Rusalii 1985

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea, și slava, acum și în veci vecilor. Amin.

Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, din toată inima Îți mulțumim în această clipă pentru bucuria că iarăși ne-ai ajutat să ne mai putem împlini o dată datoria cea sfântă care, după Tine, o avem față de cei care ne-au adus nouă Sfântul Tău Cuvânt, cu prețul suferinței și cu prețul vieții lor. Îți mulțumim că ne-ai mai ajutat să ne putem întări legămintele pe care le-am făcut, după cuvântul și după dorința părintelui nostru prin care ne-ai născut din nou la o viață nouă: ca în fiecare an, la Pogorârea Duhului Sfânt, să venim cum vom putea, cum vom putea... cu o lacrimă, cu o floare, cu o rugăciune, cu o cântare, cu un cuvânt de mulțumire, aici unde [este] înmormântată partea trupească a vieții și a ființei părintelui nostru, sub acest pământ. Și sub acest cer în care odihnește sufletului lui și sufletele tuturor celor iubiți ai Tăi și ai noștri, care, după lupta vieții biruitoare duse pe pământ, au venit și i-ai înălțat la Tine, Doamne, ca să le dăruiești răsplată veșnică pentru suferința trecătoare; o cunună veșnică pentru lupta trecătoare; o răsplată veșnică pentru paguba și necazul trecător; o cântare veșnică pentru lacrimile trecătoare; o bucurie și o fericire veșnică pentru suferința trecătoare pe care ei au dus-o și au îndurat-o din dragoste pentru Tine și pentru ascultarea Sfântului Tău Cuvânt... Spre binele și al nostru, care ne-am împărtășit din jertfa înaintașilor noștri, părinții noștri trupești și sufletești care ne-au vestit Cuvântul Tău.

Îți mulțumim în această dimineață de sărbătoarea minunată că ne-ai ajutat să ne putem iarăși revedea aici. Te rugăm să binecuvântezi starea noastră împreună.

Binecuvântează-i pe toți frații și surorile noastre care încă vin, se grăbesc să vină și ei. Toată starea de astăzi aici, a tuturor fraților și surorilor noastre, binecuvânteaz-o. Și să [o petrecem] lângă Sfântul Tău Cuvânt și lângă sfinții noștri înaintași, pentru ca, întărindu-ne și mângâindu-ne cu Cuvântul Tău și cu pilda lor, Doamne, să ne putem duce și noi lupta noastră frumos până la capăt.

Binecuvântează-i pe frații și surorile noastre care n-au putut să vină, dar care în această zi se vor gândi cu rugăciune și cu lacrimi, însoțindu-ne aici. Dăruiește-le și lor mângâierea, să simtă că și noi ne rugăm pentru ei și că dorim și noi ca și ei să aibă parte de aceleași binecuvântări, Doamne, de care ne-ai promis că Tu ne vei face parte tuturor celor care vom fi credincioși până la sfârșit pe calea și pe drumul, și în credința, și în învățătura părinților noștri pe care ni i-ai trimis Tu să ne dea Lumina Ta.

Binecuvântează, Doamne, Lucrarea Oastei Tale, această familie sfântă, această Lucrare binecuvântată pe care ai ridicat-o să aducă la mântuirea Ta tot neamul nostru și Biserica noastră și pe încă cine știe câte ai hotărât Tu dintre neamurile și Bisericile pământului să le aduci la mântuirea Ta prin această Lucrare.

Binecuvântează duhul Oastei, îngerul ei minunat... Dă-i biruință în luptele lui dinăuntru și din afară și fă-l să biruiască pentru Tine, aducând la picioarele Tale toate adunările dezbinate.

Întărește, Doamne, toate adunările slabe; înmulțește Tu adunările care sunt împuținate; unește-le pe cele care sunt rupte și întoarce-le pe cele care sunt rătăcite, [ca să vezi] odată, Doamne, o turmă binecuvântată din toată adunarea Ta, din toate adunările Tale, în care Tu să fii singurul Păstor. Să binecuvântezi oile Tale cele slabe oriunde sunt ele, [dăruindu-le putere] tuturor. Binecuvântează-i pe lucrătorii Tăi buni, frații noștri bătrâni și tineri. Pe cei prezenți și pe cei viitori, cum i-ai binecuvântat pe cei care au trecut și au ajuns biruitori în veci.

