Rugăciunea pentru popor
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Cât de mult ar trebui să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să ferească poporul nostru de toate suferințele și nenorocirile care i-ar putea veni de la niște conducători răi.
Și să-i dea și să-i păstreze lumina și pacea Lui unui conducător bun.
2 - Cred că împăratul cel mai fericit este acela pentru care poporul lui se roagă mai fierbinte și mai des, mai fericit și mai bucuros oricând,
cerându-i de la Bunul Dumnezeu înțelepciune și putere, viață lungă și ajutor,
- ca să poată răsplăti binele și înlătura răul.
Ca să poată urî și înlătura nedreptatea din mijlocul poporului său și răspândi binele.
Ce mult ar trebui să gândească la aceasta orice împărat care stă numai atât de puțin în lumea asta, dar care poate face totuși atât de mult, fie binele, fie răul.
3 - Și mai cred că cel mai fericit popor este acela pentru care conducătorii lui se pot retrage cât mai des în rugăciune, bucuroși făcându-și timp să stea în fața lui Dumnezeu cu smerenie și cu credință, pentru supușii lor.
Care pot a se ruga și a-I cere Domnului ca El să-l ocrotească, să-l binecuvânteze și să-l ajute pe tot poporul său.
O, cu câtă bucurie ascultă și împlinește Dumnezeu acest fel de rugăciuni!
4 - Numele și viața unui conducător bun al poporului înscrie pe veci în istoria acelui popor cu slovele cele mai strălucitoare și mai trainice,
mai strălucitoare decât aurul
și mai trainice decât veacurile,
fiindcă tot ce este făcut în Numele lui Dumnezeu, cu dragoste și cu credință, va fi cinstit pe veci,
atât din partea celor mari cât și din a celor mici.
5 - Și cu cât vor trece anii, cu atât mai frumos va rodi sămânța fericită semănată în vremea stăpânirii conducătorilor credincioși.
Legile drepte pe care le-au așezat ei, vor dăinui mereu, iar rânduielile bune pe care ei le-au făcut,
și toate îndemnurile sănătoase pornite de la ei, - vor fi pomenite și ținute cu folos mult și mult, de către mulți și mulți.
6 - Toate acestea le va purta numele lor mereu mai respectate și mai binecuvântate din tată în fiu
și dintr-o generație în alta,
- până când vor deveni nemuritoare.
Numele unui astfel de conducător va dăinui pe vecie, mai mult chiar și decât poporul din care s-a născut
și pe care l-a condus el
în chip fericit și vrednic.
7 - Viața chiar și a unui popor, poate să înceteze în ziua când el și-a îndeplinit misiunea sa în istorie și în lume - tot așa cum încetează și viața pământească a unui om, când și-a împlinit și el rostul pe care îl avea aici.
Dar Binele și Dreptatea, Frumosul și Adevărul, lucrat fie de un popor, fie de un om, vor trăi veșnic.
Iar acestea îl vor înveșnici ca pe ele și pe omul ales care le-a iubit și le-a slujit în viața lui printre semenii săi și pentru ei.
8 - Chiar dacă limba în care a vorbit și a scris un om ales va dispare înlocuită de alta, ceea ce a gândit el frumos, sau a lăsat creierul său strălucit, - nu va dispare niciodată.
Ci își va răsfrânge și lărgi mereu mai departe strălucirea tot mai luminoasă și tot mai multă a adevărului pe care l-a izvorât el.
9 - Iubirea și adevărul pe care le-a slujit un om al lui Dumnezeu îl vor face nemuritor prin roadele ascultării lui de Dumnezeu.
Iar în Cartea Vieții din ceruri numele lui va dăinui în etern și etern, cât Iubirea și Adevărul pe care le-a slujit el,
la fel și în Cartea Istoriei de pe pământ, numele său legat de opera sa va rămânea din neam în neam.
Așa va fi el mereu un mijloc de îndemnare pentru urmași și un nume vrednic pentru părinți,
un izvor de mângâiere și de îmbărbătare pentru educație, totdeauna nou, frumos și necesar pentru toți.
