Robii și aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei, și se încălzea.
Când iei hotărârea să mergi după Isus, trebuie să fii cu grijă la orice pas pe calea vieții și la orice împrejurare.
Căci în toate părțile, vrăjmașul a făcut căi lăturalnice. Și din toate părțile auzi îndemnuri să o iei pe una sau pe alta din rătăcirile pierzătoare.
Dintr-o parte te cheamă foloasele, din alta te împing pagubele.
Înspre una te îndeamnă o dorință, de alta te îndepărtează o teamă.
Și deși ai plecat cu cea mai frumoasă intenție, te pomenești curând că te-ai împotmolit în cea mai rușinoasă înfundătură.
Petru, curajosul și hotărâtul ucenic s-a luat pe urmele lui Isus și mergea după El de departe (Matei 26, 58).
L-a urmat pe Isus de departe...
L-a urmat pe Isus prea de departe.
De aceea a ajuns la ușă când era prea târziu.
De aceea a fost despărțit de El prea tare.
De aceea n-a ajuns lângă Isus, ci lângă niște robi și aprozi netrebnici, flecari și primejdioși.
De aceea s-a pierdut și de fratele său, care intrase cu Isus, alături de El, fiind atent la tot ce vorbește și face Domnul lui.
O, Dumnezeule Milostiv, iată starea cea mai rea și mai grea a unui ucenic al lui Isus.
Înstrăinarea de Hristos a schimbat cu totul felul de a fi al ucenicului cel care până era cu Hristos fusese atât de strălucit.
Dintr-un om atât de hotărât mai nainte, ajunge un om plin de frică.
Dintr-un suflet cinstit și curat, ajunge să se folosească de minciună.
Dintr-o inimă tare ca o stâncă, ajunge o inimă clătinată ca o trestie.
Ce bine era dacă ucenicul rămânea aproape și nedespărțit de Isus Domnul său.
Privirea lui Isus l-ar fi întărit.
Cuvântul lui Isus l-ar fi îmbărbătat.
Răbdarea lui Isus l-ar fi însuflețit
- și n-ar fi ajuns niciodată unde este acum.
Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, fiecare se lasă ispitit de propria lui slăbiciune.
În loc să avem uneori curiozități omenești, să auzim păreri omenești și să aflăm intenții omenești - mai bine să avem grijă să nu-L pierdem din vedere pe Isus.
Mai bine să rămânem hotărâți lângă El.
Mai bine să-i lăsăm pe toți oamenii, să nu ne pese de orice ar spune și ar face ei - și să mergem cu Isus, așa cum I-am și promis cu cel mai puternic legământ.
Scump ucenic al Domnului, ce tristă este starea în care ești ajuns acum.
Tu ai pornit după Domnul - și iată ai ajuns între robii vrăjmașului Său.
Tu n-ai pornit să ajungi acolo, dar dacă n-ai urmat îndeaproape pe Domnul tău - iată că acolo ai ajuns.
Acum ei te întreabă despre Hristos nu ca să-L cinstească pe El, ci ca să te batjocorească pe tine.
Nu vreau să creadă și ei în Dumnezeul tău ci vreau să-ți nimicească și credința ta.
Nu vreau să-și încredințeze inimile lor, ci vreau să-ți îndoiască inima ta.
Ei vreau să te facă să-ți pierzi credința ta în Isus... Credința ta care făcuse acea frumoasă mărturisire: noi credem că Tu ești Hristosul Fiul Dumnezeului Celui Viu (Matei 16, 16).
Desigur e mare păcatul de a-i nimici bucuria, libertatea și viața unui om nevinovat, dar a-i nimici credința lui în Dumnezeul său,
a-l face să se lepede de Numele Cel Sfânt al Domnului său,
a-l împinge să batjocorească Sângele Crucii Răscumpărătoare și pe Duhul harului sfințitor (Fap. Ap. 26, 11),
Și de acest păcat se fac vinovați toți cei care caută și reușesc să-l facă pe un ucenic al lui Hristos să se lepede de Domnul și Dumnezeu lui și să-și vândă pe frații și pe familia sa.
Scumpi frați care stați tari lângă Domnul, să aveți milă de frații noștri sinceri și buni, dar care ajung într-un moment de slăbiciune, când se pomenesc între ziduri primejdioase și lângă oameni primejdioși.
Ei sunt despărțiți de Domnul, sunt luați dintre ai lor, sunt rupți de frați.
Au ajuns în locuri și în stări în care n-au mai fost niciodată.
Vrăjmașul îi înconjoară și îi lovește din toate părțile.
Satana îi ispitește cu toate mijloacele lui nimicitoare.
Rugați-vă pentru ei, rugați-vă toți stăruitor pentru ei,
și nu judecați ziua, ceea ce ei au fost siliți să facă noaptea.
Nu judecați în libertate, ceea ce ei au fost siliți să facă închiși.
Nu judecați când vă este vouă cel mai bine, ceea ce ei au fost siliți să facă atunci când le era lor cel mai rău. Dacă ei recunosc când s-au îndreptat.
Ci rugați-vă mai degrabă să nu cădeți în asemenea ispite și voi.
Căci poate voi nu v-ați mai ridica niciodată, dar ei s-au ridicat. Care s-au mai ridicat - și dintre ei.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Binecuvântat să fii Tu care știi cernerea nemiloasă care ne așteaptă adeseori în viață,
și Te rogi, mijlocind pentru izbăvirea noastră.
Binecuvântat să fii Tu care deși am fost slabi și ne-am uitat uneori, în ceasurile grelelor ispite, legământul nostru sfânt - totuși Tu nu ne-ai lăsat.
Noi poate ne-am lepădat atunci de Tine, dar Tu nu Te-ai lepădat de noi, căci vedeai că nu eram așa.
Și ai aruncat vina lepădării nu asupra ucenicului zdrobit - ci asupra nelegiuitului care se folosea de puterea lui cea mare împotriva nevinovatului Tău cel mai slab.
Ajută-ne Doamne Isuse să nu mai fim slabi.
Amin.