Binecuvântează mamele, soțiile, fiicele scumpe ale Lucrării, surorile noastre. Te rugăm și Te vom ruga ne-ncetat pentru ele. Ajută-ne să le vedem fericite, credincioase, împlinindu-și și ele în slujba Ta lucrul încredințat lor, pentru ca la răsplată să poată fi împreună cu cei pe care i-au ajutat: frații, părinții, soții, copiii lor.

Te rugăm să binecuvântezi țara noastră, poporul nostru binecuvântat de Tine. Păzește hotarele patriei noastre. Binecuvântează pe cei cărora le-ai Încredințat slujba cea grea de conducere a poporului nostru, a Bisericii noastre. Dăruiește-le, Te rugăm, înțelepciunea puterea, conștiința, ascultarea de Tine, harul și ajutorul de care au nevoie ca să poată să ne îndrume pe calea voii Tale, Doamne, ca să poți aduce peste poporul nostru vremi de pace, de înviorare, de ocrotire, de belșug și de binecuvântare, în care toți să ne privim cu dragoste unii pe alții: cei mari pe cei mici, cei mici pe cei mari. Și de la început până la sfârșit să putem fi binecuvântați de Tine și-n munca noastră, și-n odihna noastră, și-n zilele și nopțile noastre, și la plecările, și la venirile noastre. Te rugăm, Doamne, pentru întregul nostru neam și pentru lumea întreagă, dăruiește-i pace, înțelegere între conducătorii popoarelor, unitate, Doamne, din pricina sufletelor nevinovate care au suferit cel mai mult și care suferă cel mai mult din neînțelegeri și din dezbinări.

Binecuvântează anul acesta și toți anii viitori cu vremi de pace, liniștite. Ferește-ne de cutremure, de inundații, de nenorociri, de dezbinări, de luptele dintre noi și de năvălirea altor neamuri. Ajută-ne ca, sub ocrotirea Ta pașnică, să putem duce o viață liniștită în mijlocul poporului nostru pe care-l iubim, pentru că Tu ne-ai poruncit să ne iubim cu căldură unii pe alții cum ne-ai iubit Tu. Așa ne-au învățat înaintașii noștri sfinți, așa ne-a învățat Părintele nostru Iosif, în amintirea căruia Te rugăm, ajută-ne în fiecare an să ne îndreptăm [spre locul acesta], în această zi, pașii noștri, rugăciunile noastre, lacrimile noastre, genunchii noștri, inimile noastre, pentru ca Tu să binecuvântezi, Doamne, pe toți cei pentru care s-au jertfit și au ostenit părinții noștri.

Binecuvântează-i pe toți cei care au sosit și de data aceasta și care vor mai sosi aici. Tot timpul stării noastre împreună, ține deasupra noastră mâinile Tale ocrotitoare. Într-o zi ca aceasta când S-a pogorât Duhul Sfânt peste sfinții apostoli și peste toți care erau adunați împreună în Numele Tău. Doamne Iisuse, trimite Duhul Tău cel Sfânt astăzi aici și-i binecuvântează pe toți cei care vor avea un cuvânt de spus și pe toți cei care vor avea o ureche de auzit și o inimă de primit Cuvântul Tău. Fă-ne pe toți să-l prețuim ca pe Sfântul Tău Cuvânt care poate aduce pacea, unitatea, armonia, viața noastră cea nouă, fericirea noastră pământească și cerească, atât a noastră, cât și a familiilor noastre, a țării noastre și a tuturor țărilor și popoarelor pământului. Că Tu ești Făcătorul și Binefăcătorul nostru, Doamne, și de la Tine coboară orice dar bun și desăvârșit. De aceea pe Tine Te binecuvântăm și pe Tine Te rugăm de fiecare dată când doi sau trei ne vom putea aduna în Numele Tău, câți ne vom putea aduna, să fii în mijlocul nostru, după Sfânta Ta făgăduință, și să ne ajuți să Te simțim totdeauna lângă noi. Pentru ca de fiecare dată când ne vom întâlni cu Tine și noi unii cu alții să ne întoarcem mai buni, mai răbdători, mai iubitori, mai gata să ne iertăm și să ne iubim cu căldură unii pe alții, cum ne-ai poruncit Tu. Pentru că Tu ne-ai zis să ne iubim așa cum ne-ai iubit Tu. Te rugăm, ajută-ne la aceasta, pentru că singură legea iubirii ne poate mântui și ne poate ajuta pe toți să putem duce o viață liniștită atât în inimile noastre, cât și-n familiile noastre, în adunările noastre și-n toată țara, și-n toată viața pe care ne-ai rânduit-o Tu.

