Rugăciuni
Traian Dorz - Strângeți fărâmiturile Vol. 8
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Doamne și Dumnezeul nostru, cu frică și cu cutremur ne apropiem cu sufletele noastre de Scaunul Îndurării Tale celei mari și Te rugăm să ai milă de noi și să nu ne lași să avem nici unii dintre noi o inimă rea, ca nu cumva aceasta să ajungă necredincioasă, iar apoi împietrită în păcate și în vrăjmășie față de Tine și față de Lucrarea Ta.
Alungă de la noi lenevirea, iubirea de sine, nepăsarea de aproapele, neiubirea Scripturii, slăbirea rugăciunii, depărtarea de frați, care toate duc la răutate; și nu ne lăsa să cădem în necredință. [Căci] necitirea Scripturilor, plăcerea lucrurilor firești, prietenia cu cei păcătoși, necredința în Dumnezeu și disprețuirea voii Tale de asemenea duc la împietrirea inimilor noastre.
Dă-ne, Doamne, totdeauna un duh de temere și evlavie față de Tine și de groază și de frică față de orice păcat. Ajută-ne să ne ferim de orice cădere, mai ales de mânia care aduce nenorociri; iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm cu lacrimi amare și cu pocăință dureroasă, ca să nu ne împietrim rămânând în starea cea rea. Să osândim cu grabă și cu groază orice păcat, la noi mai întâi. Iar după aceea și la oricine vedem că îl săvârșește. Să nu îndreptățim păcatul nimănui, cu atât mai puțin al aceluia care a fost odată curățit și despre care spune Sfânta Scriptura că „scroafa curățită s-a întors iarăși la mocirla ei”. Fusese curățită, dar tot scroafă rămăsese, cu gândul la mocirla ei. Și de aceea, cu prima ocazie care s-a ivit, s-a aruncat cu și mai mare plăcere acolo. Cine cade - chiar dacă a fost curățită odată -, în inima lui tot căzut era și când părea că este ridicat. Cel pe dinăuntru scroafă tot așa este chiar și atunci când pe dinafară pare oaie. Căci dacă era oaie, n-ar fi ajuns în mocirlă.
Domnul și Dumnezeul nostru, ferește-ne de această stare grozavă! Și ferește-ne de a apăra cu ușurătate acest îngrozitor păcat chiar când el este la mama noastră ori la fiul nostru.
Ajută-ne să ne rugăm neîncetat și fierbinte, Domnul și Dumnezeul nostru Cel credincios și milostiv, să ne crească credința-încrederea, singura vrednică de Hristos.
Ajută-ne, Doamne, să avem o credință unită cu fapta, cu cunoștința, cu răbdarea, cu evlavia, cu dragostea de frați și cu iubirea de oameni. Ajută-ne să intrăm în Împărăția cea veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Doamne și Dumnezeul nostru, slavă și laudă veșnică Numelui Tău Celui credincios și Puternic, și Sfânt.
Te rugăm din tot sufletul nostru, cu teamă și cu evlavie, să ai milă de noi și să nu ne lași să cădem și să rămânem în ispita ușurătății când este vorba de condiția cea cutremurător de mare a unei credințe mari și pline de încredere în Tine, după cum ne-o ceri Tu fiecăruia care căutăm și luptăm să dobândim mântuirea Ta. Nu ne lăsa să ne înșelăm nici unii cu privire la mântuirea noastră, fiindcă nu este o mai mare pierdere pentru nimeni ca pierderea sufletului său. Tu ai spus în Sfântul Tău Cuvânt, Doamne, că fără credință este cu neputință să fim plăcuți înaintea Ta. Iar credința aceasta ai spus că este ceva atât de mare și de adevărat, încât să n-o poată nici clătina, nici birui, nici depărta de Tine nici o putere, nici o ispită și nici o moarte din lumea asta, căci numai aceasta este o credință mântuitoare.
O astfel de credință Te rugăm să ne ajuți să avem! Cu ea să venim la Tine, cu ea să Te iubim, cu ea să Te urmăm, cu ea să trăim, să luptăm, să biruim și să murim, Doamne, ca să putem și învia așa în clipa Sărbătorii și Nunții Tale veșnice în Împărăția Ta veșnică.
Căci a Ta, Dumnezeul nostru, este Împărăția și Puterea, și Slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Slăvit să fie Domnul!