Să ard de sete...
Traian Dorz - Hristos - Răscumpărătorul nostru
Să ard de sete tot n-aș bea
din apele stricate
ce le-ntâlnesc în calea mea
prin lumea de păcate.
Să mor de foame, tot n-ating
mâncările-otrăvite
spre care ne-ncetat mă-mping
păcate și ispite.
Să crap de frig, nu mă-ncălzesc
la focuri vinovate
pe unde slugile pândesc
iubiri îndurerate.
Să pier în drumuri n-aș intra
în casa blestemată
care-ar zdrobi și-ar întrista
iubirea mea curată.
Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
ce diavolul mi-ntinde,
să zac în șanț, să mor sărac
pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plâng acum, un ceas,
cu Domnu-n părtășie
decât fără Hristos rămas
să plâng o veșnicie!
+
Până-a nu intra, socoate cum mai ieși sau cum te-ascunzi
înainte de-ntrebare socotește cum răspunzi,
înainte de-a promite socotește dacă poți
ca să n-ajungi de rușine și batjocură la toți.