Rugăciunea pentru popor
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Cât de mult ar trebui să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să ferească poporul nostru de toate suferinţele şi nenorocirile care i-ar putea veni de la nişte conducători răi.
Şi să-i dea şi să-i păstreze lumina şi pacea Lui unui conducător bun.
2 - Cred că împăratul cel mai fericit este acela pentru care poporul lui se roagă mai fierbinte şi mai des, mai fericit şi mai bucuros oricând,
cerându-i de la Bunul Dumnezeu înţelepciune şi putere, viaţă lungă şi ajutor,
- ca să poată răsplăti binele şi înlătura răul.
Ca să poată urî şi înlătura nedreptatea din mijlocul poporului său şi răspândi binele.
Ce mult ar trebui să gândească la aceasta orice împărat care stă numai atât de puţin în lumea asta, dar care poate face totuşi atât de mult, fie binele, fie răul.
3 - Şi mai cred că cel mai fericit popor este acela pentru care conducătorii lui se pot retrage cât mai des în rugăciune, bucuroşi făcându-şi timp să stea în faţa lui Dumnezeu cu smerenie şi cu credinţă, pentru supuşii lor.
Care pot a se ruga şi a-I cere Domnului ca El să-l ocrotească, să-l binecuvânteze şi să-l ajute pe tot poporul său.
O, cu câtă bucurie ascultă şi împlineşte Dumnezeu acest fel de rugăciuni!
4 - Numele şi viaţa unui conducător bun al poporului înscrie pe veci în istoria acelui popor cu slovele cele mai strălucitoare şi mai trainice,
mai strălucitoare decât aurul
şi mai trainice decât veacurile,
fiindcă tot ce este făcut în Numele lui Dumnezeu, cu dragoste şi cu credinţă, va fi cinstit pe veci,
atât din partea celor mari cât şi din a celor mici.
5 - Şi cu cât vor trece anii, cu atât mai frumos va rodi sămânţa fericită semănată în vremea stăpânirii conducătorilor credincioşi.
Legile drepte pe care le-au aşezat ei, vor dăinui mereu, iar rânduielile bune pe care ei le-au făcut,
şi toate îndemnurile sănătoase pornite de la ei, - vor fi pomenite şi ţinute cu folos mult şi mult, de către mulţi şi mulţi.
6 - Toate acestea le va purta numele lor mereu mai respectate şi mai binecuvântate din tată în fiu
şi dintr-o generaţie în alta,
- până când vor deveni nemuritoare.
Numele unui astfel de conducător va dăinui pe vecie, mai mult chiar şi decât poporul din care s-a născut
şi pe care l-a condus el
în chip fericit şi vrednic.
7 - Viaţa chiar şi a unui popor, poate să înceteze în ziua când el şi-a îndeplinit misiunea sa în istorie şi în lume - tot aşa cum încetează şi viaţa pământească a unui om, când şi-a împlinit şi el rostul pe care îl avea aici.
Dar Binele şi Dreptatea, Frumosul şi Adevărul, lucrat fie de un popor, fie de un om, vor trăi veşnic.
Iar acestea îl vor înveşnici ca pe ele şi pe omul ales care le-a iubit şi le-a slujit în viaţa lui printre semenii săi şi pentru ei.
8 - Chiar dacă limba în care a vorbit şi a scris un om ales va dispare înlocuită de alta, ceea ce a gândit el frumos, sau a lăsat creierul său strălucit, - nu va dispare niciodată.
Ci îşi va răsfrânge şi lărgi mereu mai departe strălucirea tot mai luminoasă şi tot mai multă a adevărului pe care l-a izvorât el.
9 - Iubirea şi adevărul pe care le-a slujit un om al lui Dumnezeu îl vor face nemuritor prin roadele ascultării lui de Dumnezeu.
Iar în Cartea Vieţii din ceruri numele lui va dăinui în etern şi etern, cât Iubirea şi Adevărul pe care le-a slujit el,
la fel şi în Cartea Istoriei de pe pământ, numele său legat de opera sa va rămânea din neam în neam.
Aşa va fi el mereu un mijloc de îndemnare pentru urmaşi şi un nume vrednic pentru părinţi,
un izvor de mângâiere şi de îmbărbătare pentru educaţie, totdeauna nou, frumos şi necesar pentru toţi.
