Foto Traian Dorz

S-a dus și a vestit

Traian Dorz - Hristos - Mântuitorul nostru

Maria Magdalena s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.
Învierea Domnului Isus Hristos din morți este și rămâne mereu marea și unica putere a creștinismului, mai presus ca a tuturor celorlalte religii ale pământului.
Prin Pătimirile Sale și prin moartea Sa pentru învățătura Lui, Mântuitorul a arătat toată valoarea Adevărului Evangheliei Sale.
Prin Învierea Sa Dumnezeiască, El a arătat puterea ei, mai presus ca oricare alta.
Propovăduitori înțelepți au avut și alte credințe,
martiriu au suferit și alți întemeietori de religii,
minuni au mai putut săvârși și alții,
- dar învierea din morți, dovedită și adevărată atât de minunat, n-a mai putut avea decât Isus Hristos, Dumnezeul și Întemeietorul mântuirii noastre.
Acest unic și cutremurător fapt, le-a dat tuturor celor mărturisite și lucrate de Isus, valoarea supremă de unic adevăr, de unică Autoritate, de unică mântuire.
Aceasta arată că tot ce a spus El este întocmai așa.
Că tot ce a făcut El, este de neschimbat.
Că tot ce a promis El, se va împlini negreșit.
Că Puterea Lui, dovedită mai presus decât atotputernicia morții, este autoritatea care le garantează pe toate câte le-a spus El.
Hristos a Înviat prin puterea Lui Însuși.
Am putere - a spus El!
Am putere să-Mi dau Viața. Și am putere s-o iau iarăși (Ioan 10, 16-18).
Asta a spus-o înainte - și a dovedit-o apoi.
Puterea să-și dea viața au mai avut-o mulți. Dar puterea să și-o ia iarăși, n-a avut-o decât Hristos.
Puterea să ia viața, o au mulți. Dar puterea să o dea iarăși, nu o are decât El Domnul Dumnezeu.
Hristos a dovedit și dovedește mereu că El este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, prin multele minuni și daruri strălucite.
Dar cea mai mare și unică minune a Dumnezeirii și a Slavei Sale este că El Singurul poate da viață și înviere oricărui crede în El și oricui vrea El.
Fiecare credincios adevărat al lui Isus, trebuie să treacă neapărat printr-o moarte și o înviere duhovnicească. Numai apoi poate deveni un ucenic al Lui.
Biserica lui Hristos fiind Trupul Lui (Rom. 12, 5; 1 Cor. 10, 17),
și fiecare credincios fiind mădular al acestui trup (1 Cor. 12, 27),
- e de la sine înțeles că, după cum Hristos este de natură duhovnicească, tot așa și noi trebuie să fim duhovnicești.
Deci un creștin fără moarte și fără o înviere duhovnicească nu este și nu poate fi al lui Hristos (Ioan 3, 3; Rom. 8, 9).
Hristos chiar această condiție a și pus-o la început, fiecărui urmaș al Lui - cine nu-și dă viața pentru Mine - nu este vrednic de Mine (Matei 10, 39).
Pentru că cine nu-și dă viața sa veche, n-o poate lua pe cea nouă, dată de Hristos.
Cine nu moare nu poate să învieze.
Cine nu se leapădă de sine însăși nu poate deveni un rob al lui Isus.
Dar cine a trecut prin această primă moarte, nu va mai fi vătămat de cea de a doua (Apoc. 20, 6).
Va trebui să treacă, dar va trece-o nevătămat de ea, așa cum a trecut-o Hristos.
Căci puterea lui Hristos va trece și în ființa noastră cea nouă, - după cum puterea transformatorului în becul intrat în legătură cu el, printr-un fir sănătos și direct.
Credința în ideea Învierii, e în general ușoară de primit.
Dar credința în faptul Învierii, este mult mai grea.
Ușor spui: știu că va învia la învierea morților - cum a spus Marta (Ioan 11, 24).
Dar când te pomenești chiar în fața mortului gol, rămâi descumpănit de tot. Ușor poți crede că tatăl tău, soția ta, sau fiul tău, vor învia odată cândva din morți.
Dar când l-ai vedea aci și acum dintr-o dată, venind real și viu spre tine, vorbindu-ți pe nume și arătându-ți-se aievea - ce putere ți-ar trebui să crezi. Și să nu te pierzi de groază, cu toată iubirea ta față de el. Și cu toată credința ta în învierea din morți.
Iată marele merit și marea credință a celor dintâi martori și vestitori ai Învierii.
Le-a fost firește, destul de greu și lor să creadă în Hristos Cel Înviat din morți, dar îndată ce au crezut Învierea, n-a mai fost pe lumea aceasta nici o putere să-i mai oprească din vestirea ei. Încredințarea despre Învierea lui Isus era pecetluirea tuturor celorlalte încredințări despre El.
Faptul acesta unic în măreția și puterea Lui, le garanta pe toate cele din trecut. Și pe toate cele din viitor.
De nici o dovadă nu mai era nevoie că El este Dumnezeu.
De nici o mărturie nu mai era nevoie ca să creadă în El.
De nici o minune nu mai avem nici noi nevoie ca să ne convingem pe noi și pe alții, că Isus este Unicul Mântuitor al lumii, când am ajuns să credem în Învierea și Viața lui Hristos.
Și de nici o altă dovadă nu mai avem nevoie atunci spre a crede:
că Evanghelia Sa este Unicul adevăr,
că în El este Unica putere a Învierii Slăvite.
Și că nici o dezvinovățire nu ne va mai putea acoperi, dacă nu credem tot Cuvântul Său și nu-L ascultăm cu fapta.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Cutremurați și fericiți de uimire ne închinăm Ție.
Îngenunchem în fața Învierii Tale, și privim cu fața descoperită minunea care ne-a încredințat pe veci de puterea și Dumnezeirea Ta, strigăm și cântăm: Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.
Te rugăm umple-ne de înflăcărarea vestirii - și fă-ne ca toți cei cărora le vom mărturisi despre învierea în Tine, să vadă pe fața și pe viața noastră lumina și dovada încredințării ei.
Amin.
+
Articol 37 din 65
Folosește săgețile ← → pentru navigare