Te rugăm să-i binecuvântezi pe toți cei prin care ai făcut bine Lucrării Tale și-i mai faci bine.

Binecuvântează tineretul Lucrării, copiii Tăi, fiii Tăi, copiii noștri trupești și sufletești. Binecuvântează pe acei dintre ei cărora le-ai încredințat daruri deosebite; dar de vorbire, dar de cântare, dar de scris, dar de rugăciune, dar de înțelepciune. Căci acestea sunt daruri binecuvântate. Și, dezvoltându-se armonios în viața tuturor, să poată ajuta la creșterea întregii Tale Lucrări, pentru ca Tu, Doamne, să aduni la picioarele Tale prin Crucea Ta și în slujba Ta tot neamul nostru și toate neamurile pământului, pentru ca viața să devină iarăși fericită și frumoasă, pașnică și liniștită, să se poată iubi și vedea cu bucurie om cu om, frate cu frate, soră cu soră, neam cu neam.

Binecuvântează-i pe toți cei iubiți ai Tăi și ai noștri. Te vom ruga mereu pentru copiii noștri și urmașii noștri. Pregătește tuturor urmașilor noștri viitor fericit. Adu-i la cunoașterea Ta pe toți. Dă-le puterea și tăria să biruie în veacul cel rău, murdar și stricat. Dă-le lumină puternică, să nu mai umble în întuneric, ca să aibă lumina vieții. Binecuvântează urmașii noștri cu o viață fericită și cu un viitor binecuvântat. Binecuvântează-l pe acela căruia îi vei încredința mai departe îndrumarea, steagul cel frumos în mijlocul Lucrării Tale. Fă, Doamne, ca acest steag să treacă de la părinții noștri la urmașii noștri minunați și fericiți. Și îl pregătește pe acela - Doamne, Te vom ruga mereu pentru el! - căruia Tu ai hotărât să îi încredințezi slujba cea grea și sfântă în mijlocul poporului Tău, în viitor. Fă, Doamne, ca, în vremea lui, puterea Ta să se reverse fierbinte și mare peste întreg poporul nostru, în chip fericit. Cu vremi de pocăință, cu duh de întoarcere la Tine, cu dragoste de Cuvântul Tău în toate inimile. Și toate satele și orașele noastre să se bucure de Tine, Doamne, și de Cuvântul Tău, printr-o viață frumoasă și curată, și să răsune peste tot laudele Numelui Tău cel Sfânt, că fericit și binecuvântat este numai poporul și numai vremea în care laudele Tale umple sufletele, după cum spune sfânta noastră cântare: „Tot cerul și pământul să se umple de lauda Ta, Doamne, și Numele Tău să fie slăvit peste tot și pentru totdeauna”.

Încă o dată Îți mulțumim pentru clipa aceasta în care suntem împreună. Binecuvântează frații și surorile noastre, pe toți cei cărora le vei încredința un timp pentru un cuvânt; umple-i de puterea Duhului Sfânt. De toată puterea Duhului Sfânt. Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, revarsă din plin puterea Ta ca-n ziua Cincizecimii peste ai Tăi din Ierusalim, ca toți cei care vor ajunge aici să vadă și să simtă că Tu, Doamne, prin cuvintele Tale minunate, le vorbești. Fiecare inimă să simtă că un cuvânt ai trimis și pentru ea. Acest cuvânt s-o străpungă, s-o sfințească și s-o înnoiască, pentru ca să-Ți poată sluji cu adevărat. Binecuvântează fiecare cuvânt, fiecare vorbitor, fiecare ascultător al acestui cuvânt. Binecuvântează fiecare clipă și pe fiecare suflet care va veni aici. Și astfel, Doamne, cu toții să ne întoarcem mai buni, mai răbdători și mai credincioși.

