Salvare și recunoștință
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - O, Marele nostru Dumnezeu, Ocrotitorul părinților noștri,
Tu Singur ai fost Salvatorul neamului nostru și - Singurul lui loc de adăpost din an în an, și din generație în generație până azi.
Poporul nostru chiar de la nașterea lui a fost luminat de cunoașterea Ta,
și istoria lui s-a născut odată cu credința lui cea dreaptă în Tine pe care au mărturisit-o părinții noștri până astăzi.
Sub Scutul Tău s-au adăpostit în toată crâncena lor istorie, din care cea mai mare parte este îngropată și azi în cel mai nepătruns întuneric.
2 - O, Doamne cât de recunoscător ar trebui să-Ți fie Ție tot neamul nostru
și cât de nedespărțit de Tine ar trebui să fie sufletul lui pe totdeauna.
Căci numai datorită bunătății și grijii Tale Doamne, pe care Tu i-ai arătat-o în chip cu totul deosebit, - a rămas neamul nostru cu viață până azi.
3 - Tu Doamne ai avut un plan binevoitor și milostiv cu neamul și poporul nostru.
De aceea i-ai trimis atâtea înștiințări și chemări minunate.
Nu înceta Doamne să-l iubești și să-l chemi, până va veni la Tine.
4 - Tu Doamne ai trimis neamului nostru și solia Oastei Tale, spre a-i da astfel un mijloc binecuvântat prin care să poată a Te sluji mai fericit.
O, Doamne, ai milă și nu ne lăsa acum să ne lăsăm de Tine,
ci dăruiește-i acestui popor o minte sănătoasă cu care să vină iarăși într-o și mai fierbinte dragoste la Tine.
Și apoi să rămână pe veci la Tine.
5 - Cele mai multe păcate le face omul pe față,
dar cele mai mari, le face în ascuns.
Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot mai are o parte de rușine și de frică în săvârșirea unor păcate,
și nu le face chiar în văzul altora...
6 - Deși în nebunia lui, omul care păcătuiește cu ușurință, de multe ori se laudă cu păcatele lui,
- totuși, sunt unele păcate pe care până și celui mai ticălos om, îi este greu să și le spună cu glas tare.
Aceste păcate întrec orice margine.
Făptașul lor le ascunde cât se poate mai tare, și cât se poate mai mult,
fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea de suferit pedeapsa ce-i aduce rușinea tuturor.
7 - Dar oricât de bine ar căuta făptașul să se ascundă, - este totuși Cineva care îl vede și îl urmărește pas cu pas.
Cineva care îl știe tot ce face,
și chiar atunci când se așteaptă mai puțin, îi dă pe față tot ce căutase el atât de mult și atât de bine să ascundă.
Păcate ascunse ani de zile, ies dintr-o dată la iveală din te miri ce nimic.
Asta este numai lucrarea lui Dumnezeu.
8 - Pare ciudat cum și făptașul însuși ajută la descoperirea faptei sale ascunse.
Printr-o mică nebăgare de seamă,
printr-un fir de păr lăsat,
printr-o urmă de deget,
printr-o vorbă scăpată,
printr-o privire sau un pas,
prin acestea s-au dat pe față adeseori nelegiuiri ascunse ani și ani...
Dumnezeu Însuși care a văzut totul, lucrează în acest fel spre a nu lăsa nedescoperit nici chiar pe pământul acesta fărădelegea.
9 - Chiar dacă necredinciosul nu vrea să recunoască în acestea lucrarea lui Dumnezeu, totuși acesta este adevărul: voia lui Dumnezeu îl descopere. Numai voia aceasta a lui Dumnezeu este cauza descoperirii multelor păcate ascunse.
Nu este oare o dovadă limpede pentru acest adevăr și faptul că iată nu rămâne nimic ascuns, - care să nu fie odată descoperit?
10 - Ferește-te să nu faci nimic din ceea ce este nedrept, necinstit și nebunesc.
Nu te bizui că știi să ascunzi bine ceea ce știi că nu-i permis să faci.
Nu este nici un ascunziș pe lume în care să poți scăpa de fapta ta cea rea.
Vei fi descoperit sigur!
11 - Faptele pe care le faci vor fi cunoscute și vor merge înaintea ta la judecata lui Dumnezeu,
iar pe urma lor, vei merge sigur și tu.
De aceea, oprește-te!
Nu mai face alt păcat.
Iar cele pe care le-ai făcut, mai bine mărturisește-le, căci pedeapsa ta va fi mai ușoară
și mântuirea ta mai cu putință, - dacă le vei mărturisi și le vei părăsi.
12 - O, Mare Dumnezeu Cunoscător a toate, și a tuturor,
Te rugăm veghează Tu Însuți neîncetat asupra împlinirii Cuvântului Tău.
Nu lăsa nedescoperit nici un păcat, - pentru ca să nu sufere fără nădejde cel nevinovat în locul celui vinovat,
și pentru ca să nu se îngâmfe inima nelegiuitului, zicând că nu este cine să știe și cine să pedepsească faptele nelegiuirii sale.
13 - Îngrozește-l Doamne pe îndrăznețul nelegiuit, care nu se teme de nimeni și de nimic, ci se îmbărbătează a face nedreptatea
și fă-l să vadă că totuși are de ce să se teamă.
14 - O, câte gânduri și dorințe, unele frumoase, altele îndrăznețe, iar cele mai multe nevrednice, nu mai ajung niciodată la împlinire!...
Pentru că omul care le face nu învață să-și numere bine zilele sale,
nici ale tinereții,
nici ale puterii,
nici ale înălțării sale.
- Iar zilele în care și-ar putea face binele, - trec mai repede decât prilejul așteptat
și mai grăbite decât ocazia dorită.
O, ce pustiu veșnic rămâne acolo unde nu este Dumnezeu!
15 - Omul care învață să calculeze milioanele de ani ai altora, nu învață adesea să-și numere bine puținele lui zilișoare,
- și se pomenește la capătul lor scurt, fără să fi realizat nimic altceva decât planuri...
Planuri goale și planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urâte...
Planuri, - pleavă.
16 - O, cât de atent își numără omul înțelept, omul cuminte, valorile lui cele mai alese, zilele sale,
atunci când știe bine că nu are timp și îngăduință să le mai numere decât o singură dată în viața lui.
17 - Cât de rodnic și folositor are grijă omul chibzuit, să-și trăiască fiecare zi din viața lui.
El este acel om care știe să ia bine seama la puținul număr al acestor zile,
- și la marele număr de datorii pe care trebuie să le împlinească în ele.
18 - O, dacă cei înțelepți ar putea găsi toate zilele pe care le pierd cei nebuni!...
Cu câte realizări fericite s-ar îmbogăți lumea!
19 - O, dacă cei bătrâni ar putea câștiga toate prilejurile pe care le nesocotesc cei tineri,
cu ce opere frumoase s-ar îmbogăți pământul!
Și dacă cei buni ar putea avea toate posibilitățile pe care le risipesc cei răi,
- cât de minunat ar fi folosite toate acestea pentru fericirea vieții tuturor!
20 - Dar când omul învață să-și știe număra bine toate zilele sale,
- adesea nu mai are sărmanul ce să numere.
Înțelept este acela care vede înainte, - spune proverbul, - căci în urmă toți proștii văd.
Ce mare lucru este să fii înțelept astăzi.
Astăzi - ca Timp: acum - ca prilej.
O Duhule Sfânt, dă-ne înțelepciunea Ta.
Amin.