Încep luptele Canaanului

Pentru cucerirea Canaanului, israelienii trebuiau să poarte război. Ei, de altcum, erau şi pregătiţi pentru acest lucru. Fiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului (Exod 13, 18).

Acum, iată am ajuns şi la punctul acesta. Israelienii stau în faţa războiului. Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână (Exod 17, 8-9).

Două învăţăminte se prezintă aici. În călătoria de până aici, Dumnezeu S-a luptat în locul israelienilor. Cuvântul lui Dumnezeu era: Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi (Exod 14, 14). Acum însă vedem că Dumnezeu îi pune în faţa unui vrăjmaş din afară şi îi bagă în luptă.

În 3 locuri din Biblie se spune că Dumnezeu S-a luptat în locul poporului Său (Exod 14, 13-14; Deut. 1, 26-30; 2 Cronici 20, 15). O contrazicere s-ar părea aici. De-o parte, Cuvântul lui Dumnezeu zice: Staţi liniştiţi! Dumnezeu Se va lupta pentru voi (Exod 14, 14). Iar de altă parte, Biblia e plină de chemări şi de îndemnuri la luptă.

Un adânc înţeles este aici. Aici este icoana celor două feluri de lupte care se dau pentru noi şi mântuirea noastră. Întâia, e lupta pe care o dă Dumnezeu. E lupta cea mare pe care a purtat-o Isus Mântuitorul cu vrăjmaşul diavol. E lupta ce s-a gătat cu biruinţa de pe Golgota. În lupta aceasta noi nu luăm parte. E o luptă a lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta e lupta eliberării noastre din Egiptul diavolului Faraon. Aceasta e lupta ce ne-a trecut prin Marea Roşie (prin taina botezului). Aceasta este o luptă încheiată cu biruinţă.

Participarea noastră la lupta aceasta e numai atât: să primim biruinţa ce ne-a câştigat-o Domnul.

Dar după aceasta vine lupta cu Amalec. Lupta cu Amalec este o icoană ce închipuie lupta ce se dă între firea cea duhovnicească şi cea lumească.

Amalec era fiul lui Isaac, cel care şi-a vândut moştenirea pentru un blid de linte (Geneza 36, 12). El era deci icoana firii celei pământeşti. Pe tot locul în Biblie, Amalec este arătat ca un vrăjmaş al lui Dumnezeu. Într-un loc, Dumnezeu face de cunoscut că va purta totdeauna război împotriva lui Amalec (Deut. 25, 17-18). Aici, în icoana aceasta, se arată lupta permanentă între omul nostru cel nou şi cel vechi, între firea cea duhovnicească şi cea lumească.

Aceasta este o luptă pe care trebuie să o poarte orice creştin adevărat. Aceasta e lupta pe care o poartă omul cel nou, omul cel duhovnicesc. Căci să băgăm bine de seamă un lucru: Israelienilor le-a ieşit războiul în drum numai după ce gustaseră din mană şi băuseră apă din stâncă.

Dumnezeu le-a zis israelienilor numai până la un loc: Mă voi lupta pentru voi, staţi liniştiţi! - dar după ce au gustat din apă şi din mană, i-a trimis la luptă contra lui Amalec (Exod 17, 8-9).

Din clipa în care te-ai hotărât la o viaţă nouă, din clipa în care te-ai hotărât să ieşi din lume, din clipa în care ai gustat din pâinea şi apa naşterii din nou - ai intrat în război cu Amalec, cu firea cea veche şi în acest război vei sta până la sfârşitul vieţii.

Din clipa în care ai gustat din mană şi ai băut apă din stâncă, să ştii dragă cititorule, că eşti în război cu Amalec!

Cei ce petrec în Egipt, lângă căldările lui Faraon... cei ce petrec cu lumea şi păcatele, n-au acest război. Ei petrec liniştiţi.

Aici vom spune că şi noi cei din Oastea Domnului trebuie negreşit să ne războim cu Amalec. De altcum şi numele nostru ne arată acest lucru. Ne numim o Oaste şi unde s-a mai pomenit o oaste fără de luptă şi război?