Maria Magdalena s-a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
Învierea Domnului Isus Hristos din morţi este şi rămâne mereu marea şi unica putere a creştinismului, mai presus ca a tuturor celorlalte religii ale pământului.
Prin Pătimirile Sale şi prin moartea Sa pentru învăţătura Lui, Mântuitorul a arătat toată valoarea Adevărului Evangheliei Sale.
Prin Învierea Sa Dumnezeiască, El a arătat puterea ei, mai presus ca oricare alta.
Propovăduitori înţelepţi au avut şi alte credinţe,
martiriu au suferit şi alţi întemeietori de religii,
minuni au mai putut săvârşi şi alţii,
- dar învierea din morţi, dovedită şi adevărată atât de minunat, n-a mai putut avea decât Isus Hristos, Dumnezeul şi Întemeietorul mântuirii noastre.
Acest unic şi cutremurător fapt, le-a dat tuturor celor mărturisite şi lucrate de Isus, valoarea supremă de unic adevăr, de unică Autoritate, de unică mântuire.
Aceasta arată că tot ce a spus El este întocmai aşa.
Că tot ce a făcut El, este de neschimbat.
Că tot ce a promis El, se va împlini negreşit.
Că Puterea Lui, dovedită mai presus decât atotputernicia morţii, este autoritatea care le garantează pe toate câte le-a spus El.
Hristos a Înviat prin puterea Lui Însuşi.
Am putere - a spus El!
Asta a spus-o înainte - şi a dovedit-o apoi.
Puterea să-şi dea viaţa au mai avut-o mulţi. Dar puterea să şi-o ia iarăşi, n-a avut-o decât Hristos.
Puterea să ia viaţa, o au mulţi. Dar puterea să o dea iarăşi, nu o are decât El Domnul Dumnezeu.
Hristos a dovedit şi dovedeşte mereu că El este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, prin multele minuni şi daruri strălucite.
Dar cea mai mare şi unică minune a Dumnezeirii şi a Slavei Sale este că El Singurul poate da viaţă şi înviere oricărui crede în El şi oricui vrea El.
Fiecare credincios adevărat al lui Isus, trebuie să treacă neapărat printr-o moarte şi o înviere duhovnicească. Numai apoi poate deveni un ucenic al Lui.
- e de la sine înţeles că, după cum Hristos este de natură duhovnicească, tot aşa şi noi trebuie să fim duhovniceşti.
Deci un creştin fără moarte şi fără o înviere duhovnicească nu este şi nu poate fi al lui Hristos (Ioan 3, 3; Rom. 8, 9).
Hristos chiar această condiţie a şi pus-o la început, fiecărui urmaş al Lui - cine nu-şi dă viaţa pentru Mine - nu este vrednic de Mine (Matei 10, 39).
Pentru că cine nu-şi dă viaţa sa veche, n-o poate lua pe cea nouă, dată de Hristos.
Cine nu moare nu poate să învieze.
Cine nu se leapădă de sine însăşi nu poate deveni un rob al lui Isus.
Va trebui să treacă, dar va trece-o nevătămat de ea, aşa cum a trecut-o Hristos.
Căci puterea lui Hristos va trece şi în fiinţa noastră cea nouă, - după cum puterea transformatorului în becul intrat în legătură cu el, printr-un fir sănătos şi direct.
Credinţa în ideea Învierii, e în general uşoară de primit.
Dar credinţa în faptul Învierii, este mult mai grea.
Dar când te pomeneşti chiar în faţa mortului gol, rămâi descumpănit de tot. Uşor poţi crede că tatăl tău, soţia ta, sau fiul tău, vor învia odată cândva din morţi.
Dar când l-ai vedea aci şi acum dintr-o dată, venind real şi viu spre tine, vorbindu-ţi pe nume şi arătându-ţi-se aievea - ce putere ţi-ar trebui să crezi. Şi să nu te pierzi de groază, cu toată iubirea ta faţă de el. Şi cu toată credinţa ta în învierea din morţi.
Iată marele merit şi marea credinţă a celor dintâi martori şi vestitori ai Învierii.
Le-a fost fireşte, destul de greu şi lor să creadă în Hristos Cel Înviat din morţi, dar îndată ce au crezut Învierea, n-a mai fost pe lumea aceasta nici o putere să-i mai oprească din vestirea ei. Încredinţarea despre Învierea lui Isus era pecetluirea tuturor celorlalte încredinţări despre El.
Faptul acesta unic în măreţia şi puterea Lui, le garanta pe toate cele din trecut. Şi pe toate cele din viitor.
De nici o dovadă nu mai era nevoie că El este Dumnezeu.
De nici o mărturie nu mai era nevoie ca să creadă în El.
De nici o minune nu mai avem nici noi nevoie ca să ne convingem pe noi şi pe alţii, că Isus este Unicul Mântuitor al lumii, când am ajuns să credem în Învierea şi Viaţa lui Hristos.
Şi de nici o altă dovadă nu mai avem nevoie atunci spre a crede:
că Evanghelia Sa este Unicul adevăr,
că în El este Unica putere a Învierii Slăvite.
Şi că nici o dezvinovăţire nu ne va mai putea acoperi, dacă nu credem tot Cuvântul Său şi nu-L ascultăm cu fapta.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Cutremuraţi şi fericiţi de uimire ne închinăm Ţie.
Îngenunchem în faţa Învierii Tale, şi privim cu faţa descoperită minunea care ne-a încredinţat pe veci de puterea şi Dumnezeirea Ta, strigăm şi cântăm: Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Te rugăm umple-ne de înflăcărarea vestirii - şi fă-ne ca toţi cei cărora le vom mărturisi despre învierea în Tine, să vadă pe faţa şi pe viaţa noastră lumina şi dovada încredinţării ei.
Amin.
+