Binecuvântează ziua aceasta și tradiția aceasta și fă ca, în fiecare an, rânduri tot mai mari și mai frumoase de suflete curate să se îndrepte spre aici, ca să se împărtășească de binecuvântarea Ta făgăduită acelora care vor asculta Cuvântul Tău și vor arăta recunoștință față de înaintașii lor, [urmând] pildele lor și cuvântul lor.

Pentru toate Îți mulțumim și ne închinăm Ție, rugându-Te să asculți această rugăciune și să ne dăruiești deplin binecuvântarea Ta, de la început și până la sfârșit. Și-n toți anii care vor mai [urma], Doamne, binecuvântează-i pe toți [și pe] fiecare care vor mai putea veni. Și ajută ca, până la venirea Ta, la acest mormânt mereu să fie împrospătate florile, lacrimile, sufletele, rugăciunile, puterea și râvna pentru Tine, până va cuprinde întreg neamul nostru și toate popoarele. Ca în felul acesta să fie binecuvântat tot mai frumos Numele Tău, până va veni împărăția Ta slăvită în care vom fi pentru totdeauna credincioși, pentru totdeauna uniți cu părinții noștri și cu copiii noștri, cu înaintașii și cu urmașii noștri în veșnica și fericita Ta Împărăție pe care o nădăjduim, pe care o așteptăm, pe care o dorim, pentru care ne rugăm, pentru care luptăm, pentru care suferim, pentru care trăim și pentru care vom muri, și pentru care vom învia. Ca să fim pentru totdeauna apoi nemaidespărțiți de Tine și de toți cei pe care ni i-ai dat și i-am iubit aici pe pământ (...). Căci a Ta este împărăția și puterea, și slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și-n vecii vecilor. Amin.

***

Lângă acest mormânt sfânt pentru noi, s-a statornicit astăzi bunul și frumosul obicei de a ne cinsti înaintașii noștri, împlinind dorința lor și Cuvântul lui Dumnezeu, în măsura în care putem fiecare dintre noi, în fiecare an, după cum a spus Părintele Iosif. Așa a lăsat el cuvântul lui testamentar: „În fiecare an, la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt - care este sărbătoarea Oastei Domnului, pentru că ea este un răsad al Duhului Sfânt, o revărsare a Duhului Sfânt pentru poporul nostru, pentru viața noastră, pentru lumea întreagă - „în fiecare an, la sărbătoarea aceasta, aduceți-vă aminte și veniți la mormântul meu cum veți putea fiecare, cu o lacrimă, cu o floare, cu o cântare, cu o mulțumire lui Dumnezeu, ca și de acolo de unde sunt, în pământ și-n cer, să văd că Lucrarea Domnului trăiește și biruiește. Și aceasta va fi și pentru mine o mângâiere, și pentru voi o binecuvântare”.

Deci, cu ajutorul Domnului, am ajuns și în acest an în această sărbătoare. Știe Domnul prin ce am trecut toți și prin ce a trebuit [cu toții] să alergăm ca să putem ajunge să putem încă o dată împlini această dorință a părintelui și această rugăminte a lui, și această datorie a noastră. Nădăjduim și ne rugăm Domnului să ne ajute să ne [împlinim], câtă vreme vom trăi și vom putea, această datorie. Pentru că față de părinții noștri care ne-au născut în Domnul pentru o viață veșnică, avem o datorie nemuritoare, o datorie eternă. După poruncile datoriei noastre față de Dumnezeu, dintre cele zece porunci (primele patru fiind față de Dumnezeu), celelalte [ne arată] datoria față de semeni. Și dintre datoriile acestea, cea dintâi este datoria față de părinți. Este un cuvânt care spune: „Dacă părintele tău trupesc și dacă părintele tău sufletesc au o trebuință mare de tine în același timp, dator ești să ajuți întâi pe părintele tău cel sufletesc și apoi pe cel trupesc. Pentru că cel trupesc te-a născut pentru o viață trecătoare, dar cel sufletesc te-a născut pentru o viață veșnică”. Și noi, care L-am aflat pe Domnul și am fost născuți din nou prin Cuvântul Său cel Sfânt și prin Duhul Sfânt datorită acestui mare și sfânt om al lui Dumnezeu, avem această datorie pentru totdeauna față de memoria lui.

