Numărat și împărțit
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Ți-ai numărat tu bine puținele zile pe care le mai ai, spre împlinirea multelor tale datorii?
Câte ai câștigat din zilele tale folosindu-le bine?
- și câte ai pierdut nefolosindu-le deloc, sau folosindu-le rău?
Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui,
- ci ești tot nehotărât și azi?
Până când nu înveți împărțirea vieții spre mântuire?
2 - Ai avut, sau mai ai încă, o funcție înaltă pe lume, -
sau o mare posibilitate de a face binele multor oameni,
sau chiar Lucrării lui Hristos,
- dar n-ai făcut!
Te-ai temut că îți vei pierde scaunul înalt pe care stai, dacă vei face aceasta!
Dar oare cât crezi că totuși îl vei mai ocupa?
Nu te temi mai degrabă de Dumnezeu?
3 - Când nu vei mai avea mâine și nu vei mai avea prilej - ce vei face?
Nu este tot același lucru dacă ajungi la capătul vieții cu brațele pline de roade
- sau cu mâinile goale!
Ori dacă îți vei încheia viața frumos, sau dacă ți-o vei sfârși ca un netrebnic.
Trezește-te, căci vine curând marele examen!
4 - Sub ocrotirea Celui Preaînalt
și la umbra Celui Atotputernic,
nu există nimic primejdios și nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile și jertfele și chiar munca pentru El,
cu toate sudorile și suferințele ei, - devin ceva cu totul ușor și plăcut,
atunci totul este îndulcit și înviorat de prezența fericită și întăritoare a lui Hristos.
5 - Domnul nostru Isus Hristos, când ne-a chemat să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom avea necazuri...
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu ca să mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm Crucea Sa
- și să intrăm pe ușa Lui cea îngustă.
Dar la sfârșitul tuturor - ne-a așezat cununa vieții veșnice.
6 - După o viață întreagă de trudnică ascultare și de necontenite eforturi trupești și sufletești în slujba cea sfântă a lui Hristos,
iată, întrebați pe cei care în toată curăția inimii lor au trăit o astfel de viață,
- cum li s-a părut totul?
și veți vedea cum, cu o față plină de lumină și de recunoștință pentru Domnul,
ei vor mărturisi cu toții că toată viața lor cu Hristos, deși le-a fost împreunată cu toate aceste greutăți, lor nu li s-a părut a fi decât ca o plăcută stare la o umbră răcoritoare,
ca lângă un izvor dulce
- și ca o dulce odihnă în pacea și bucuria harului lui Dumnezeu.
Și întocmai așa este și viața cu Hristos.
7 - Pentru cel ce a umblat cu Dumnezeu tot ce se părea a fi arșiță și durere și trudă și povară,
- s-a prefăcut într-o binecuvântată odihnă chiar în timpul încercării...
sau îndată după aceea.
8 - Nu există nicăieri pe lume un loc mai plăcut, mai dulce și mai odihnitor,
- ca la Umbra Celui Atotputernic.
Acolo totul este liniștit și mângâietor.
Puterea și dragostea lui Dumnezeu potolește valurile,
alină durerile inimii,
spulberă temerile fricii -
și înseninează lărgimile minții și ale cugetului...
9 - Fericit este sufletul care odată ce a venit la Hristos, rămâne cu hotărâre statornic în ascultarea smerită și curată de voia Lui,
căci aceasta îi aduce toată binecuvântarea împărtășită de umbra și de adăpostul cel sfânt al Domnului.
10 - Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios
și multe curse și primejdii îl pândesc neîncetat de-a lungul urcușului său.
Mulți urmăritori vor fi puși mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă.
Și multe curse îi sunt așezate în calea lui.
Dar tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijă să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la fiecare pas,
și învățături cum să cunoască și să se ferească de primejdii și de vrăjmași,
- ci și asigurarea ajutorului Său
și a ocrotirii Sale sigure și puternice în orice loc și împotriva oricărui vrăjmaș.
11 - Să fii convins, să fii absolut sigur, că trebuie să nu ai nici un fel de teamă, de nici un fel de vrăjmaș.
Nici de acei care umblă ziua în amiaza mare, adică oarecum legal, în contra ta.