Ce minunat este un om al lui Dumnezeu!
10 - Oamenii cei curaţi la inimă sunt oamenii smeriţi,
adică acei oameni care sunt totdeauna sinceri şi fără prefăcătorie.
Care umblă faţă de Dumnezeu şi semeni fără ascunzişuri sufleteşti, fără minciună şi fără nici o răutate faţă de nimeni.
11 - Aceştia au o faţă totdeauna senină şi plină de bunătate.
Aceştia sunt cei mai plăcuţi şi mai iubiţi înaintea lui Dumnezeu.
După cum într-alt fel, cei prefăcuţi şi întunecaţi, răutăcioşi şi vicleni, şireţi şi nervoşi mereu cu o inimă ascunsă, - sunt cei mai urâţi înaintea Judecătorului Ceresc.
12 - Chiar şi pe cel mai vinovat om - dacă este sincer şi îşi recunoaşte cu părere de rău păcatul lui, Bunul Dumnezeu îl iartă şi îl primeşte.
Dacă este sincer şi se căieşte cu lacrimi de răul pe care l-a făcut, mila Domnului nu-l alungă.
13 - Dacă omul este sincer şi părăseşte hotărât calea lui cea rea, atunci când este înştiinţat cu dragoste şi chemat cu stăruinţă, Dumnezeu este Bun faţă de el,
are milă de el,
are bunătate spre sufletul lui,
are iertare pentru trecutul lui,
are har după har, pentru că acela va da dovadă după dovadă că are şi el o inimă sinceră şi smerită faţă de Dumnezeu
şi că el din tot sufletul lui doreşte fierbinte să umble în curăţia ascultării de voia Sa cea sfântă,
fără vicleşug faţă de El.
14 - Dar ce tristă şi rea este starea omului făţarnic care nu numai înaintea lui Dumnezeu, dar şi înaintea oamenilor, nu are o inimă curată.
Pe omul acela nimeni nu-l ştie niciodată ce gândeşte,
ce caută,
ce urmăreşte,
şi ce ascunde.
El nu spune adevărul niciodată şi nimănui, nici prin cuvintele sale,
şi nici prin ochii lui,
căci cuvintele şi le minte,
iar ochii şi-i ascunde sau şi-i fereşte.
Fugi de o astfel de creatură primejdioasă totdeauna!
15 - O, ce urâtă şi nenorocită stare poate avea acel suflet de om, care chiar şi faţă de cei mai apropiaţi ai lui, nu poate avea o inimă curată şi un mers cinstit.
El lucrează cu ei, petrece cu ei, sau mănâncă cu ei şi de la ei,
- dar inima lui rămâne totdeauna închisă şi ascunsă faţă de ei.
16 - Pe o inimă rea, toată dragostea şi lacrimile şi căldura alor lui n-o pot nici muia şi nici deschide.
Cu un astfel de om până la urmă şi Dumnezeu şi oamenii se vor purta la fel.
Căci aşa merită şi aşa şi este scris.
Cu cel bun, Tu eşti Bun Doamne,
cu cel drept Te araţi cu dreptate,
cu omul cel curat Te araţi curat,
17 - Sinceritatea este sora cea mai bună a smereniei, iar acestea amândouă sunt virtuţile peste care Dumnezeu Îşi revarsă totdeauna în sufletul care le are, milă şi har nemărginit.
18 - Când pe cele două aripi ale sincerităţii şi smereniei se înalţă rugăciunile unui suflet către Dumnezeu, atunci nu este nici o furtună să le poată înfrânge
şi nici o depărtare nu-i să nu o poată ea străbate.
19 - Rugăciunea făcută de către Sinceritate şi Smerenie, răzbate cel mai grabnic până la Dumnezeu şi se întoarce totdeauna de acolo cel mai sigur asupra celui ce o face, cu cel mai mare folos.
20 - Cu toţi cei curaţi la inimă şi smeriţi la cuget, Dumnezeu a fost totdeauna numai Bun şi Binevoitor
şi va fi pe totdeauna numai Bun şi Binevoitor.
Ferice de orice suflet care este şi rămâne aşa până la moarte.
Doamne, ajută-ne pe toţi să fim smeriţi şi sinceri în toată fiinţa noastră şi pe totdeauna.
Amin.