Să-L arătăm pe Tatăl
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Veniți să le arătăm pe Tatăl Ceresc, tuturor oamenilor.
Nu numai cu degetul nostru, arătând sus spre cer, unde este El,
sau numai în jos la dreapta sau la stânga - unde se vede El în toate făpturile Lui,
și nu numai cu cuvintele noastre oricât de frumoase ar fi, vorbind, scriind, cântând sau rugându-ne,
- ci mai ales să-L arătăm oamenilor pe Tatăl Ceresc cu trăirea noastră plină de înțelepciune, de putere, de dreptate și de iubire.
2 - Să-L arătăm pe Tatăl, așa cum au nevoie toți oamenii să-L cunoască spre a-L iubi și a-L cunoaște toți acei care privesc la noi, după cum a spus Domnul nostru Isus: „Așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei văzând faptele voastre să-L preamărească pe Tatăl”.
3 - Mântuitorul Hristos a trecut pe lângă mulți oameni fără ca ei să-L vadă în cei ce-L purtau
și între cei ce-L ascultau.
A stat între mulți fără să-L cunoască.
Și a plecat de la ei fără să fi știut că a fost.
O, ce dureroasă este starea acelor nefericite suflete!
4 - Câți dintre cei care își deschid astăzi mâna, și casa, și inima - văd într-adevăr că Acela care intră pe poarta lor,
sau stă la masa lor,
sau se odihnește în patul lor,
- este El, Isus, Împăratul Ceresc, - care a venit la ei sub înfățișarea asta?
Totuși, primiți mereu pe frați, primiți pe oaspeți, primiți pe săraci în Numele Lui - fiindcă El vine în numele lor.
5 - Câți dintre cei care merg la auzirea Cuvântul Lui Sfânt, văd Cartea Scripturilor în
Mâna lui Isus?
și ascultă prin cel ce vorbește, Glasul Gurii Lui?
Câți din cei îndemnați spre binefaceri, spre înfrânare, spre rugăciune, spre osteneli, spre curăție, - iau aceste îndemnuri ca din partea Lui?
sau dacă sunt mustrați pentru lipsa acestora,
- văd într-adevăr pe Hristos în cel care le vorbește,
în cel care îi mustră,
în cel care îi îndeamnă?
6 - Acela care vede la poarta lui numai pe un om,
sau vede la masa lui numai un pământean,
sau vede în casa lui numai un semen,
- acela se va purta cu cel venit după inima sa, după dispoziția sa, după mâna sa.
- Dar cine Îl vede pe Hristos în fiecare dintr-aceștia, acela se va purta după Cuvântul Lui Sfânt și cutremurător, având grijă de a face și de a fi față de fiecare astfel de oaspete venit în casa lui, - totdeauna așa cum i-ar fi lui Dumnezeu, nu unui om.
7 - Cine vede în biserică sau în adunare vorbind numai pe un om și aude numai un cuvânt omenesc acela vine când vrea la biserică și iese când îi place de la adunare.
Aceluia dacă îi este sete, nu așteaptă până când trebuie să plece, ci iese și caută apă să bea,
aceluia dacă îi este somn, nu așteaptă până când ajunge acasă ca să se culce în pat, ci doarme la biserică sau în adunare fără rușine,
aceluia dacă îi vine pe limbă o vorbă, nu-și oprește limba, ci o spune ori în dreapta, ori în stânga, nu-i pasă...
- fiindcă acela nu-L vede acolo pe Dumnezeu, și de aceea nu-i este teamă.
8 - Acela care nu-L vede pe Domnul în biserică și în adunare, ori de câte ori aude ușa se uită înapoi ca să vadă cine vine sau cine iese.
Acela ori de câte ori șoptește cineva, trage cu urechea ca să audă șoapta omului aceluia, și nu să asculte Cuvântul Sfânt,
și ori de câte ori îi vine, se scoală, se întoarce, se mută, - fără sfială, fără rușine, fără teamă...
Ce mai poate vedea în felul acesta, un astfel de om?
și ce mai poate auzi?
Și ce mai poate învăța - un astfel de om neascultător și nepăsător, atunci de Hristos?
chiar dacă este lângă El și în fața Lui?
9 - Cine primește un sfat cu îndărătnicie
și un îndemn cu nepăsare
și o mustrare cu mânie
și o îndrumare cu silă
și o învățătură cu dispreț
și un frate cu răceală
și o încercare cu cârtire,
- acela cum să-L vadă pe Hristos în toate acestea? Și cum să ajungă la Tatăl?
