Să mă mustrați prieteni

- Isaia, 40, 1-2 -

dac-am greșit cândva

dar nu uitați, nainte

priviți-mi fața mea.

Loviți-mă cu toții

de merit să loviți

dar aș dori nainte

în ochi să mă priviți.

Și cereți-mi osânda

de merit osândit

dar mai priviți odată

la trupul meu zdrobit.

Mai ascultați o clipă

la inima-mi din piept

ce plină i-a fost cupa

din Mâna Celui Drept.

Iar dacă toate-acestea

măsura n-au umplut

întindeți-mă prieteni

pe crucea grea de lut.

Voi săruta cu lacrimi

ciocanul nemilos

căci vreau plătit de toate

să intru la Hristos!

Toți suntem gata să mustrăm, - dar care-i gata oare

să și primească răbdător - o vorbă mustrătoare?

Din multe laude-ai puțin folos curat în viață

dar o mustrare, de-o primești, mult bine te învață.