Numărat şi împărţit
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Ţi-ai numărat tu bine puţinele zile pe care le mai ai, spre împlinirea multelor tale datorii?
Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine?
- şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc, sau folosindu-le rău?
Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui,
- ci eşti tot nehotărât şi azi?
Până când nu înveţi împărţirea vieţii spre mântuire?
2 - Ai avut, sau mai ai încă, o funcţie înaltă pe lume, -
sau o mare posibilitate de a face binele multor oameni,
sau chiar Lucrării lui Hristos,
- dar n-ai făcut!
Te-ai temut că îţi vei pierde scaunul înalt pe care stai, dacă vei face aceasta!
Dar oare cât crezi că totuşi îl vei mai ocupa?
Nu te temi mai degrabă de Dumnezeu?
3 - Când nu vei mai avea mâine şi nu vei mai avea prilej - ce vei face?
Nu este tot acelaşi lucru dacă ajungi la capătul vieţii cu braţele pline de roade
- sau cu mâinile goale!
Ori dacă îţi vei încheia viaţa frumos, sau dacă ţi-o vei sfârşi ca un netrebnic.
Trezeşte-te, căci vine curând marele examen!
4 - Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic,
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi chiar munca pentru El,
cu toate sudorile şi suferinţele ei, - devin ceva cu totul uşor şi plăcut,
atunci totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa fericită şi întăritoare a lui Hristos.
5 - Domnul nostru Isus Hristos, când ne-a chemat să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom avea necazuri...
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu ca să mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm Crucea Sa
- şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă.
Dar la sfârşitul tuturor - ne-a aşezat cununa vieţii veşnice.
6 - După o viaţă întreagă de trudnică ascultare şi de necontenite eforturi trupeşti şi sufleteşti în slujba cea sfântă a lui Hristos,
iată, întrebaţi pe cei care în toată curăţia inimii lor au trăit o astfel de viaţă,
- cum li s-a părut totul?
şi veţi vedea cum, cu o faţă plină de lumină şi de recunoştinţă pentru Domnul,
ei vor mărturisi cu toţii că toată viaţa lor cu Hristos, deşi le-a fost împreunată cu toate aceste greutăţi, lor nu li s-a părut a fi decât ca o plăcută stare la o umbră răcoritoare,
ca lângă un izvor dulce
- şi ca o dulce odihnă în pacea şi bucuria harului lui Dumnezeu.
Şi întocmai aşa este şi viaţa cu Hristos.
7 - Pentru cel ce a umblat cu Dumnezeu tot ce se părea a fi arşiţă şi durere şi trudă şi povară,
- s-a prefăcut într-o binecuvântată odihnă chiar în timpul încercării...
sau îndată după aceea.
8 - Nu există nicăieri pe lume un loc mai plăcut, mai dulce şi mai odihnitor,
- ca la Umbra Celui Atotputernic.
Acolo totul este liniştit şi mângâietor.
Puterea şi dragostea lui Dumnezeu potoleşte valurile,
alină durerile inimii,
spulberă temerile fricii -
şi înseninează lărgimile minţii şi ale cugetului...
9 - Fericit este sufletul care odată ce a venit la Hristos, rămâne cu hotărâre statornic în ascultarea smerită şi curată de voia Lui,
căci aceasta îi aduce toată binecuvântarea împărtăşită de umbra şi de adăpostul cel sfânt al Domnului.
10 - Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios
şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat de-a lungul urcuşului său.
Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă.
Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Dar tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijă să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la fiecare pas,
şi învăţături cum să cunoască şi să se ferească de primejdii şi de vrăjmaşi,
- ci şi asigurarea ajutorului Său
şi a ocrotirii Sale sigure şi puternice în orice loc şi împotriva oricărui vrăjmaş.
11 - Să fii convins, să fii absolut sigur, că trebuie să nu ai nici un fel de teamă, de nici un fel de vrăjmaş.
Nici de acei care umblă ziua în amiaza mare, adică oarecum legal, în contra ta.
Nici de cei care se furişează prin întuneric, adică iscoditorii ascunşi şi pânditori.
Da, trebuie să nu te temi de nici unii dintre ei.