Nici de cei care se furișează prin întuneric, adică iscoditorii ascunși și pânditori.
Da, trebuie să nu te temi de nici unii dintre ei.
Căci Dumnezeul tău este totdeauna între tine și între ei.
12 - De un singur lucru trebuie să te temi neîncetat: - ca nu cumva să calci voia Domnului tău.
Ca nu cumva să te înșele vreun păcat.
Ca nu cumva să te dezlipești de Hristos, ieșind de sub ocrotirea Lui.
Căci atunci rămas fără adăpostul Lui, orice săgeată te poate ucide,
și orice vrăjmaș te poate birui,
și orice vânt te poate arunca în pierzare.
13 - La picioarele mântuitoare ale lui Hristos, să știi că atâta vreme cât ești acolo
și rămâi acolo,
poți să fii deplin liniștit și încrezător, nu trebuie să te mai temi de nimic (Isaia 51, 6-7; Matei 10, 28).
Scutul tău este atât de puternic iar Stânca ta atât de înaltă, că nici o săgeată nu te va putea ajunge
și nici o primejdie nu te poate amenința.
14 - Puterile Domnului, îngerii Săi - sunt unele din mijloacele Domnului de a ajuta și de a înștiința,
de a salva și de a pedepsi sau de a ucide...
Acești slujitori ai Domnului, însoțesc mereu pe oameni,
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viața lor de pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.
15 - Nebănuite puteri și ființe cerești trimise de Dumnezeu, însoțesc pașii noștri ai fiecăruia, în orice loc,
în orice clipă
și în orice cale.
- Ochii lor văd,
urechile lor aud,
și mâinile lor înseamnă tot ce facem.
16 - Dar cei care fac răul, trebuie să se teamă permanent,
căci dacă sabia slujitorilor pământești lovește necruțător pe cei potrivnici stăpânului lor văzut,
- cu cât mai necruțător va fi lovit acela care calcă poruncile Celui Nevăzut (Rom. 13, 3-4; Evrei 12, 25).
17 - Credinciosule al lui Hristos, ține bine minte: îngerii lui Dumnezeu te însoțesc și pe tine în orice cale mergi,
ca să te ocrotească,
și să te apere
și să te ajute.
Ia bine seama pe ce căi mergi și ce lucruri faci.
Fă totul în așa fel ca niciodată sfinții îngeri să nu fie siliți să-și întoarcă fața cu durere sau cu rușine, de la faptele tale, sau de la cuvintele tale.
18 - Când după o noapte liniștită pe care am petrecut-o odihnind în așternutul nostru pașnic
și în mijlocul familiei noastre îndestulate,
ori sub acoperișul nostru binecuvântat,
- noi ne trezim sănătoși spre bucuria unei noi zile de muncă și de mulțumiri,
- atunci frumos este să-L lăudăm pe Domnul și să-I preamărim bunătatea Sa, care ne-a ocrotit odihna,
- ne-a păstrat viața
și ne-a ținut sub paza Sa tot ce avem.
19 - După o zi muncită cu spor,
după o cale urmată cu bine,
după o nouă împlinire a datoriei noastre,
- cum ar trebui, cu o bucurie mărită în conștiința noastră împăcată,
să-L lăudăm de frumos pe Domnul de la care am avut puterea și ajutorul, pentru toată munca și lupta rodnică de peste ziua care ne-am împlinit-o.
Să facem totdeauna asta, cu toată recunoștința noastră.
20 - Iar când din pricina neascultării noastre de Dumnezeu,
și drept pedeapsă pentru căderile noastre,
sau ca un mijloc pentru curățirea și întoarcerea noastră din nou la El,
- vine o vreme în care Dumnezeu îngăduie să ajungem în încercarea focului, -
atunci, chiar și atunci, frumos ar fi să-L lăudăm pe Domnul. Și cu toată căința inimii noastre să căutăm iarăși împăcarea cu El.
Căci în tot ce a făcut, a fost numai bunătatea grijii Lui, ca noi să nu pierim căzuți în osânda păcatului nostru.
Dumnezeul nostru Bun, laudă și mulțumire veșnică Ție.
Amin.