Așa de fericit te simți când ți-ai putut împlini o datorie față de mama ta sau de tatăl tău trupesc! Atunci trebuie să ne simțim nespus mai fericiți când o astfel de datorie (mai ales când costă așa de puțin... ne-a cerut așa de puțin) ne-o putem împlini față de părintele nostru sufletesc.

Mângâiați-vă și obișnuiți-vă cu acest fel de a gândi. Să ne simțim fericiți numai atunci când ne-am făcut cu adevărat datoria față de cei cărora le suntem cei mai dintâi și pentru totdeauna datori.

Acest mormânt e singurul viu din tot cimitirul acesta și poate că din toate cimitirele... Acesta este un mormânt viu, nu-i mort. Toate celelalte morminte sunt acoperite cu lespezi de beton; acesta este cu viață, pentru că el este viu. Ori de câte ori trecem pe aici, vedem aici viața, comoara lui Dumnezeu, Evanghelia și exemplul trăirii acestei Evanghelii. Să venim de fiecare dată să ne însuflețim aici de harul pe care Dumnezeu l-a dat și-l va mai da totdeauna acelora care vor veni aici și vor căuta să-și împlinească datoria față de Dumnezeu și față de acela pe care Dumnezeu l-a trimis ca un ales sfânt, ca un profet, ca o făclie, ca un mesager Sfânt în mijlocul poporului nostru și în istoria țării noastre.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru astfel de oameni binecuvântați. Cât de mare a fost acest om sfânt, acum prea puțini văd. Va veni vremea însă când despre acest om se va vorbi cum se vorbește astăzi despre Sfântul Ioan Gură de Aur, despre Sfinții Părinți înaintași care au făcut - în mijlocul poporului în care au trăit, în mijlocul istoriei și-n mijlocul vremii lor în care au trăit - minuni. Au născut mii, sute de mii, milioane de suflete care se întorc la Dumnezeu și care aduc roadă pentru Dumnezeu, și care sunt în stare, în mijlocul stricăciunii veacului, să lumineze în mijlocul întunericului, după cum a spus Mântuitorul.

Așa să ne ajute Domnul să putem aduce totdeauna un respect sfânt și o împlinire fericită a acestor datorii. Pentru că acesta este pentru noi un prilej de mare binecuvântare de la Dumnezeu. Este scris: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Și Mântuitorul însuși a spus că această poruncă este singura însoțită de o făgăduință. Această datorie sfântă Dumnezeu ne-o va răsplăti. Toate ostenelile acestea nu vor fi uitate în fața lui Dumnezeu. Ci, pentru credincioșia arătată față de părinți, veți fi binecuvântați de copiii și de urmașii voștri în veci. Dați-vă toate silințele să cinstiți nu numai cu cuvântul și cu rugăciunea, ci cu lacrima și cu o floare, și cu exemplul vieții, cu ascultarea trăirii după voia și după îndemnul acelora care ne-au învățat pe noi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu și viața cea frumoasă. Aceasta înseamnă să fii cu adevărat om vrednic în mijlocul poporului tău, un părinte vrednic în familia ta, o mamă vrednică între copiii tăi, un frate vrednic între frați, un cetățean vrednic între cetățenii acestei patrii pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru viața aceasta. Să-i iubim și să-i privim cu toată cinstea, în tot ceea ce avem o datorie rânduită nouă de Cuvântul lui Dumnezeu. „Supuneți-vă stăpânirii” e o poruncă biblică, o poruncă sfântă, o poruncă dumnezeiască. Datoria noastră este să o împlinim cu conștiință. A fi harnici și cinstiți în locul nostru de muncă, în familia noastră și în societatea unde suntem, la serviciul de la care Dumnezeu a rânduit să ne câștigăm pâinea pentru noi și pentru copiii noștri... a fi harnici și a fi cinstiți e o datorie poruncită nouă de Dumnezeu. Este o trăsătură fundamentală pentru viața unui om credincios care zice că-L cunoaște pe Dumnezeu și care dorește să-și mântuiască sufletul său și să-și vadă fericită familia pe care i-a dat-o sau i-o va mai da Dumnezeu. Deci [avem] toate aceste datorii.

