Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
Când iei hotărârea să mergi după Isus, trebuie să fii cu grijă la orice pas pe calea vieţii şi la orice împrejurare.
Căci în toate părţile, vrăjmaşul a făcut căi lăturalnice. Şi din toate părţile auzi îndemnuri să o iei pe una sau pe alta din rătăcirile pierzătoare.
Dintr-o parte te cheamă foloasele, din alta te împing pagubele.
Înspre una te îndeamnă o dorinţă, de alta te îndepărtează o teamă.
Şi deşi ai plecat cu cea mai frumoasă intenţie, te pomeneşti curând că te-ai împotmolit în cea mai ruşinoasă înfundătură.
Petru, curajosul şi hotărâtul ucenic s-a luat pe urmele lui Isus şi mergea după El de departe (Matei 26, 58).
L-a urmat pe Isus de departe...
L-a urmat pe Isus prea de departe.
De aceea a ajuns la uşă când era prea târziu.
De aceea a fost despărţit de El prea tare.
De aceea n-a ajuns lângă Isus, ci lângă nişte robi şi aprozi netrebnici, flecari şi primejdioşi.
De aceea s-a pierdut şi de fratele său, care intrase cu Isus, alături de El, fiind atent la tot ce vorbeşte şi face Domnul lui.
O, Dumnezeule Milostiv, iată starea cea mai rea şi mai grea a unui ucenic al lui Isus.
Înstrăinarea de Hristos a schimbat cu totul felul de a fi al ucenicului cel care până era cu Hristos fusese atât de strălucit.
Dintr-un om atât de hotărât mai nainte, ajunge un om plin de frică.
Dintr-un suflet cinstit şi curat, ajunge să se folosească de minciună.
Dintr-o inimă tare ca o stâncă, ajunge o inimă clătinată ca o trestie.
Ce bine era dacă ucenicul rămânea aproape şi nedespărţit de Isus Domnul său.
Privirea lui Isus l-ar fi întărit.
Cuvântul lui Isus l-ar fi îmbărbătat.
Răbdarea lui Isus l-ar fi însufleţit
- şi n-ar fi ajuns niciodată unde este acum.
Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, fiecare se lasă ispitit de propria lui slăbiciune.
În loc să avem uneori curiozităţi omeneşti, să auzim păreri omeneşti şi să aflăm intenţii omeneşti - mai bine să avem grijă să nu-L pierdem din vedere pe Isus.
Mai bine să rămânem hotărâţi lângă El.
Mai bine să-i lăsăm pe toţi oamenii, să nu ne pese de orice ar spune şi ar face ei - şi să mergem cu Isus, aşa cum I-am şi promis cu cel mai puternic legământ.
Scump ucenic al Domnului, ce tristă este starea în care eşti ajuns acum.
Tu ai pornit după Domnul - şi iată ai ajuns între robii vrăjmaşului Său.
Tu n-ai pornit să ajungi acolo, dar dacă n-ai urmat îndeaproape pe Domnul tău - iată că acolo ai ajuns.
Acum ei te întreabă despre Hristos nu ca să-L cinstească pe El, ci ca să te batjocorească pe tine.
Nu vreau să creadă şi ei în Dumnezeul tău ci vreau să-ţi nimicească şi credinţa ta.
Nu vreau să-şi încredinţeze inimile lor, ci vreau să-ţi îndoiască inima ta.
Ei vreau să te facă să-ţi pierzi credinţa ta în Isus... Credinţa ta care făcuse acea frumoasă mărturisire: noi credem că Tu eşti Hristosul Fiul Dumnezeului Celui Viu (Matei 16, 16).
Desigur e mare păcatul de a-i nimici bucuria, libertatea şi viaţa unui om nevinovat, dar a-i nimici credinţa lui în Dumnezeul său,
a-l face să se lepede de Numele Cel Sfânt al Domnului său,
a-l împinge să batjocorească Sângele Crucii Răscumpărătoare şi pe Duhul harului sfinţitor (Fap. Ap. 26, 11),
Şi de acest păcat se fac vinovaţi toţi cei care caută şi reuşesc să-l facă pe un ucenic al lui Hristos să se lepede de Domnul şi Dumnezeu lui şi să-şi vândă pe fraţii şi pe familia sa.
Scumpi fraţi care staţi tari lângă Domnul, să aveţi milă de fraţii noştri sinceri şi buni, dar care ajung într-un moment de slăbiciune, când se pomenesc între ziduri primejdioase şi lângă oameni primejdioşi.
Ei sunt despărţiţi de Domnul, sunt luaţi dintre ai lor, sunt rupţi de fraţi.
Au ajuns în locuri şi în stări în care n-au mai fost niciodată.
Vrăjmaşul îi înconjoară şi îi loveşte din toate părţile.
Satana îi ispiteşte cu toate mijloacele lui nimicitoare.
Rugaţi-vă pentru ei, rugaţi-vă toţi stăruitor pentru ei,
şi nu judecaţi ziua, ceea ce ei au fost siliţi să facă noaptea.
Nu judecaţi în libertate, ceea ce ei au fost siliţi să facă închişi.
Nu judecaţi când vă este vouă cel mai bine, ceea ce ei au fost siliţi să facă atunci când le era lor cel mai rău. Dacă ei recunosc când s-au îndreptat.
Ci rugaţi-vă mai degrabă să nu cădeţi în asemenea ispite şi voi.
Căci poate voi nu v-aţi mai ridica niciodată, dar ei s-au ridicat. Care s-au mai ridicat - şi dintre ei.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Binecuvântat să fii Tu care ştii cernerea nemiloasă care ne aşteaptă adeseori în viaţă,
şi Te rogi, mijlocind pentru izbăvirea noastră.
Binecuvântat să fii Tu care deşi am fost slabi şi ne-am uitat uneori, în ceasurile grelelor ispite, legământul nostru sfânt - totuşi Tu nu ne-ai lăsat.
Noi poate ne-am lepădat atunci de Tine, dar Tu nu Te-ai lepădat de noi, căci vedeai că nu eram aşa.
Şi ai aruncat vina lepădării nu asupra ucenicului zdrobit - ci asupra nelegiuitului care se folosea de puterea lui cea mare împotriva nevinovatului Tău cel mai slab.
Ajută-ne Doamne Isuse să nu mai fim slabi.
Amin.