Rugăciune

Preamilostive Doamne Dumnezeule! Ne gândim la mana cu care ai hrănit pe poporul Tău în pustie şi la apa din stâncă cu care l-ai adăpat. Fără mana şi apa din stâncă cu care l-ai adăpat, fără mana şi apa aceasta, israelienii ar fi pierit cu toţii în pustie. Cât de bun şi de milostiv ai fost Tu Doamne faţă de ei, nişte cârtitori şi netrebnici. Şi Tu Doamne eşti tot atât de bun şi milostiv şi faţă de noi, netrebnicii şi păcătoşii. Şi noi suntem nişte străini şi călători prin pustia acestei lumi. Nici o bucată de pâine şi nici un picur de apă n-are lumea aceasta pentru sufletul nostru. Toată mâncarea şi toată băutura noastră cea duhovnicească vine de sus de la Tine, Dumnezeul bunătăţilor. Sufleteşte, omenirea ar fi pierit demult şi am fi pierit şi noi dacă Tu Doamne, nu ne-ai fi trimis la mană din cer şi apă din stâncă, iar această mană şi apă este Jertfa cea scumpă a Scump Fiului Tău. Pe Însuţi Fiul Tău L-ai făcut mâncare şi băutură duhovnicească pentru mântuirea noastră a păcătoşilor şi netrebnicilor.

Slăvit să fii Dumnezeule! Amin şi de-a pururi să fii slăvit pentru acest dar dulce şi scump fără de care cu toţii am fi pierit în pustiul acestei lumi.

O, Preascumpul nostru Mântuitor, iată pe tot locul Te aflăm pe Tine, dragostea Ta şi darurile Tale. În Egipt te-ai înjunghiat pentru noi... nu puturăm scăpa din robia lui Faraon până ce n-am stropit cu Sângele Tău - cu sângele Mielului - uşiorii caselor noastre. La Meriba ne-ai îndulcit apele cu lemnul Crucii Tale... în pustie Te-ai coborât ca o pâine vie din cer, iar când era să pierim de sete, ai lovit cu Crucea Ta Stânca Golgotei şi ne-ai scos apă vie din belşug. Slăvit să fii Doamne, amin şi de-a pururi să fii slăvit căci ai venit în lume şi Te-ai făcut mâncare şi băutură duhovnicească.

Slăvit să fii Doamne că Te-ai îndurat să mă faci părtaş acestor daruri şi pe mine, ticălosul. Eu Te-am aflat într-un pământ pustiu şi fără de apă (Psalm 106, 35). Când era să mă prăpădesc de foame şi sete, m-ai ajutat să Te aflu pe Tine Doamne, mana cea cerească şi apa cea vie. Când era să mor de sete într-un pământ pustiu şi fără de apă, am auzit glasul Tău cel dulce: Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea! (Ioan 7, 38). Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55, 1).

O, ajută-mă Doamne, ca până la sfârşitul vieţii mele să simt o sete tot mai mare după apele vieţii. Amin.