Trăim în mijlocul acestei patrii pe care trebuie s-o iubim; îi vorbim limba în care ne înțelegem cu sufletele pe care să le iubim, ne hrănim de pe pământul ei și suntem binecuvântați de cerul ei. Pe noi, Evanghelia, Cuvântul [Sfânt], înaintașii noștri ne-au învățat să le iubim toate acestea și să le trăim din toată inima, cu toată curăția și credincioșia vieții noastre, pentru ca să fim pildă tuturor celor cărora avem datoria să le spunem un cuvânt pe care ei nu-l cunosc, dar pe care îl văd și îl prețuiesc după felul de viață și de trăire pe care îl văd în noi.

Trebuie să-L iubim din toată inima pe Dumnezeul nostru și să ne dăm toate silințele să trăim după pilda înaintașilor noștri. Acest sol al lui Dumnezeu și slujitor al Lui sfânt care a fost părintele nostru - și rămâne părintele nostru sufletesc - ne este nu numai un îndemn, ci ne este o pildă să călcăm pe urmele lui. El a fost credincios până la sfârșit în credința părinților noștri. A fost preot al Bisericii noastre, a fost un propovăduitor al Evangheliei în învățătura părinților noștri și a trăit până la sfărșit în această învățătură, neabătându-se cu nimic de la calea și de la învățătura aceasta.

Să-i urmăm pilda. Nu ne interesează cum s-a purtat față de el lumea sau mai-marii lui în timpul vieții sale, ci ne interesează cum s-a purtat el față de ei. El s-a purtat frumos. Nu ne interesează cum se poartă lumea față de noi sau alții, la un moment dat. Ne interesează cum ne purtăm noi față de toți. Noi trebuie să-i iubim cu o iubire din Dumnezeu, să iertăm, să fim în toate privințele o pildă vrednică de urmat în mijlocul celor între care trăim. Și să ne dăm toate silințele ca ceea ce spunem din Cuvântul lui Dumnezeu să se vadă întâi și întâi realizat în viața noastră și-n trăirea noastră. Atunci tot ceea ce vom spune va fi plin de putere și de rod. Pentru că Lucrarea Oastei Domnului a fost trimisă de Dumnezeu în mijlocul poporului nostru ca o lumină și ca o sare, ca un îndemn spre viața veșnică, până când tot poporul nostru și toată patria noastră va fi un loc și un pământ binecuvântat de Dumnezeu, în care să ne putem privi printre lacrimi de iubire unii pe alții, să ne putem ajuta, să ne putem îndemna mereu la dragoste și la fapte bune, până când tot pământul va fi plin de Cuvântul Domnului - cum spune profetul - „ca fundul mării de apele ce-l acoperă” și să nu mai fie nevoie nimeni să spună fratelui său: „cunoaște pe Domnul”, că toți Îl [vor] cunoaște. Și astfel, în această cunoaștere, să trăim într-o armonie Sfântă, într-o viață cinstită și demnă, și vrednică, cum ne-a învățat pe noi Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, și cum ne-a spus nouă acest trimis al Său care este părintele nostru sufletesc și care a fost cel mai aproape profet al lui Dumnezeu, cel mai aproape de noi.

De aceea, în fiecare an trebuie să ne statornicim obiceiul sfânt, tradiția sfântă de a face un pelerinaj aici. Să ne simțim cum am merge la Ierusalim, pentru că locul acesta este o părticică din Ierusalim. Omul acesta este unul dintre apostolii lui Hristos. Locul acesta și mormântul acesta este unul sfânt pentru noi toți și aici totdeauna vom fi binecuvântați când vom veni și ne vom întoarce.