10 - Dacă ai văzut odată pe Hristos și ai auzit vreodată Cuvântul Lui, atunci toată umblarea ta printre oameni, printre lucruri și printre împrejurări trebuie să fie o umblare din care să se vadă că într-adevăr tu L-ai văzut pe Hristos.
11 - Pentru orice lucrare bună este nevoie de o putere ceva mai mare decât lucrarea aceea.
Pentru o lucrare mai mică, desigur ajunge o putere mai mică, dar pentru o lucrare mai mare îți trebuie și o putere pe măsura ei.
Adună-ți mai întâi puterea începutului. Restul crește odată cu lucrul.
12 - În Cuvântul lui Dumnezeu este și Puterea lui Dumnezeu, după cum în curentul electric este forța sa.
Ceea ce Cuvântul zice, prin înțelepciunea Lui, aceea Cuvântul și face prin Puterea Sa
- după cum lumina este energie, înfăptuire.
13 - La Început când Cuvântul Dumnezeiesc a spus: - „Să fie Lumină!”, - chiar Cuvântul rostit a și făcut-o (Facere 1, 3).
Când Același Cuvânt a spus orbului: - „Capătă-ți vederea!” - chiar atunci Cuvântul spus i-a și dat-o (Marcu 10, 52).
Iar când El a spus slăbănogului: - „Scoală-te!” - Cuvântul Însuși l-a întărit și l-a sculat (Luca 5, 24-25).
Și tot așa cu toți acei pe care i-a mântuit Dumnezeu.
Deci tot așa va fi și cu tine. Dar crede!
14 - Nimic n-ar mai trebui să ne mai poată neliniști niciodată, când noi avem atâtea mari și multe dovezi de Puterea Domnului nostru Isus.
Nimic n-ar mai trebui să ne mai poată face să ne temem, când noi cunoaștem atâtea cazuri când grija Domnului pentru noi a făcut minuni.
Nimic să nu ne facă să ne mai îngrijorăm, sau să descurajăm, când noi avem un Tată Ceresc atât de Bogat, un Mântuitor atât de Bun și un Mângâietor atât de Dulce!
15 - Învață să cunoști Puterea lui Dumnezeu, care le face pe toate. Și învață să te bizuiești pe Ea.
Învață cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta, în toate căile vieții tale, să te bizuiești pe Puterea lui Dumnezeu,
ca să mergi cu o deplină pace a inimii tale pe orice drum pe care te cheamă sau te trimite El.
16 - Privește cu ochii liniștiți orice întâmplare,
ascultă netulburat orice veste,
rămâi neclintit în orice zguduiri, - dar să știi că nimeni pe lume nu-ți poate da această putere, decât Cuvântul lui Dumnezeu Cel Adevărat
și bizuirea deplină pe tot ce făgăduiește El.
Pentru că în El este deplina putere ca să și facă ceea ce spune.
Fii încredințat deplin, de acest cuvânt.
17 - Pentru multe ar trebui să credem noi în Dumnezeu. Tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facă numai să credem.
Ar trebui să credem pentru tot ce vedem, ziua și noaptea, fiindcă totul este minune și frumusețe creată de la El.
18 - Ar trebui să credem în Dumnezeul nostru pentru tot ce vedem. Primăvara, vara, toamna și iarna - adică de la nașterea noastră până la înmormântare,
ar trebui să credem pentru tot ce simțim în noi, în apropierea și depărtarea noastră,
căci pretutindeni este Dumnezeu Prezent prin toate Lucrările Sale.
19 - Dar dacă obișnuința cu toate acestea pune adesea peste ochii noștri cei sufletești un văl leneș și întunecos,
- atunci totuși există încă ceva,
ceva mai aproape de noi,
ceva din noi care ne vorbește și mai puternic despre El decât toate acestea,
există conștiința noastră
și amintirile noastre.
20 - Conștiința noastră nu este materie, ci este altceva, - fiindcă materia nu are conștiință de sine!
Amintirile noastre păstrează în ele atât de multe minuni petrecute cu noi înșine, sau în fața noastră -
sunt mult mai multe decât este necesar pentru a ne încredința despre Dumnezeul nostru.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm încredințează-ne de neclintit.
Amin.