Micimea noastră omenească
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Cercetăm de atâta timp Viața, Universul, Dimensiunea, Timpul și Cosmosul...
și ce știm din toate acestea oare, cu adevărat și sigur?
Iar din ceea ce știm, ce am ajuns să putem?
Doamne, ce este omul, ca să iei aminte la el? Ai milă de micimea noastră, căci numai și numai prostia o avem mare.
2 - Cercetăm de mii de ani Cuvântul lui Dumnezeu...
și înțelepciunea lucrărilor Lui...
și Tainele Voii Sale...
și adâncul legăturilor
și întinderea puterii
și desăvârșirea atotștiinței
și nemărginirea bunătății
și strălucirea Slavei
și dimensiunile iubirii
și măreția gândurilor minunate
și necuprinse ale lui Dumnezeu
- și ce oare au putut să cunoască din toate, chiar și cei mai înainte dintre noi oamenii?
3 - De aceea, pentru că noi știm atât de puțin, trebuie să avem milă, înțelegere și îngăduință față de toți semenii noștri care ni se par că știu și că fac și mai puțin decât noi.
Căci ei cunosc și mai puțin. Sau ni se pare nouă așa.
4 - Și pentru că nimeni dintre noi nu poate să se laude cu nimic înaintea lui Dumnezeu
- fiindcă nimeni nu este nici fără păcat și nici fără slăbiciuni și nici fără zbârcituri înaintea Luminii Lui, -
- nici unii dintre noi, oricine am fi, n-avem voie să fim necruțători, neiertători și neînțelegători față de slăbiciunile de-aproapelui nostru.
5 - Toți oamenii, în legăturile dintre noi, trebuie să fim împodobiți cu smerenie și înveșmântați cu dragoste, care este legătura desăvârșirii.
Căutând binele
și dorind curăția
și râvnind sfințirea
și iubind frații
și înțelegându-i pe toți oamenii,
- fiindcă toți suntem slabi și mici. Numai Singur Dumnezeu merită toată slava tuturor.
6 - Doar cu noi înșine avem drept să fim aspri.
Nouă înșine pretinzându-ne mai mult, noi înșine să ne străduim să ajungem înălțimea smereniei, purtându-ne aspru cu noi înșine, dar fiind blânzi cu toți ceilalți.
Fiindcă și noi avem aceleași slăbiciuni ca și ei
- după învățătura Domnului nostru Isus Hristos,
căci până la urmă tot dragostea rămâne singura, eterna și adevărata știință.
- Adevărul este înțelegerea dreaptă a învățăturii Sale.
- Viața este trăirea cu fapta, cu o conștiință totdeauna trează și curată atât a duhului cât și a literei tuturor acestor învățături ale Sale.
Într-adevăr numai în acest fel se poate ajunge la Dumnezeu.
8 - Dumnezeu mai întâi trebuie să fie cunoscut.
Apoi înțeles.
Și apoi ascultat!
Aceste stări merg una după alta. Și întregesc neapărat condiția mântuirii oricărui suflet.
Nimeni nu poate avea pe una fără celelalte.
Nici să ajungă la Dumnezeu numai cu primele, fără ultima.
9 - Acum, de vreme ce suntem bine încredințați că numai învățătura de Credință a Domnului nostru Isus Hristos este Calea, singura Cale pe care se poate ajunge la dobândirea mântuirii, - tot ce avem de făcut este să ne pătrundem de duhul ei
- și să împlinim condițiile ei. Numai cunoașterea nu-i de-ajuns.
10 - De vreme ce suntem la fel de încredințați că înțelegerea pe care ne-a lăsat-o înaintașii noștri prin Biserica Vie în care ne-am născut
și pe care dobândind-o prin credință, am căpătat și noi nașterea din nou, acesta este adevărul, pe care să-l păstrăm călăuzindu-ne după el ca după o lumină Dumnezeiască.
11 - Dar și mai bine încredințați trebuie să fim că dacă noi nu ne dăm toate silințele să împlinim cu fapta vieții, cu tot sufletul nostru,
în fiecare zi,
tot ce ne arată Calea și ne poruncește Adevărul, - noi nu vom ajunge la Dumnezeu
- căci nu avem viață.
12 - În zadar este pregătită Calea și arătat Adevărul, dacă noi cu viața nu-l dorim.
În zadar este bună Calea și drept Adevărul, dacă noi cu viața nu le urmăm.
În zadar este făcut drumul și pregătită căruța, dacă eu nu mă sui să merg cu ea.
În zadar cunosc Evanghelia și am harurile, dacă eu nu le folosesc în chip mântuitor.
13 - Dar oricât de adevărate sunt acestea
și oricât de mulți s-au mântuit prin ele până astăzi,
- ele nu ne vor folosi nouă decât spre o și mai mare osândă, dacă noi nu avem viață trăită ascultătoare în sfintele lor îndrumări!
14 - Calea și adevărul fără viață n-au mântuit pe nimeni.
Numai cunoașterea și învățătura fără trăire nu ne pot ajuta cu nimic, în fața morții și a Judecății pe nici unul dintre noi, oricine ar fi.
Trebuie viața, - fiecăruia și tuturor.
Trebuie neapărat viața, trăită în ascultarea lui Dumnezeu.
Ferice numai de cei care le au pe toate trei,
- dar mai ales pe ultima.
15 - Prin nici o altă învățătură decât a lui Hristos (2 Ioan 9) nu se poate ajunge la cunoașterea mântuitoare.
Prin nici o altă jertfă decât a lui Isus Hristos (1 Ioan 2, 2) - nu se poate avea iertarea și spălarea păcatelor.
16 - Prin nici o altă mijlocire decât a Domnului nostru Isus Hristos (1 Tim. 2, 5) - nu se poate afla împăcarea cu Dumnezeu.
- și nu va putea ajunge nimeni la mântuirea lui Dumnezeu.
17 - Dar acel binecuvântat suflet care a fost pătruns cu adevărat de aceste încredințări
care a luptat mereu și a trecut prin stările acestea,
care a ajuns cu adevărat să aibă fericita cunoaștere a lui Dumnezeu,
- acela va vedea mântuirea Lui, cu siguranță și cu strălucire.
18 - Ce minunată este această Dumnezeiască Lucrare spre mântuirea noastră:
Tatăl a trimis pe Fiul,
Fiul a trimis pe Duhul Sfânt,
iar Duhul Sfânt trimite pe ucenicii Săi, vasele și uneltele prin care lucrează El acum, spre împlinirea Planului Veșnic al Înțelepciunii, al Iubirii și al Bunătății lui Dumnezeu, față de om, creatura Sa, -
și față de toate creaturile urmașilor Lui.
19 - Lucrarea mântuirii noastre cere o parte din aceasta fiecărei Persoane din Sfânta Treime, potrivit cerințelor acestei Lucrări uriașe și veșnice,
- tot așa ne cere această Lucrare și partea noastră, întâi a fiecărui trimis al lui Dumnezeu la noi, cât și a noastră a fiecăruia, care vrem să ne mântuim.
20 - Și cele de Sus și cele de jos, toate ne cer nouă să-L arătăm lumii pe Tatăl.
Așa cum L-a arătat Mântuitorul Hristos, ucenicilor Săi.
Așa cum ne poruncește nouă tot Cuvântul Sfânt.
Și așa cum ne cer și așteaptă de la noi, toate sufletele care însetează după Dumnezeu.
Te rugăm Doamne, ajută-ne.
Amin.