertarea și mântuirea Ta și s-o putem trăi și purta cu credincioșie până la sfârșit.

Binecuvântează-i pe toți cei care s-au rugat și se roagă aici. Binecuvântează-i pe toți cei care au luat un cuvânt de îmbărbătare, de înțelepciune și de îndrumare în astfel de momente în care avem nevoie toți să gândim adânc. Toată viața ne gândim la lucrurile acestea trecătoare... Într-un moment ca acesta, ajută-ne să ne gândim mai mult la cele veșnice și să ne pregătim și noi pentru clipa pe care nici unul dintre noi nu ne-o știm când va veni, să ne putem înfățișa înaintea Ta. În fiecare seară ne culcăm în patul nostru cum ne-am culca într-un sicriu. Nu știm care va fi dimineața când nu ne vom mai scula. Te rugăm pentru atunci, ajută-ne să avem credință, pentru ca, din mijlocul fraților și cântărilor frățești, să trecem în mijlocul cântărilor îngerești. Din Biserica Luptătoare de pe pământ, să trecem în Biserica cea Triumfătoare din cer.

De aceea Te rugăm, Doamne, pentru toți cei care au sarcina să ne îndrume pe calea Ta, să-i ajuți să ne îndrume din toată inima pentru mântuire.

Binecuvântează Biserica noastră și pe păstorii Tăi rânduiți de Tine în ea. Ajută-ne tuturor - și unora, și altora - să ne dăm toate silințele să ne unim cu credința noastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați și cu dragostea de frați iubirea de oameni. Că numai dacă vom avea din belșug aceste lucruri în noi vom putea căpăta și noi slobodă intrare în Împărăția Ta.

Îți mulțumim în această clipă pentru rugăciunea aceasta. Binecuvântează-ne pe fiecare dintre noi care ne-am aplecat aici inima și gândurile noastre.

Binecuvântează familia noastră; părinții noștri și copiii noștri; soțiile noastre și soții noștri; frații și surorile noastre vii și morți, că pentru Tine toți sunt vii. Pentru că Cuvântul Tău spune că Hristos de aceea a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și asupra celor morți, și asupra celor vii.

Încredințăm sufletul acesta din nou în Mâinile Tale, pentru că Te-a iubit din copilăria ei și a dorit să Te slujească și să Te slăvească.

Ne încredințăm și pe noi în aceste Mâini sfinte, singurele care ne pot păzi și trupul în lumea aceasta plină de primejdii, și sufletul, când vom trece prin valea umbrei morții, căci Tu ești cu noi și ne vei rândui să ajungem în locul sfânt pe care ni l-ai pregătit. Pentru aceasta, Te rugăm, ajută-ne totdeauna - dar mai ales în momente ca acestea - să gândim adânc asupra rostului vieții și mai ales asupra apropierii morții. Să ne pregătim pentru ceasul acesta când nu vom mai avea pe nimeni altcineva decât pe Tine, Care să ne poți însoți, luminându-ne drumul acesta întunecat și să ne duci în Împărăția Ta în care ai zis că ne pregătești să ne dai un loc.

Pentru toate, ne închinăm Ție. Ajută-ne ca, în ceasul acesta și în seara aceasta, și-n tot timpul acesta, să petrecem cu teamă, cu evlavie, cu frică de Dumnezeu și cu credință, lepădând orice grijă lumească și adâncindu-ne inima și gândurile în acest adevăr mântuitor [despre] moarte și viață, despre care Tu vrei să ne înveți în acest ceas, lângă acest sicriu. Pentru toate, Te slăvim pe Tine, Doamne, că acesta este singurul lucru pe care-l putem face: să ne smerim înaintea Ta. Și lucrurile pe care nu le putem înțelege și nu le putem primi nici cu bucurie, nici cu răbdare, ajută-ne, Doamne, să le primim cu smerenie și cu credință, căci Tu ești Cel care faci tot ce vrei în cer și pe pământ și a Ta este împărăția puterea și slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și-n vecii vecilor. Amin.