Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
Noi putem să cerem orice vrem, în rugăciunile noastre către Dumnezeu,
dar condiţionarea pe care o pune El spre a ne asculta, - este: dacă rămânem în El.
Şi dacă rămân în noi Cuvintele Lui.
Căci dacă rămânem în El, atunci vom cere totdeauna numai ceea ce voieşte El.
Iar dacă rămân în noi Cuvintele Lui, atunci vom întrebuinţa totdeauna ceea ce ne dă, numai după cum voieşte Duhul Său din noi.
Un om despre care am mai vorbit mi se plângea demult că toţi oamenii de pe lume îi sunt vrăjmaşi.
Şi mă întreba ce să facă el, că nu mai poate să se roage pentru vrăjmaşii lui şi că nu poate să nu-i urască.
Chiar despre fraţii credincioşi, spunea el că i-au devenit cei mai nesuferiţi, într-atâta ura mustrările lor, chiar şi pe acelea numai din privirile celor pe care îi întâlnea.
Într-atâta îi osândea el pe toţi cei care nu-l mai cercetează şi nu-l mai doresc pe el, încât i-ar fi aruncat pe toţi în iad.
I-am spus cu durere: Singurul nostru vrăjmaş când păcătuim, este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.
Dacă cu acest vrăjmaş noi ne împăcăm ascultându-l, atunci nu mai avem nici un alt vrăjmaş care să ne poată face răul cu adevărat.
Când Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne este prieten apărător, nimeni nu ne va mai putea osândi niciodată (Matei 5, 25; Rom. 8, 1).
Dar când Cuvântul Sfânt te osândeşte cine te mai poate ierta?
Caută de te împacă cu tot Cuvântul lui Hristos.
Caută de intră în ascultarea de toate poruncile Lui.
Caută de îndreaptă hotărât în viaţa ta tot ce mustră şi osândeşte Dumnezeu,
- şi atunci nu te teme. Atunci vei vedea cum îţi devin dintr-odată prieteni sinceri toţi cei care ţi se pare că astăzi sunt vrăjmaşii tăi,
vei vedea cum vor începe să te caute şi să te iubească toţi fraţii buni.
Dar chiar dacă nici unii dintre oameni nu ţi-ar deveni niciodată prieteni ci ai avea numai răuvoitori, mulţi dintre cei care te-ar duşmăni atunci pe nedrept n-ar putea nici unii să-ţi mai facă vreun rău.
Fiindcă Dumnezeu Însuşi veghează asupra celui nevinovat care Îl ascultă pe El, ca nimeni şi nimic să nu-i facă rău, sau ceva spre rău.
Ci totul să se întoarcă şi să lucreze, până la urmă, spre binele său.
Nici chiar vrăjmaşul Satana, oricât l-ar prigoni pe un fiu al Domnului nu-i va putea face vreun rău, care să nu-i fie spre bine. Căci Dumnezeu Însuşi îi va întoarce lui spre un şi mai mare bine, chiar cel mai mare rău ce i s-ar putea face.
Iată pilda lui Iov cel credincios, este o mărturie veşnică şi tare.
Dar pentru ca să ai un sfârşit ca al lui Iov, trebuie să ai mai întâi o curăţie de inimă ca a lui (Iov 1, 8).
Nu te plânge că îţi cad pietre în cap, când tu arunci în sus.
Nu te plânge că te stropeşti, când tu loveşti în apă.
Şi nu te plânge că te latră câinii, când tu umbli cu păr de lup pe tine.
Încetează tu să faci răul şi va înceta şi răul să ţi se facă ţie.
Asupra ta se întoarce numai ceea ce de la tine a pornit.
Este ca şi cu ecoul de la munte, care îţi răspunde din deal în deal şi din vale în vale, numai ceea ce tu ai strigat.
Dacă strigi frumos, frumos ţi se răspunde.
Dacă strigi urât, tot aşa îţi şi auzi.
Dacă rămâi cu Hristos tot ce vei cere, şi vei primi, îţi va fi spre folos şi spre bucurie. Chiar şi ceea ce nu vei cere sau nu vei primi îţi va fi tot spre bine.
Şi tot ce nu vei primi, te va întrista, fiindcă ţii mai mult nu la voia lui Hristos ci la voia ta.
Iată în folosul acesta ar trebui să judecăm noi totul.
Preabunule Mântuitor, Doamne Isuse, Îţi mulţumesc pentru harul cel mare pe care mi l-ai făcut şi mie de a mă chema la părtăşia cu Tine şi la cinstea de a fi ascultat, din partea Ta, oricând m-aş ruga Ţie.
Te rog din toată inima mea ajută-mă să rămân totdeauna într-o evlavioasă şi sfântă ascultare de tot Cuvântul Tău,
şi într-o deplină unitate de trăire cu Tine Doamne,
pentru ca, cu cât voi fi mai după voia Ta, - să-Ţi cer tot mai multe lucruri pe care Tu, cu bucurie să mi le poţi asculta şi împlini.
Şi fă Doamne Isuse, să rămână în mine tot mai curat şi mai fierbinte Cuvântul Tău,
pentru ca tot ce-mi dai Tu, eu să mă folosesc spre cea mai mare slavă a Numelui Tău,
şi spre cea mai frumoasă împlinire a datoriei mele.
Amin.
+
Ce frumoasă-i curăţia cea de Dumnezeu lucrată
când o lasă omu-n starea cea în care a fost dată
totul este-atunci frumseţe,
prospeţime
şi viaţă
- când păcatul se iveşte, peste tot se lasă ceaţă.