Ce minunat este un om al lui Dumnezeu!
10 - Oamenii cei curați la inimă sunt oamenii smeriți,
adică acei oameni care sunt totdeauna sinceri și fără prefăcătorie.
Care umblă față de Dumnezeu și semeni fără ascunzișuri sufletești, fără minciună și fără nici o răutate față de nimeni.
11 - Aceștia au o față totdeauna senină și plină de bunătate.
Aceștia sunt cei mai plăcuți și mai iubiți înaintea lui Dumnezeu.
După cum într-alt fel, cei prefăcuți și întunecați, răutăcioși și vicleni, șireți și nervoși mereu cu o inimă ascunsă, - sunt cei mai urâți înaintea Judecătorului Ceresc.
12 - Chiar și pe cel mai vinovat om - dacă este sincer și își recunoaște cu părere de rău păcatul lui, Bunul Dumnezeu îl iartă și îl primește.
Dacă este sincer și se căiește cu lacrimi de răul pe care l-a făcut, mila Domnului nu-l alungă.
13 - Dacă omul este sincer și părăsește hotărât calea lui cea rea, atunci când este înștiințat cu dragoste și chemat cu stăruință, Dumnezeu este Bun față de el,
are milă de el,
are bunătate spre sufletul lui,
are iertare pentru trecutul lui,
are har după har, pentru că acela va da dovadă după dovadă că are și el o inimă sinceră și smerită față de Dumnezeu
și că el din tot sufletul lui dorește fierbinte să umble în curăția ascultării de voia Sa cea sfântă,
fără vicleșug față de El.
14 - Dar ce tristă și rea este starea omului fățarnic care nu numai înaintea lui Dumnezeu, dar și înaintea oamenilor, nu are o inimă curată.
Pe omul acela nimeni nu-l știe niciodată ce gândește,
ce caută,
ce urmărește,
și ce ascunde.
El nu spune adevărul niciodată și nimănui, nici prin cuvintele sale,
și nici prin ochii lui,
căci cuvintele și le minte,
iar ochii și-i ascunde sau și-i ferește.
Fugi de o astfel de creatură primejdioasă totdeauna!
15 - O, ce urâtă și nenorocită stare poate avea acel suflet de om, care chiar și față de cei mai apropiați ai lui, nu poate avea o inimă curată și un mers cinstit.
El lucrează cu ei, petrece cu ei, sau mănâncă cu ei și de la ei,
- dar inima lui rămâne totdeauna închisă și ascunsă față de ei.
16 - Pe o inimă rea, toată dragostea și lacrimile și căldura alor lui n-o pot nici muia și nici deschide.
Cu un astfel de om până la urmă și Dumnezeu și oamenii se vor purta la fel.
Căci așa merită și așa și este scris.
Cu cel bun, Tu ești Bun Doamne,
cu cel drept Te arați cu dreptate,
cu omul cel curat Te arați curat,
17 - Sinceritatea este sora cea mai bună a smereniei, iar acestea amândouă sunt virtuțile peste care Dumnezeu Își revarsă totdeauna în sufletul care le are, milă și har nemărginit.
18 - Când pe cele două aripi ale sincerității și smereniei se înalță rugăciunile unui suflet către Dumnezeu, atunci nu este nici o furtună să le poată înfrânge
și nici o depărtare nu-i să nu o poată ea străbate.
19 - Rugăciunea făcută de către Sinceritate și Smerenie, răzbate cel mai grabnic până la Dumnezeu și se întoarce totdeauna de acolo cel mai sigur asupra celui ce o face, cu cel mai mare folos.
20 - Cu toți cei curați la inimă și smeriți la cuget, Dumnezeu a fost totdeauna numai Bun și Binevoitor
și va fi pe totdeauna numai Bun și Binevoitor.
Ferice de orice suflet care este și rămâne așa până la moarte.
Doamne, ajută-ne pe toți să fim smeriți și sinceri în toată ființa noastră și pe totdeauna.
Amin.