De aceea, îndemnul nostru este ca toți cei care am venit aici tot timpul pe care îl vom petrece aici să-l petrecem în deplină liniște sufletească, căutând să folosim acest prilej sfânt pentru refacerea noastră sufletească, pentru înălțarea noastră sufletească pentru creșterea și zidirea noastră sufletească pe temeiul credinței părinților noștri și să ne cultivăm în inimile noastre acele simțăminte curate și sfinte care au fost de la început trăsăturile frumoase ale poporului nostru: cinstea, credincioșia, iubirea, blândețea, bunătatea, omenia evanghelică pe care Mântuitorul ne-a poruncit-o și ne-a învățat-o și pe care părinții noștri au dovedit că le-au avut cu prisosință până astăzi. Pentru că chiar dacă au fost așezați în locurile cele mai grele și-n răscrucile cele mai aspre ale istoriei, iată că Dumnezeul părinților noștri a ocrotit poporul nostru, a păzit hotarele noastre, a păzit pământul nostru și l-a binecuvântat; și cerul de deasupra acestui pământ binecuvântat l-a binecuvântat și [pe] el. Pentru că au fost și mai există suflete care-L iubesc pe Dumnezeu și care doresc să-L slujească pe Dumnezeu în mijlocul acestui popor. Să fim și noi! Să înmulțim aceste suflete sfinte pentru care cerul se îndură de pământ; pentru care Dumnezeu binecuvântează lumea. Să înmulțim și noi numărul acestor suflete. Mamele noastre, surorile noastre să crească copii după voia lui Dumnezeu, pentru că aceștia vor fi garanția binecuvântărilor de mâine peste pământul nostru și peste viața noastră. Frații noștri să crească copii credincioși, înaintașii să crească urmași credincioși; și cu toții să înmulțim sămânța binelui, să se înmulțească sămânța lui Abel pentru care Dumnezeu binecuvântează orice loc unde se găsește. Pentru ca familiile să fie binecuvântate, satele să fie binecuvântate, ogoarele binecuvântate, orașele binecuvântate, țara binecuvântată. Și, din pricina noastră, să aibă Dumnezeu milă și de lumea cealaltă.

În felul acesta trebuie să trăim noi. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu a ridicat în mijlocul nostru Lucrarea Oastei Domnului. Și aceasta ne-a propovăduit-o acest sfânt martir și mucenic al lui Dumnezeu care în mijlocul nostru stă și ne predică și după aproape 50 de ani de când odihnește sub acest mormânt viu.

De aceea, tot timpul stării noastre aici, străduiți-vă și să ne străduim să folosim bine acest timp, meditând la cuvintele care se vor spune. Pentru că oricine se va ridica cu o poezie, cu o rugăciune, cu o cântare, cu un cuvânt va fi un trimis al Domnului. Și să căutăm fiecare, din fiecare cuvânt care ni se va spune, să tragem un folos pentru noi. Pentru ca atunci când ne vom întoarce, să ne întoarcem mai buni de cum am venit, mai credincioși de cum am venit, mai hotărâți pentru Domnul de cum am venit, mai sfinți de cum am venit! Pentru ca să ducem în mijlocul celorlalți care ne găsim ceva folositor de la acest Ierusalim.

Nu de mult a venit la noi cineva care a fost la Ierusalim. Ne-a adus o sticluță cu apă din râul Iordan, de acolo de unde S-a botezat Mântuitorul. O altă sticluță, cu apă de la fântâna lui Iacov; o alta, de la izvorul Maicii Domnului de la Nazaret; o alta, din grădina Ghetsimani. Ce minunat este când atingi și numai un strop material din această apă vie care este de acolo de unde au călcat picioarele Domnului, de unde s-au aplecat genunchii Lui, de unde au răsunat cuvintele Sale! Dar atunci Cuvântul cel viu, Apa cea Vie care vine din El cu cât mai mult înviorează sufletele noastre!

Să ne întoarcem de aici purtând încă în sufletele noastre gustul dulce al acestei Ape care izvorăște de la Golgota, de acolo de unde S-a răstignit Mântuitorul nostru și a câștigat pentru noi iertarea și mântuirea sufletelor noastre.