Căci Dumnezeul tău este totdeauna între tine şi între ei.
12 - De un singur lucru trebuie să te temi neîncetat: - ca nu cumva să calci voia Domnului tău.
Ca nu cumva să te înşele vreun păcat.
Ca nu cumva să te dezlipeşti de Hristos, ieşind de sub ocrotirea Lui.
Căci atunci rămas fără adăpostul Lui, orice săgeată te poate ucide,
şi orice vrăjmaş te poate birui,
şi orice vânt te poate arunca în pierzare.
13 - La picioarele mântuitoare ale lui Hristos, să ştii că atâta vreme cât eşti acolo
şi rămâi acolo,
poţi să fii deplin liniştit şi încrezător, nu trebuie să te mai temi de nimic (Isaia 51, 6-7; Matei 10, 28).
Scutul tău este atât de puternic iar Stânca ta atât de înaltă, că nici o săgeată nu te va putea ajunge
şi nici o primejdie nu te poate ameninţa.
14 - Puterile Domnului, îngerii Săi - sunt unele din mijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiinţa,
de a salva şi de a pedepsi sau de a ucide...
Aceşti slujitori ai Domnului, însoţesc mereu pe oameni,
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viaţa lor de pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.
15 - Nebănuite puteri şi fiinţe cereşti trimise de Dumnezeu, însoţesc paşii noştri ai fiecăruia, în orice loc,
în orice clipă
şi în orice cale.
- Ochii lor văd,
urechile lor aud,
şi mâinile lor înseamnă tot ce facem.
16 - Dar cei care fac răul, trebuie să se teamă permanent,
căci dacă sabia slujitorilor pământeşti loveşte necruţător pe cei potrivnici stăpânului lor văzut,
- cu cât mai necruţător va fi lovit acela care calcă poruncile Celui Nevăzut (Rom. 13, 3-4; Evrei 12, 25).
17 - Credinciosule al lui Hristos, ţine bine minte: îngerii lui Dumnezeu te însoţesc şi pe tine în orice cale mergi,
ca să te ocrotească,
şi să te apere
şi să te ajute.
Ia bine seama pe ce căi mergi şi ce lucruri faci.
Fă totul în aşa fel ca niciodată sfinţii îngeri să nu fie siliţi să-şi întoarcă faţa cu durere sau cu ruşine, de la faptele tale, sau de la cuvintele tale.
18 - Când după o noapte liniştită pe care am petrecut-o odihnind în aşternutul nostru paşnic
şi în mijlocul familiei noastre îndestulate,
ori sub acoperişul nostru binecuvântat,
- noi ne trezim sănătoşi spre bucuria unei noi zile de muncă şi de mulţumiri,
- atunci frumos este să-L lăudăm pe Domnul şi să-I preamărim bunătatea Sa, care ne-a ocrotit odihna,
- ne-a păstrat viaţa
şi ne-a ţinut sub paza Sa tot ce avem.
19 - După o zi muncită cu spor,
după o cale urmată cu bine,
după o nouă împlinire a datoriei noastre,
- cum ar trebui, cu o bucurie mărită în conştiinţa noastră împăcată,
să-L lăudăm de frumos pe Domnul de la care am avut puterea şi ajutorul, pentru toată munca şi lupta rodnică de peste ziua care ne-am împlinit-o.
Să facem totdeauna asta, cu toată recunoştinţa noastră.
20 - Iar când din pricina neascultării noastre de Dumnezeu,
şi drept pedeapsă pentru căderile noastre,
sau ca un mijloc pentru curăţirea şi întoarcerea noastră din nou la El,
- vine o vreme în care Dumnezeu îngăduie să ajungem în încercarea focului, -
atunci, chiar şi atunci, frumos ar fi să-L lăudăm pe Domnul. Şi cu toată căinţa inimii noastre să căutăm iarăşi împăcarea cu El.
Căci în tot ce a făcut, a fost numai bunătatea grijii Lui, ca noi să nu pierim căzuţi în osânda păcatului nostru.
Dumnezeul nostru Bun, laudă şi mulţumire veşnică Ţie.
Amin.