Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.
Noi putem să cerem orice vrem, în rugăciunile noastre către Dumnezeu,
dar condiționarea pe care o pune El spre a ne asculta, - este: dacă rămânem în El.
Și dacă rămân în noi Cuvintele Lui.
Căci dacă rămânem în El, atunci vom cere totdeauna numai ceea ce voiește El.
Iar dacă rămân în noi Cuvintele Lui, atunci vom întrebuința totdeauna ceea ce ne dă, numai după cum voiește Duhul Său din noi.
Un om despre care am mai vorbit mi se plângea demult că toți oamenii de pe lume îi sunt vrăjmași.
Și mă întreba ce să facă el, că nu mai poate să se roage pentru vrăjmașii lui și că nu poate să nu-i urască.
Chiar despre frații credincioși, spunea el că i-au devenit cei mai nesuferiți, într-atâta ura mustrările lor, chiar și pe acelea numai din privirile celor pe care îi întâlnea.
Într-atâta îi osândea el pe toți cei care nu-l mai cercetează și nu-l mai doresc pe el, încât i-ar fi aruncat pe toți în iad.
I-am spus cu durere: Singurul nostru vrăjmaș când păcătuim, este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.
Dacă cu acest vrăjmaș noi ne împăcăm ascultându-l, atunci nu mai avem nici un alt vrăjmaș care să ne poată face răul cu adevărat.
Când Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne este prieten apărător, nimeni nu ne va mai putea osândi niciodată (Matei 5, 25; Rom. 8, 1).
Dar când Cuvântul Sfânt te osândește cine te mai poate ierta?
Caută de te împacă cu tot Cuvântul lui Hristos.
Caută de intră în ascultarea de toate poruncile Lui.
Caută de îndreaptă hotărât în viața ta tot ce mustră și osândește Dumnezeu,
- și atunci nu te teme. Atunci vei vedea cum îți devin dintr-odată prieteni sinceri toți cei care ți se pare că astăzi sunt vrăjmașii tăi,
vei vedea cum vor începe să te caute și să te iubească toți frații buni.
Dar chiar dacă nici unii dintre oameni nu ți-ar deveni niciodată prieteni ci ai avea numai răuvoitori, mulți dintre cei care te-ar dușmăni atunci pe nedrept n-ar putea nici unii să-ți mai facă vreun rău.
Fiindcă Dumnezeu Însuși veghează asupra celui nevinovat care Îl ascultă pe El, ca nimeni și nimic să nu-i facă rău, sau ceva spre rău.
Ci totul să se întoarcă și să lucreze, până la urmă, spre binele său.
Nici chiar vrăjmașul Satana, oricât l-ar prigoni pe un fiu al Domnului nu-i va putea face vreun rău, care să nu-i fie spre bine. Căci Dumnezeu Însuși îi va întoarce lui spre un și mai mare bine, chiar cel mai mare rău ce i s-ar putea face.
Iată pilda lui Iov cel credincios, este o mărturie veșnică și tare.
Dar pentru ca să ai un sfârșit ca al lui Iov, trebuie să ai mai întâi o curăție de inimă ca a lui (Iov 1, 8).
Nu te plânge că îți cad pietre în cap, când tu arunci în sus.
Nu te plânge că te stropești, când tu lovești în apă.
Și nu te plânge că te latră câinii, când tu umbli cu păr de lup pe tine.
Încetează tu să faci răul și va înceta și răul să ți se facă ție.
Asupra ta se întoarce numai ceea ce de la tine a pornit.
Este ca și cu ecoul de la munte, care îți răspunde din deal în deal și din vale în vale, numai ceea ce tu ai strigat.
Dacă strigi frumos, frumos ți se răspunde.
Dacă strigi urât, tot așa îți și auzi.
Dacă rămâi cu Hristos tot ce vei cere, și vei primi, îți va fi spre folos și spre bucurie. Chiar și ceea ce nu vei cere sau nu vei primi îți va fi tot spre bine.
Și tot ce nu vei primi, te va întrista, fiindcă ții mai mult nu la voia lui Hristos ci la voia ta.
Iată în folosul acesta ar trebui să judecăm noi totul.
Preabunule Mântuitor, Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru harul cel mare pe care mi l-ai făcut și mie de a mă chema la părtășia cu Tine și la cinstea de a fi ascultat, din partea Ta, oricând m-aș ruga Ție.
Te rog din toată inima mea ajută-mă să rămân totdeauna într-o evlavioasă și sfântă ascultare de tot Cuvântul Tău,
și într-o deplină unitate de trăire cu Tine Doamne,
pentru ca, cu cât voi fi mai după voia Ta, - să-Ți cer tot mai multe lucruri pe care Tu, cu bucurie să mi le poți asculta și împlini.
Și fă Doamne Isuse, să rămână în mine tot mai curat și mai fierbinte Cuvântul Tău,
pentru ca tot ce-mi dai Tu, eu să mă folosesc spre cea mai mare slavă a Numelui Tău,
și spre cea mai frumoasă împlinire a datoriei mele.
Amin.
+
Ce frumoasă-i curăția cea de Dumnezeu lucrată
când o lasă omu-n starea cea în care a fost dată
totul este-atunci frumsețe,
prospețime
și viață
- când păcatul se ivește, peste tot se lasă ceață.