Vă rugăm, deci, tot timpul cât stăm aici... Până la ora douăsprezece va continua un program de vorbiri, de cântări, de poezii. Cine le are de la Domnul, să le reverse cu toată inima, cu toată încredințarea că Dumnezeu și Domnul Iisus sunt aici, că Duhul Sfânt este aici; că Tatăl Ceresc ne priveghează și Se uită cu bucurie peste noi. Acest îndemn vă spun: fiecare care va avea un cuvânt, o lacrimă, o rugăciune, un îndemn de la Duhul să-l facă așa ca în fața lui Dumnezeu. Și să știți că va fi binecuvântat.

În afară de asta, rugăm... fiindcă sunt și alte morminte, ale altora... Sunt oameni care s-au plâns că unii dintre cei care au venit aici au călcat pe florile lor și s-au purtat oarecum necuviincios față de morții lor. Să stăm, cât putem sta, liniștiți și în picioare, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și să nu dăm nimănui vreun prilej de poticnire... Să nu aruncăm hârtii și [alte] lucruri... și cutii, și... nu știu ce pe-aici prin cimitir. Deci să ne purtăm cu toată grija, în curăție, în evlavie, pentru ca în urma noastră să se vadă că aici au fost niște oameni deosebiți care au păstrat curățenie, au păstrat ordine, au păstrat rânduiala cea bună. Și în felul acesta [să spună cei] care vor rămâne în urma noastră că am fost oameni credincioși.

În felul acesta, până la ora douăsprezece va continua programul: vorbiri, cântări, poezii... Tot cel ce le are le va spune din partea Domnului ca pentru Domnul celor care ascultă. La ora douăsprezece, cu o rugăciune, vom face încheierea primei părți a programului nostru. Va urma o pauză de o oră, până va veni părintele la parastas. În timpul acesta se vor împărți niște colăcei pe care i-au pregătit niște frați pentru ca să se împartă în numele Domnului și-n amintirea Părintelui Iosif, după cum este scris: „Oricine va da un pahar cu apă în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit”. Deci în numele acestui om neprihănit, primiți o bucățică, o fărâmitură, o lumânare care se va putea [da], câte vor ajunge. Se vor împărți ca o amintire plăcută pe care o primim... Deci în pauza de la douăsprezece până la venirea părintelui, se vor putea face aceste lucruri. Frații vor fi aici, vreo trei, patru frați care vor împărți, la rând, colăcei și lumânări atâta cât am putut strânge... Să fie în ordine și în rânduială și fiecare va putea ajunge să ia...

În timpul acesta se vor face și alte pregătiri în vederea parastasului, până va veni părintele, că e ocupat la biserică.

Domnul să ne ajute ca până la sfârșitul zilelor noastre să ne putem face și această datorie în chip vrednic față de Domnul și față de frați.

Iar acum, cu aceste cuvinte, rugăm pe frații care vor fi anunțați să vină la cuvânt, să vorbească în așa fel încât să poată să fie auziți de către toți și fiecare atâta timp încât să facă loc și la alții, pentru că sunt foarte mulți frați care au [ceva de spus]; și surori care au câte o poezie. Cântările să fie alese acelea pe care le știu toți. Pentru ca cu toții să luăm parte și la cântare, și la cuvânt, împreună, pentru ca bucuria să fie deplină și Domnul să fie slăvit și mulțumit în mijlocul nostru.

Cu aceste cuvinte, mulțumim Domnului. Începe deci programul nostru de petrecere duhovnicească, de reculegere sufletească lângă acel mormânt sfânt. Și în această atmosferă sfântă dorim să ne petrecem tot timpul rânduit de Dumnezeu în mijlocul nostru, în liniște și în pace. Să ne dăm toate silințele să ne disciplinăm voința și gândirea, ca să ne păstrăm în liniște și-n ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu timpul acesta. Așa de repede va trece! La ora douăsprezece se va încheia totul. Așa că până atunci dorim din toată inima să ne sfătuim unii pe alții și să ne ajutăm, ca totul să se petreacă în ordine, în rânduială, în ascultare și-n liniște, după cum v-am rugat și după cum este nevoie.

Și cu acestea, mulțumind Domnului, vă spunem tuturor și din toată inima: Slăvit să fie Domnul!

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, lăudăm pe Domnul, mulțumindu-I pentru toate, acum și-n vecii vecilor. Amin. Slăvit să fie Domnul!