Rugăciunea şi ascultarea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Rugăciunea cere ascultare, după cum ascultarea cere rugăciune. Noi dorim ascultarea lui Dumnezeu la cererile noastre după cum El doreşte ascultarea noastră la cererile Lui.
2 - Nu există rugăciune a noastră pe care să nu ne-o asculte Dumnezeu, - dacă nu există cerere a Lui pe care să nu o ascultăm noi (Matei 21, 22; Ioan 15, 7).
3 - Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre, să credem aceasta din toată inima când ne rugăm.
Nu există faptă prea mare şi minune prea mare pe care Dumnezeu să nu o realizeze dacă noi cerem aceasta cu o credinţă atât de mare şi cu o rugăciune atât de fierbinte, cât cere minunea pentru care ne rugăm.
4 - Cuvântul Domnului ne asigură că El poate face nespus mai mult decât cerem sau gândim noi (Efes. 3, 20).
Niciodată deci cererile noastre sau gândurile noastre nu vor putea întrece nici puterea Lui şi nici dărnicia Lui.
5 - Dar noi cerem atât de puţin şi atât de slab... Cerem odată sau de două ori - şi dacă nu primim, renunţăm. Cerem acum şi dacă nu ni se dă imediat, deznădăjduim.
Asta este explicaţia când cerem dar nu primim.
6 - Dumnezeul Bunătăţii şi Milei ştie mai bine decât noi ceea ce este spre binele nostru să ne dea, sau ceea ce ne-ar fi spre rău dacă ni s-ar da.
Asta o ştie totdeauna, - sau o află odată fiecare credincios care se roagă ascultând.
Şi ascultă rugându-se.
7 - Ce cerem noi în rugăciunile noastre lui Dumnezeu?
Oamenii ascultători cer să le dea mai multă ascultare.
Oamenii iubitori cer să aibă mai multă iubire.
Oamenii darnici, doresc să aibă mai multă dărnicie.
Oamenii smeriţi ar dori să aibă mai multă smerenie
şi oamenii credincioşi mai multă credinţă,
iar cei sfinţi le cer pe toate acestea.
8 - Să mulţumim înainte de orice rugăciune, pentru răspunsul care ni se va da la ea.
Fiindcă răspunsul care îl vom primi de la Dumnezeu este cel mai fericit, pentru noi, fie că va fi acela pe care îl aşteptăm - fie că va fi cu totul altul.
9 - Să mulţumim în fiecare seară pentru ziua care am trăit-o şi pentru tot ce am primit în ea.
Aceasta ne va da un duh liniştit şi o noapte cu pace.
10 - Să mulţumim în fiecare dimineaţă pentru noaptea pe care am petrecut-o fie în odihnă, fie în muncă, fie în cântări, fie în lacrimi.
Aceasta ne va face odihna întăritoare, munca rodnică, cântările fericite şi lacrimile binecuvântate.
Totul se întoarce spre cel mai mare bine al nostru prin rugăciune.
11 - Înainte de a ieşi din casă, să ne rugăm pentru călătoria noastră şi a tuturor celor ce vor călători astăzi.
Ferirea de accidente şi nefericiri, depinde nespus de mult de rugăciunea pe care o facem înainte de aceasta.
12 - Înainte de a te duce să te întâlneşti cu cineva, ori ca să te desparţi de el, - roagă-te suflete al meu, roagă-te pentru tine şi pentru el. Rugăciunea îţi va face mai dulce întâlnirea şi mai liniştită despărţirea ta şi a lui.
13 - Înainte de a merge la biserică ori la adunare, roagă-te suflete al meu, pentru tine şi pentru toţi cei ce vor mai fi acolo.
Roagă-te să asculţi Cuvântul, nu pe cuvântător. Să te judeci pe tine şi nu pe alţii. Să te întorci mai bun de acolo şi nu mai rău.
14 - Înainte de a deschide ochii, roagă-te să nu priveşti rău pe nimeni.
Înainte de a deschide gura, roagă-te să nu vorbeşti rău nimănui.
Înainte de a deschide uşa cuiva, roagă-te s-o poţi închide frumos.
Şi înainte de a-ţi pune capul pe pernă, roagă-te să-l pui bine, căci mulţi nu şi l-au mai ridicat singuri.
15 - Să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi înşine, ori numai pentru cei pe care îi iubim.
Să ne rugăm pentru cât mai mulţi semeni, pentru străini şi chiar şi pentru vrăjmaşii noştri.
De cele mai multe ori împlinirea rugăciunilor pentru noi depinde de felul cum ne rugăm pentru ei.
16 - Să nu ne rugăm grăbiţi. Să nu ne rugăm certaţi. Să nu ne rugăm nervoşi. Să nu ne rugăm dorind răul cuiva. Să nu ne rugăm duşmănos. Să nu ne rugăm necuviincios... Toate aceste rugăciuni sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 15).
17 - Să ne rugăm stând în chip cuviincios, cu toţii stând cu feţele îndreptate înspre acelaşi punct, ori spre mijloc.
Când stăm în genunchi să stăm la fel în chip cuviincios, toţi în aceeaşi direcţie şi cât se poate nerezemaţi de nimic. Pentru că şi atitudinea noastră este o dovadă dacă preţuim sau dispreţuim pe Cel căruia ne rugăm - şi pe cei cu care ne rugăm împreună.
18 - Să nu facem rugăciuni lungi, ci pline de conţinut şi de căldură, cu toată evlavia şi grija fiindcă stăm în faţa lui Dumnezeu şi a întregului cer.
19 - Să nu fim nerăbdători când cineva are o rugăciune prea lungă în faţa lui Dumnezeu. Să nu obosim stând în genunchi, ci să folosim timpul acesta învăţând răbdarea şi îndelunga răbdare, care ne va fi de mare folos nouă înşine.
20 - Ascultarea noastră de toate aceste îndemnuri care sunt din partea Duhului Sfânt, va fi o condiţie sigură pentru primirea şi împlinirea propriilor noastre rugăciuni.
Pe cel ascultător, îl ascultă totdeauna Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Se poartă cu fiecare om după inima lui după cum este scris în Psalmi 18, 24-26.
Dar ascultă-ne Doamne mai bine după Inima Ta, decât după a noastră.
Amin.